Prea multa toleranta, strica!

Lasă un comentariu

Daca ti-ai obisnuit cunoscutii si apropiatii cu toleranta si intelegere, este foarte posibil ca acestia sa creada ca n-ai tarie de caracter, ca n-ai opinii, ca nu esti in stare sa-i contrazici atunci cand o iau razna, sau o dau in bara!

M-am reintalnit in ultimii ani cu fosti colegi de liceu/facultate/birou atat in lumea reala cat si in lumea virtuala. Pot sa afirm ca unii dintre ei si-au pastrat nealterat spiritul din tinerete, simtul umorului, deschiderea spre nou; altii in schimb, s-au modificat foarte mult in rau. Este posibil sa fi avut si pe vremuri aceste apucaturi de vanitate, de materialism exacerbat, dar poate pe atunci nu-i bagam in seama suficient si nu ma interesau apucaturile lor. 

Pe masura ce au trecut anii am devenit mai intoleranta, nu mai suport derapajele si le sanctionez!

Mi se pare aberant sa-mi spuna cineva ca nu-i plac trandafirii postati de mine din motive legate de simbolistica aleasa de un partid oarecare.

Mi se pare de prost gust ca pe pagina personala de Facebook sa primesc de la oameni comentarii malitioase si tendentioase, in conditiile in care acestia n-au realizari exceptionale in ultimii ani.

Rautatea exprimata in lumea virtuala nu este o virtute, ci un viciu, o tara de caracter.

 

 

Anunțuri

Octombrie prin gradini

2 comentarii

Fotografiile au fost facute zilele trecute cand diminetile erau reci, iar dupa aceea iesea soarele; astazi insa a fost frig si a plouat toata ziua fara-ncetare.

Inside&Outside Views

Lasă un comentariu

Eu cred ca nu-i o mare filosofie sa ai flori in casa; fie ca sunt primite, ori ti le iei singura de pe drum, din piata de flori, din florarie, din supermarket s.a.m.d. Sunt atatia oameni care vand dimineata flori din gradina lor, le faci un bine daca le cumperi florile oferite. Dar pentru a face acest demers trebuie sa iesi din confortul casei, sa faci putina miscare si nu sa stai in fata calculatorului si sa ma-ntrebi pe mine doua zile la rand de unde am luat gloxinia, de exemplu! 

Oamenii au devenit foarte comozi si ma refer aici la cei care se deplaseaza in croaziere, traverseaza continente, mari si oceane, deoarece nu se pot abtine sa strabata lumea in cautarea fericirii, dar tot nemultumiti sunt dupa intoarcere!


Crizanteme in natura si-n picturile mele

Lasă un comentariu

La Clubul Taranului

Lasă un comentariu

Sistemul de invatamant „d’antan”

Lasă un comentariu

Sistemul de invatamant de altadata (inainte de anii nouazeci) era unul destul de rigid si incorsetat in tipare de multe ori absurde. Unii profesori respectau programa scolara cu strictete si orele puteau deveni banale, altii insa isi foloseau talentul, fantezia si abilitatile didactice, iar rezultatul era cu totul altul pentru elevi!

In facultate a fost aceeasi situatie: unii profesori ne-au predat dialectica si marxismul, socialismul stiintific, planificarea economiei, statistica, tehnici de comert exterior, etc., iar altii au jubilat cu teme traditionale cum ar fi filosofia, mai pe intelesul nostru al tuturor.

Am avut profesori foarte scolastici si de neabatut de la respectarea stricta a programei impuse, iar altii mai originali personalizau materia predata in asa fel incat sa rezoneze mai bine cu noi.

Profesorii de limba romana din scoala generala si din liceu au avut o influenta covarsitoare asupra formarii noastre ca oameni. Unii ne-au invatat temeinic gramatica limbii romane, altii ne-au sadit dragostea pentru literatura romana si universala.

De asemenea profesorii de limbi straine din liceu si din facultate au avut rolul lor in deschiderea orizontului cunoasterii pentru noi, cei care traiam intr-o lume destul de inchisa in raport cu lumea cea mare si necunoscuta, adica acea lume stiuta numai din carti si din filme.

Se spune ca „omul sfinteste locul”, iar in invatamant este locul unde acest proverb se aplica de cele mai multe ori cu succes, iar rezultatele nu intarzie sa apara.

Ex-diriginta mea din liceu este cel mai elocvent exemplu: profesoara de franceza, provenita dintr-o familie cu „stare” dintr-un oras din Moldova, casatorita din dragoste cu un arhitect pe care l-a cunoscut in timp ce era eleva. O poveste de viata complicata de nationalizarea din 1947, care i-a obligat sa se mute la Bucuresti si sa inceapa totul de la zero.

Dar in timpul cat ne-a fost profesoara la liceu, aceasta adevarata doamna profesoara nu ne-a marturisit niciodata necazurile prin care a trecut, conditiile grele in care a trait pana ce li s-a dat un apartament cu trei camere intr-un cartier bucurestean. A fost intotdeauna o prezenta foarte tonica pentru noi, ne-a sadit dragostea de frumos, de muzica, de literatura universala. Ne-a invatat sa gandim, sa optam, sa alegem corect, sa fim civilizati, sa ne comportam cu demnitate. Povestea vietii acestei doamne am aflat-o relativ recent, in ultimii ani, deoarece vorbim la telefon destul de frecvent.

Flori de Septembrie

Lasă un comentariu

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: