Labirintul Cunoasterii

Lasă un comentariu

#Motto:
„Ca sa inteleg ce se intampla-n lume am avut nevoie de peste o jumatate de secol! Dupa aceea am realizat ca nu-mi place deloc ceea ce-am aflat si am cautat solutii de iesire din labirintul cunoasterii.”

#Intrebare pentru parintii care nu isi mai duc copiii la Serbari:
Oare pe copii i-ati intrebat ce prefera inainte de a lua decizii unilaterale in numele lor?
Poate se considera pedepsiti ori vinovati de ceva!
Nu sunt „Trainer de parenting”, nici psiholog de meserie, dar stiu ca un parinte nu poate trai viata copilului sau, in locul lui!
Iar daca le striviti personalitatea luand decizii care-i afecteaza emotional, faceti o mare greseala! Think about before acting!

Cele de mai sus sunt postari facute in aceasta zi de-a lungul anilor si publicate pe #FB.

 18/12/18
Scolile sunt inchise in multe localitati din tara, curentul electric lipseste inca de sambata si exista multe alte neajunsuri provocate de ninsoare.
N-am citit nimic pe #FB despre aceste realitati, dar daca se-ntamplau in Bucuresti, atunci se revolta toata lumea, inclusiv diaspora romaneasca!
Reclame

In preajma sarbatorilor de iarna

Lasă un comentariu

Sambata dimineata in metrou lipsea bodyguard-ul de serviciu. Nu-mi dau seama daca avea liber, ori nu s-a reinnoit contractul. Cert este ca „uratorii” sarbatorilor de iarna erau foarte numerosi, veneau valuri-valuri ca pe vremuri, cu multi copii de toate varstele insotiti de adulti care pregatisera cosuletze decorate festiv, ceea ce dovedeste ca ceva „know-how” au acumulat pe unde-au calatorit prin alte tari.
#PovestiDinBucuresti

Seara in metrou au performat doua personaje care vorbeau foarte tare romaneste cu accent italienesc pentru a capta atentia audientei masculine interesate si uluite in acelasi timp. Una dintre ele cred ca venea direct de la Milano pentru a prezenta ultimele tendinte ale modei peninsulare! 
#PovestiDinBucuresti

Povesti din Bucuresti

Lasă un comentariu

Ieri in metrou s-a urcat un cuplu: ea parea trecuta de cincizeci, cu parul partial vopsit negru/cam zece centimetri crescut alb-strans intr-un coc neglijent, purta o fusta subtire lunga, imprimata cu maci pe fond negru si s-a dezechipat imediat ce a intrat la caldura. El cara doua plase mari de supermarket, s-a asezat disciplinat pe banca si a-nceput sa-si studieze atent telefonul. Parea mai tanar cu cinci-sase ani, purta verigheta si a reactionat atunci cand ea a-nceput sa-si agite inelarul mainii drepte si i-a reprosat ceva legat de un inel pe care nu si l-a luat…
Stateau chiar pe banca de vis-a-vis si poate nu mi-ar fi atras atentia daca ea nu s-ar fi inghesuit in el si n-ar fi facut unele gesturi tandre matinale.
#PovestiDinBucuresti

Povesti din Bucuresti – 2018

Lasă un comentariu

Intotdeauna am fost dispusa la dialog cu oamenii din jurul meu, sunt de principiul ca multe se pot rezolva daca exista bunavointa si colaborare intre oameni.

M-am urcat intr-un autobuz zilele trecute si am dat de cateva persoane cu chef de cearta si de un copil care-ti tragea pumni cand treceai pe langa el!?! Am fost rezervata si n-am raspuns la provocari, mi-am vazut de drum pana cand s-a starnit o cearta intre doi dintre recalcitranti; dar ce injuraturi neaose mi-au auzit urechile, iar atunci cand ea (mama copilului) l-a jignit pe el (justitziarul din autobuz) numindu-l chel si chiar Mos Craciun, m-am bucurat ca am evitat sa dialoghez cu ei! 
#PovestiDinBucuresti

Intr-o societate divizata, imbacsita de ura si invective, cand nu te poti urca civilizat intr-un mijloc de transport in comun deoarece sunt unii imobilizati acolo de parca-s legati de bara si n-ar face un pas la dreapta sau la stanga, exact ce ne lipsea acum era o remaniere guvernamentala care agita spiritele deja foarte incinse!
Reamintesc faptul ca exista viata si-n afara politicii de la noi sau de la altii si personal nu ma intereseaza ce i s-a reprosat lui X, de ce n-a fost acceptat Y si asa mai departe!
#OpiniePersonala

Despre adultii care-si ignora copiii

Lasă un comentariu

Zilele trecute, in metrou s-au urcat doua femei impreuna cu o fetitza de patru-cinci ani; cea mica s-a asezat pe scaunul din dreapta mea. Si-a desfacut pardesiul, l-a coborat de pe umeri si am observat ca nu avea nasturii inchisi la sarafanul cochet pe care-l purta peste un tricou alb. Cele doua femei (dintre care una presupun ca era mama!) au privit tot drumul in ecranul unui telefon unde se derulau imagini cu rochii de mireasa…
Apoi fetitza s-a mutat pe scaunul din dreapta grupului statuar cu ochii in telefon!
M-a uimit peste masura faptul ca nimeni nu i-a adresat fetitzei niciun cuvant, de parca nici n-ar fi existat!
Ma tot intreb ce-nteleg unii oameni din notiunea de „parenting”?
Stiu ca eu sunt de moda veche si-mi place sa comunic tot timpul cu cei mici!
#PovestidinBucuresti
 

De ce?

Lasă un comentariu

Azi dimineata s-a tot repetat la stiri ca „procedurile au fost respectate” in cazul copilului de un an si zece luni operat si din pacate pierdut din cauze neelucidate pana-n prezent; nici nu indraznesc sa ma gandesc ce-o fi in sufletul parintilor acelui pui de om nevinovat supus unei interventii chirurgicale la o varsta atat de frageda, dar ca o mama „exagerata” ce sunt, mi-am amintit ieri de cate ori mi s-a sugerat sa-mi operez copiii cand erau mici de hernie, de polipi, de amigdale si am tot amanat momentul, am mai consultat un medic de specialitate si asa mai departe.

Numai la apendicita m-am mobilizat si am stat apoi langa copil pana a iesit de sub anestezie, s-a ridicat din pat, a dormit peste noapte si-apoi am plecat acasa a doua zi. Eram la Spitalul de copii Grigore Alexandrescu, intr-un salon cu alti copii operati de diferiti doctori chirurgi si din cate-mi amintesc n-am avut deloc senzatia ca suntem ai nimanui!

Se intampla in prima parte a anilor nouazeci, intr-un spital de stat.

Am revenit in acel spital acum doi-trei ani cu nepoata mea cea mai mare, impreuna cu tatal ei. M-a impresionat placut faptul c-am fost tratati cu atentie si profesionalism de cadrele medicale la camera de garda; din fericire, era vorba doar de-o urticarie care s-a dovedit a nu fi nimic grav, contagios etc.

Am intalnit in viata multi medici extraordinari, bine pregatiti, carismatici, devotati meseriei pe care o practica, dar am avut parte si de experiente mai putin fericite, pe care nu intentionez sa le mentionez acum, aici.
#DinAmintirileUneiMame

Leandru roz, zorele, trompeta ingerilor, trandafiri si alte flori

Lasă un comentariu

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: