Articol republicat: Ce exportă România astăzi și ce exporta înainte de 1989

Lasă un comentariu

Despre prima mea zi de muncă la douăzeci și trei de ani împliniți

Lasă un comentariu

În 15 Octombrie am început sa semnez condica la primul meu loc de muncă dupa terminarea facultății. În acel an „plecasem de-acasă” prin căsătorie, îmi schimbasem numele de familie și brusc mi s-a schimbat total stilul de viață, În plus, am plonjat într-o altă lume plină de mistere, necunoscute, riscuri și tenebre…

Am moștenit un birou de la un coleg care a plecat la munte in vacanța de iarna si nu s-a mai intors niciodată! În primăvara anului următor, i s-a găsit trupul într-o prăpastie dupa topirea zăpezii. Atunci am primit prima lecție din „câmpul muncii”: niciodată să nu vorbesti prea mult si mai ales sâ nu spui ce nu trebuie! Era ceva legat de persoane care își petreceau concediile plătite (sponsorizate) de alții pe Coasta de Azur. Pe-atunci nu știam mare lucru despre corupție, sau ce trebuie să faci in viată ca să urci pe scara ierarhiei sociale, profesionale, fără să ai studii temeinice si o bază profesională de calitate.

Nici in compania unde am fost angajată prin repartiție guvernamentală, conform procedurilor vremii – pe baza mediei obținute in facultate, nu aveau toti angajații studii de specialitate, dar pe-atunci nu am auzit să se vorbească despre diplome false cum se-ntamplă in zilele noastre mai tot timpul.

Am învățat foarte multe în această viață și cred că nu aș fi fost mulțumită dacă aș fi optat pentru o altă activitate mai puțin stresantă, riscantă, consumatoare de energie fizică și psihică până la epuizare de multe ori. M-am obișnuit să-mi port de grijă singură, să evaluez orice situație pentru a lua decizii corecte. În perioada când eram economist stagiar am născut un copil, fiul meu. Acum mă uit în jurul meu și observ că femeile au alte priorități, nu vor să aibă copii. Eu mi-am început cariera în acest mod și evident că am suportat consecințele, umilința și persecuțiile, dar n-am regretat niciodată decizia de a avea un copil, primul, deoarece al doilea a urmat mai târziu!

Va urma.

Statutul meu de angajat după absolvirea facultății de comerț exterior

Lasă un comentariu

Într-un comentariu făcut ieri la articolul unui ”amic virtual” am sintetizat în câteva cuvinte statutul meu de angajat într-o companie românească de comerț exterior: ”Eu am fost mai degrabă aruncată în vâltoare acolo unde pericolul era mai mare, n-am avut timp de contemplare, am învățat să fiu o luptătoare ceea ce s-a dovedit a fi epuizant! Asta e, am obosit mult mai repede decât alții care stăteau, comentau malițios și priveau…”

După mulți ani de când am plecat din compania unde am lucrat peste douăzeci de ani, realizez cât de mulți dușmani mi-am făcut de-a lungul anilor acolo. Căci oamenii slab pregătiți profesional întotdeauna se simt amenințați de cei care se descurcă prin propriile forțe și nu fac niciun fel de concesii ori compromisuri deoarece n-au de ce!

(Va urma)

Articol republicat: Viața este uneori un puzzle

Lasă un comentariu

Articol republicat: A fost o vreme când mergeam la mare de două ori pe an

Lasă un comentariu

Articol republicat: 15 Octombrie – prima zi de lucru

Lasă un comentariu

Articol republicat: Întâlnirile cu ex-colegii de facultate

Lasă un comentariu

Articol republicat: Posturi despre ”Codul manierelor elegante”

Lasă un comentariu

La Mulți Ani, București!

Lasă un comentariu

Câteva imagini din orașul în care m-am născut și în care am revenit întotdeauna din călătoriile mele prin lumea largă de-a lungul anilor: Grecia, Cipru, Kuwait, Dubai, Abu-Dhabi, Iordania, Austria, Germania, Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Italia, Coreea de Sud. Am fost în multe orașe, am cunoscut/întâlnit foarte mulți oameni de afaceri din țările menționate, am întâlnit conaționali care lucrau la ambasadele și consulatele României, dar și români care se stabiliseră acolo prin căsătorie sau din alte motive.

Imaginile reprezintă Ateneul Român, Clădirea BNR de pe strada Doamnei, fântânile de la Blocul Romarta,

fântâna arteziană de la Universitate.

Fotografiile sunt făcute de mine în ultimii ani.

Întâlnirile cu ex-colegii de facultate

Lasă un comentariu

În tradiția noastră întâlnirile au debutat prin 1994 când am fost în Aula ASE și apoi la clubul Tezaal. Apoi de-a lungul anilor ne-am întâlnit la intervale mai lungi, până când am stabilit de comun acord să ne vedem în fiecare an în luna iunie, iar anul acesta au fost două întâlniri, una în mai – la care n-am participat și cealaltă în 23 septembrie.

Nu-mi amintesc cu exactitate câte întâlniri au fost în total, dar știu că am vizitat cu aceste ocazii multe restaurante din București, de exemplu: Casa Universitarilor, Monte Carlo din Cișmigiu, Hanu Berarilor, Terasa Doamnei și altele. Ultima întâlnire a avut loc la restaurantul Barrio din strada Biserica Amzei, unde ne-am simțit foarte bine din toate punctele de vedere. Fotografiile sunt făcute în curtea restaurantului Barrio:

Older Entries Newer Entries