Mesaj pentru tinerii din Romania

Lasă un comentariu

Daca ai o minte antrenata sa gandeasca, sa discearna, sa ia decizii mai mult sau mai putin inspirate/corecte, atunci ai aflat deja ca nu trebuie sa-ti educi copilul in ura si dispret pentru tara in care s-a nascut! Teoriile preluate la indigo din mass-media nu te-ajuta daca le repeti si pe pagina ta de #FB! Aduni like-uri cu postari lacrimogene, defetiste si teribiliste, dar nu te ajuta sa le oferi copiilor tai o viata mai frumoasa! Incearca alte strategii de supravietuire in lumea aceasta dura si nemiloasa!

Aveam colege care aveau cate un copil si erau nemultumite ca nu le pot oferi un viitor copiilor lor in Romania! Una era inginer textilist venita de la Crinul si cealalta era dactilografa la noi in companie de cativa ani. Ele se considerau femei „cu pretentzii”, nascute in mediul rural si stabilite in Bucuresti. De exemplu una dintre ele si-a mutat copilul de la scoala din cartier, deoarece acolo se preda limba rusa!

Cealalta si-a trimis copilul intr-un orasel de provincie din Belgia ca sa se formeze mai bine, mai occidental! Am intalnit-o dupa ani de zile si mi-a povestit ce realizari a avut acolo copilul ei: si-a cumparat o casa cu banii trimisi de parintii din Romania!?!

O alta cunostinta care lucra intr-o banca din Bucuresti si-a trimis copilul la studii in strainatate ajutand-ul sa obtina mai multe burse.

Intre timp copilul s-a casatorit acolo si s-au nascut doi copii. Nu stiu care au fost realizarile profesionale in acest caz, dar s-a intemeiat o familie mixta, cu nunta la Bucuresti si cu predica preotului bilingva.

 

La sfarsitul clasei a opta, fiul meu mi-a marturisit destul de derutat ca majoritatea colegilor de clasa vor sa emigreze la un moment dat. Atunci am realizat ca este momentul sa discutam despre subiect si i-am explicat urmatoarele: cand mergi in strainatate depinde cine esti, ce reprezinti si mai ales cum esti perceput si intampinat de cei de-acolo, caci altfel este destul de grea viata pretutindeni in lume!
Dupa cativa ani a-nceput sa vada strainatatea el insusi in direct si s-a convins ca exista „the bright side and the dark side of the world everywhere”!
#ParentingDeRomania

Reclame

Despre democratie si coruptie

Lasă un comentariu

Ieri dimineata l-am intrebat pe Google daca exista democratii fara coruptie si mi-a aratat diverse statistici. Eu am o teorie mai veche despre viziunea de ansamblu si observ ca in Romania este ignorata realitatea mondiala, iar multi dintre cei din afara tarii care se ingrijoreaza de coruptia de la noi, provin din state unde coruptia exista si pare sa nu-i deranjeze pe altii…Ori suntem analitici si obiectivi, ori traim autarhic, sau in „bule” cum se spune acum! Abia astept sa se ajunga si-n Romania la prosperitate pentru toti romanii ca-n Norvegia, de exemplu, unde toti locuitorii sunt un fel de actionari la bogatiile tarii! Pare utopic, nu-i asa?

Oamenii s-au obisnuit sa repete ceea ce se spune in spatiul public, acolo unde multi vorbesc, dar putini stiu ce spun! Daca-ti exprimi o opinie originala pe care poti s-o si argumentezi, spiritele celor care imbratiseaza ideile fixe, se inflameaza automat! De parca fixismele ar ajuta la ceva…

Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca nu mi-au placut niciodata coruptii! Am avut colegi care se lasau cumparati si apoi deveneau sclavii celor care-i plateau; imi era jena cand aflam povesti despre modul slugarnic in care se comportau acestia.

Pe de alta parte, trebuie sa admitem ca cei care fac afaceri frauduloase si se imbogatesc de pe urma acestora ar trebui sa se teama de consecinte, daca acestea exista!

Remember the Days…

Lasă un comentariu

Imagini de la diversele intalniri si petreceri ocazionate de terminarea facultatii, pana in zilele noastre:

 

Despre Bucuresti

Lasă un comentariu

Fac parte din generatia care a fost crescuta cu mancare gatita in casa folosindu-se produse achizitionate din piata de fructe si legume. In bucatarie iti poti desavarsi abilitatile si poti face din gatit o adevarata arta, fara sa consideri ca atingi perfectiunea.

Mirosul de mancare gatita este un semn ca un oras este viu, ca traieste prin locuitorii sai. Este un simbol al linistii si pacii intr-un oras. Desigur, nu ma refer aici la excese culinare, dar as dori sa subliniez ca in toate marile orase ale lumii pe care le-am vizitat am simtit miros de mancare, la primele ore ale diminetii, la orele pranzului, sau seara. Sa afirmi ca mirosul de pizza, sau de friptura/gratar este dezonorant pentru Bucuresti, mi se pare a fi o pledoarie falsa care denota necunoastere! Si mirosul de covrigi care se simte la metrou dimineata-in zilele lucratoare in unele statii este interesant, chiar daca eu nu consum! Dar daca tinem neaparat sa denigram Bucurestiul, atunci gasim sau inventam o multime de argumente ca s-o facem!
Nu vreau sa polemizez pe aceasta tema cu nimeni, dar am simtit nevoia sa-mi exprim o opinie bazata pe faptul ca stiu bine acest oras de cand m-am nascut aici.
#BucurestiOrasulMeuNatal

Despre evaluarile nationale la clasa a doua

Lasă un comentariu

Intrebarea care nu-mi da pace in ultimele zile este urmatoarea: sunt aceste evaluari nationale atat de importante?

Cand eram la scoala generala, noi n-am stiut ce-nseamna examene pana-n clasa a opta! Acum, copiii se familiarizeaza cu evaluarile nationale din clasa a doua!
Noi, prin luna mai deja visam la vacanta de vara si ne incantau orele de desen, de biologie, de educatie fizica tinute afara-n natura de catre unii profesori. 
Acum ma-ntreb daca noi ne-am maturizat mai repede, sau copiii din ziua de azi se maturizeaza in ritm accelerat?

Oare trebuie familiarizati copiii cu stresul examenelor de la opt-noua ani? Care-i ratiunea si utilitatea finala a acestor evaluari?

Eu am avut ocazia sa-i vad acasa la ei pe oamenii care sunt considerati cei mai fericiti din Europa, i-am vazut pe copiii lor senini si dezinhibati! Asa doresc sa-i vad si pe copiii din Romania, nu impovarati de greutati false!

Legat de cum abordam relatiile cu cei mici, o specialista-n parenting spunea ca nu-i atat de important ca un parinte sa-i fie prieten copilului sau, nici confident!
Nu stiu ce cursuri a absolvit aceasta specialista, dar cu siguranta nu are abilitati de parinte adevarat, ci se confrunta cu niste complexe de inferioritate pe care nu le poate depasi! Sfatul meu ar fi sa mai aprofundeze!

Uneori am impresia ca aceste „specialiste-n parenting”, in afara de faptul ca incaseaza niste bani pentru sfaturile lor docte, fac mai mult rau decat bine!
#ParentingdeRomania

9 Mai – De Ziua Europei

Lasă un comentariu

Spunea un domn mai devreme intr-o emisiune despre Europa, ca fiecare roman ar trebui sa stie ca atunci cand trece granita tarii unde s-a nascut, devine automat un fel de ambasador al tarii sale si sa se comporte ca atare!
Ar fi foarte multe de adaugat pe aceasta tema, in special despre cei care n-au invatat niciodata sa se poarte in lume, caci „savoir vivre” si „l’usage du monde” n-au fost si nu sunt la-ndemana oricui!

De asemenea, toti romanii ar trebui sa stie legat de apartenenta la Uniunea Europeana, ca tara noastra primeste mai mult decat contribuie, iar cazurile de antreprenori care au cutezat sa depuna proiecte viabile si sa acceseze fonduri europene cu succes ar trebui mai mult mediatizate, caci acestea exista!
Dar daca mass-media va vorbi in continuare numai despre coruptie si ilegalitati, aceste mesaje vor fi preluate, dezbatute si vor deveni stigmate generalizate asupra intregii societati romanesti.
#DeZiuaEuropei
#DeZiuaEuropei

Femei „de succes” din Romania

Un comentariu

Ea I – inainte de ’90 era sefa de cadre si la partid! Dupa aceea s-a updatat la studii cu psihologie&avocatura, s-a privatizat si apoi ne dadea lectii de morala/motivatie/etc. In plus, a intrat in asociatia femeilor de afaceri! Despre „coaching” nu mai zic nimic!  Adica, „y compris”!

Ea II – pana-n ’90 a trudit prin fabrica, apoi a intrat in lumea privatizarii prin metodele practicate pe-atunci, a ajuns manager, si-a atras pachetul majoritar de actiuni, intre timp a intrat in politica, si-a construit un cv beton, a luat consultanta de specialitate de la meseriasi, in agenda telefonului avea un secretar de stat, si a urcat in ierarhie pana departe!  Si-a asigurat un venit frumos si o pensie onorabila!

Ea III – inainte de ’90 lucra intr-o fabrica de incaltaminte din Bucuresti. Dupa aceea, printr-un concurs fericit de imprejurari a ajuns directoarea unui mare magazin de produse generale din centrul capitalei. Incerca din rasputeri sa para femeie de afaceri, dar pregatirea ei precara si bagajul de cuvinte limitat contrastau cu imaginea pe care incerca s-o creeze!

(va urma)

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: