Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar cand citesc unele postari scrise de femei care se considera iubita ideala, mama perfecta, frumusetea intruchipata, inteligenta maxima, gospodina priceputa si econoama, cu alte cuvinte un fel de „wonder woman”, imi permit sa am unele indoieli! Nu spun ca n-ar exista astfel de persoane perfecte din toate punctele de vedere, dar ma gandesc la cele cateva sute de femei care citesc, dau like, indraznesc sa comenteze cate ceva si cu siguranta sufera-n tacere! De fapt, de ce trebuie sa cosmetizam realitatea in conditiile in care toate femeile se straduiesc sa supravietuiasca in rolul de sotie-mama-angajata/freelancer-gospodina s.a.m.d.? La ce ne ajuta? La stima de sine, la „rating”, la statutul personal? Ori e vreun fel de terapie recomandata de specialistii in domeniu?
#WonderWomanOnFB
Wonder Woman de #FB
iunie 28, 2020
atitudine, comunicare, copii, femei, women atitudine, attitude, comunicare, femei, viata Un comentariu
Zorele de Iunie 2020
iunie 12, 2020
flori, hobby, vara, women Bucharest, Bucuresti, femei, flori, life, natura, terapia prin imagini frumoase Lasă un comentariu
In jardinierele noastre de la geam infloresc dimineata zorele de diferite culori:
Stanjeneii au inflorit in Bucuresti
mai 6, 2020
Bucuresti, femei, flori, hobby, primavara, primavara 2020, terapie prin imagini frumoase, women femei, imagini frumoase, know-how, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Primii au fost cei de culoare albastru inchis, apoi cei albastru deschis, galbeni si multicolori:
30 Aprilie 2020
aprilie 30, 2020
atitudine, Bucuresti, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, nepoate, nepoti, pandemia de coronavirus 2020, primavara, primavara 2020, Romania, sanatate, spring, stil de viata, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, know-how, life, Romania Lasă un comentariu
De cincizeci si trei de zile n-am iesit din perimetrul limitat al zonei in care locuiesc; nu ma lamentez, doar contabilizez: n-am mai mers in alte case, in alte cartiere, n-am mai vazut centrul Bucurestiului. Am luat legatura cu familia si prietenii telefonic, fiul nostru ne-a mai facut cumparaturi in afara de cele facute de noi, ne-am rezolvat retete prin telefon la medicul de familie, le-am primit pe mail, apoi le-am printat si le-am rezolvat la cea mai apropiata farmacie unde din fericire am gasit (cu verificare anterioara!) tot ce ne trebuia.
Cu platile online ne-au ajutat copiii si ne-am platit facturile, ratele la carduri si asa mai departe. Altfel n-am fi reusit!
Nu mi-am mai imbratisat nepoatele si nepotii deoarece am inteles ca distantarea fizica ne poate ajuta sa evitam riscurile transmiterii virusului.
Sunt multe informatii contradictorii in spatiul public, multe stiri ingrijoratoare, nu este clar daca imunizarea colectiva a fost un succes, sau dimpotriva. Eventual vom afla la un moment dat. Important este sa ramanem sanatosi in continuare!
Liliac si lalele – vedetele lunii Aprilie 2020
aprilie 22, 2020
Bucuresti, Elena Niculescu, natura, Romania, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, femei, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Si-au permis sa-nfloreasca in plina pandemie…sa ne bucure simturile in rarele ocazii cand iesim din case cu scop determinat si declaratie pe proprie raspundere.
La Multi Ani de 8 Martie!
martie 8, 2020
atitudine, comunicare, femei, primavara, primavara 2020, Romania, spring, stil de viata, wishes, women atitudine, attitude, comunicare, flori, life, terapia prin imagini frumoase Lasă un comentariu
Despre oamenii care se supraevalueaza
februarie 9, 2020
atitudine, blogosfera, brand personal, civilizatie, comunicare, educatie, Elena Niculescu, Romania, women atitudine, attitude, comunicare, femei, life, Romania Lasă un comentariu
S-a umplut lumea virtuala de oameni indragostiti de propria faptura! Narcisismul si megalomania sunt la mare pret printre oameni, desi se vede de la distanta ca unii dintre ei n-au facut nimic demn de remarcat in viata lor. Cert este faptul ca unii arboreaza un aer intelectual, desi greselile gramaticale si de exprimare i-ar da de gol la prima lectura a comentariilor aberante.
Scriam acum doi ani urmatoarele:
„Cred ca #FB ar trebui sa introduca o rubrica speciala la profil: tu cine-ai fost inainte sa-ti faci cont aici?
Am observat zilele trecute cum au „evoluat” unele personaje pe care le stiu de opt-noua ani, cata aroganța folosesc atunci cand li se adreseaza altora si mi-am amintit ce umili au debutat pe-aici si ce tari se cred acum.
#Atitudineafacediferența
My Best Photos With Flowers In November
noiembrie 14, 2019
amintiri, atitudine, brand personal, Bucuresti, Elena Niculescu, femei, flori, imagini frumoase, natura, terapie prin imagini frumoase, toamna, wishes, women atitudine, attitude, Bucharest, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Motto: Culorile si frumusetea florilor ne pot oferi refugiul din calea tuturor „atentatelor” exterioare la starea de bine pe care ne-o dorim cu totii in fiecare zi!
Despre romanii de pretutindeni in lume
august 26, 2019
atitudine, brand, brand personal, business, civilizatie, codul manierelor elegante, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora romaneasca, educatie, Elena Niculescu, emigranti, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, tari straine, women life, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata Lasă un comentariu
Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.
Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.
Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.
M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!
Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!
Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!
Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…
In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!
Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!
Poveste de viata
august 22, 2019
educatie, Elena Niculescu, femei, stil de viata, women atitudine, attitude, Bucuresti, femei, life Lasă un comentariu
Motto: „Pentru unii oameni viata pe cont propriu incepe mai devreme, pentru altii mai tarziu, iar pentru restul nu incepe niciodata!”
Pentru mine, viata pe cont propriu a-nceput la douazeci si trei de ani dupa ce-am absolvit facultatea, m-am casatorit, am inceput sa lucrez la primul meu loc de munca si in curand am devenit mama. Totul pare simplu si banal la prima vedere, dar daca ma gandesc mai bine, nu-i deloc asa! In spatele tuturor celor mai sus-mentionate au existat zile si nopti de eforturi sustinute pentru supravietuire, pentru a face fata tuturor provocarilor, pentru a-mi consolida pozitia in societate, pentru a avea o cariera, pentru a-mi creste primul copil, iar mai tarziu si pe al doilea.
Oamenii care n-au avut niciodata o familie, care nu si-au dorit copii isi imagineaza ca suntem egali in fata vietii, dar aceasta este o teorie absurda si falsa!
Ma deranjeaza tupeul unor oameni care-mi compara copiii mei cu ai lor; multi au esuat in viata si-mi dau seama ca astfel de comparatii nu ar trebui facute deoarece starnesc ura si invidie, iar eu nu doresc energii negative din partea nimanui!
Fiecare isi traieste viata asa cum vrea, dar nimeni n-ar trebui sa-i invidieze pe cei care-au muncit peste masura pentru a-si creste, educa si forma copiii!
Am multe prietene care n-au avut niciodata familie, copii, dar aceasta e problema lor, nu-i a mea.
Cunosc multi oameni care au divortat, unii si-au cladit alte familii, altii au ales singuratatea. Este de asemenea problema lor, nu-i a mea!
Comentarii recente