Le Quatorze Juillet d’Antan

Lasă un comentariu

In anii optzeci industria textila din Romania producea marfuri pentru piata interna si pentru export. Marfurile erau exportate prin companiile de comert exterior existente. Romanoexport a fost infiintata in 1948 si anul acesta ar fi implinit saptezeci de ani de la aparitie.

 

Legenda fotografiei: la tratativele organizate la Neptun, cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.

Reclame

Amintiri cu tâlc

Lasă un comentariu

Am trait si am lucrat peste douazeci si ceva de ani intr-o companie mare cu sute de angajati. Fiecare om avea bagajul lui de calitati si metehne. Ideal era sa nu-ti faci dusmani printre ei, deoarece unii erau de-a dreptul periculosi. Dar atunci cand esti tanar iti pasa mai putin de cei din jurul tau si crezi ca toti sunt buni si nimeni nu are de ce sa-ti faca rau.

Cu timpul afli insa ca nu-i chiar asa, ca multi oameni sunt frustrati si invidiosi din diverse motive.

De dimineata mi-am amintit ca unii dintre fostii mei colegi de birou/serviciu nu-si serbau niciodata ziua onomastica, sau cea aniversara. Eu imi serbam ziua de doua ori, in mai si-n iunie, in fiecare an!

Cred ca unora asa le place sa traiasca, umili si ascunsi in relatiile cu ceilalti. Cu siguranta ca si acest comportament este un fel de egoism, de narcisism care spre varsta a treia se accentueaza in mod vizibil cu ochiul liber!

Despre Romania perceputa in exterior

Lasă un comentariu

Multi jurnalisti straini afirma ca Romania este o tara saraca, neevoluata, in care coruptia face jocurile puterii in stat, iar  coruptii sunt majoritari!

O analiza mai atenta, obiectiva si bazata pe statistici si realitati ar fi necesara in acest caz pentru a schimba perceptia eronata asupra adevaratei Romanii!

Este adevarat ca puterea de cumparare a populatiei, ca nivelul de trai al romanilor nu se ridica la standardele altor state din Uniunea Europeana.

Este adevarat de asemenea ca nivelul salariului mediu, al pensiilor medii, al alocatiilor acordate copiilor si al altor venituri sociale, nu se ridica la nivelul celor din alte tari!

Exista mari inechitati sociale, este de asemenea foarte adevarat! Exista oameni foarte bogati si oameni foarte saraci, iar patura medie a populatiei exista in numai anumite procente.

Realitatea vazuta la fata locului este cu totul alta! Sa luam cateva exemple: strazile din orase sunt pline de masini scumpe; oamenii sunt imbracati decent, casual ori business style, exact ca-n vest, sau chiar mai bine!  Avem toate brand-urile din Occident aici! Consumul dicteaza PIB-ul tarii. Toate marile hyper si super-marketuri sunt prezente de peste douazeci de ani si rezista! De unde atata saracie??? Ah, n-avem reactii potrivite din partea celor care conduc si ar trebui sa schimbe perceptia gresita asupra tarii? Asta-i o slabiciune, daca ar fi sa facem o analiza SWOT a tarii!

Avem coruptie in tara, dar cine n-are? La un moment dat auzisem ca in timpul mandatului doamnei Merkel s-au perindat zece presedinti demisionari din motive de coruptie! Dar sunt multe astfel de „amanunte” care dauneaza imaginii unor tari si despre care se pastreaza tacerea…

Pe de alta parte exista atatia straini care au descoperit farmecul pitoresc al Romaniei traditionale si au decis sa se stabileasca aici! Nu mai vorbesc despre cei care au descoperit „oportunitatile” oferite.

Eu cred ca si romanii ar trebui sa-si schimbe perceptia despre tara in care s-au nascut si sa-ncerce sa se transforme personal inainte de a-si parasi tara! Dar despre acest subiect am sa scriu cu alta ocazie!

La 11 Septembrie 2017 a-nceput oficial scoala in Romania

Lasă un comentariu

Ca-n fiecare an, fiecare om matur a postat in spatiul virtual fotografii, amintiri, nostalgii, opinii despre cum arata invatamantul romanesc acum si cum era pe vremuri!

Exista multi parinti ingrijorati care-si dau pentru prima data copiii la gradinita, ori la scoala.

De asemenea, exista multi experti in „Parenting” (care n-au avut niciodata copii); unii se declara adeptii invatamantului de stat si sunt preocupati de costurile mari ocazionate de alegerea unei scoli private. Altii sustin ca rezultatele obtinute in invatamantul privat nu justifica investitiile in acest sistem!

Despre scolile de stat se vorbeste deja de cateva saptamani scotandu-se la iveala neajunsurile: n-au autorizatii, n-au toalete, nu ofera conditii de igiena, etc. Ca-n fiecare an, sindicatele cadrelor didactice se pregatesc de greva din cauza salariilor! Cu alte cuvinte, bucuria inceputului noului an scolar este coplesita de frustrari si de probleme.

Intrebarea mea este: cum sa formezi niste copii fericiti intr-un mediu atat de controversat si toxic?

Eu le doresc tuturor copiilor un mediu sanatos in care sa invete cu placere, iar institutiilor de stat le propun sa preia de la sistemul privat „know-how” si modele a caror implementare pot face viata copiilor mai frumoasa si mai buna!

La urma urmelor, daca se doreste pastrarea tinerilor in tara, este necesar sa li se creeze conditii ca-n afara!

Nu sunt adevarati toti corporatistii!

Lasă un comentariu

Majoritatea oamenilor din sistem mimeaza stilul de viata corporatist, adica: te imbraci decent-elegant, iti pui pe tine imbracaminte scumpa luata din magazinele de top, te incalti adecvat- asortat si obligatoriu folosesti accesorii scumpe-ravnite de toata lumea.

Originalitatea lipseste din ecuatie de foarte multe ori.

In cazul in care se impun anumite tinute tip uniforma, trebuie sa te adaptezi, deoarece ecusonul cu care te mandresti si pe care-l pastrezi uneori la gat (te faci ca l-ai uitat…) determina o anumita aliniere la cerintele culturii organizationale.

Daca lucrezi cu publicul, ai ocazia sa-ti manifesti dispretul si superioritatea fata de clientii care vin la tine sa ceara consultatii legate de obiectul de activitate al companiei care te plateste lunar pentru efortul depus.

Din zece persoane care lucreaza cu publicul in aceste corporatii exista posibilitatea fericita de a intalni doua-trei persoane care stiu meserie si sunt profesionisti, in rest multi imfatuati care merg la traininguri platite scump degeaba!

Daca ai ocazia sa dai de una dintre persoanele acestea bine pregatite, cu bun simt si respect pentru client, te poti lasa usor convins sa-ti deschizi un cont, sa-ti faci un card si asa mai departe, iar dupa aceea cand nimeresti la colegii plini de ei si de necunoastere, evident ca-ti va parea rau pentru alegerea facuta!

Anii optzeci

Lasă un comentariu

Ieri pe un canal tv era ziua muzicii anilor ’80 (optzeci). Erau melodii cunoscute, hiturile acelor ani care se auzeau si la noi (unele dintre ele), dar videoclipurile se vedeau mai putin, sau deloc. Au fost prezentate melodii cantate in tineretea lor de Joe Cocker, Mick Jagger, Prince, David Bowie, George Michael (Wham), Whitney Houston, Britney Spears, Madonna, Laura Brannigan, Robin Gibb si Barbara Streissand, Phil Collins, Bonnie Tyler, Rod Stewart si multi altii de care n-am mai auzit de atunci. Ma gandeam cati dintre cei enumerati mai sus, ajunsi celebri, nu mai sunt printre noi.

Ca sa vorbesc in continuare despre anii optzeci: tot ieri am realizat ce ani grei au fost acestia pentru mine in viata particulara; cu modificari majore la serviciu unde am fost obligata sa schimb de trei ori nomenclatorul de produse si zonele geografice pe care le-am lucrat (si vizitat, implicit! Mai putin Australia). Am trecut de la tesaturi din bumbac, la tricotaje, de la Grecia, Cipru, la Orientul Mijlociu si Australia, apoi la tarile nordice: Danemarca, Suedia, Norvegia si Finlanda. Intre orient si tarile nordice am nascut al doilea copil, o mare bucurie intr-o lume destul de zbuciumata. Nu m-am victimizat niciodata si de multe ori ma-ntreb cum de am rezistat?!? N-am cerut niciodata nimic de la nimeni, nici macar o marire de salariu , ori vreun favor! De aceea mi-e greu sa-i inteleg pe cei carora le este bine si se lamenteaza tot timpul.

Cred ca totul tine de educatia primita si de cum te pozitionezi in viata fata de ceilalti.

Opinie personala

Lasă un comentariu

Nu ma uit in mod constant la meciuri de tenis, dar ieri  am fost uimita sa constat ca intr-o finala de Roland Garros cele doua concurente erau imbracate absolut identic! Aveau cam aceeasi statura si le deosebeau doar bentitza verde purtata de una dintre ele si culoarea incaltamintei; am inteles ca poarta imbracaminte de la acelasi brand producator de imbracaminte sportiva, dar cineva trebuia sa-si puna intrebarea: cum este posibil ca doua concurente care lupta pentru marele trofeu intr-o finala sa apara imbracate pe teren „la indigo”, precum doua surori, doua gemene, doua bune prietene, doua majorete, etc.?

Cu atatia „guru” despre limbajul corpului, nimeni nu s-a gandit ca acest amanunt ar fi putut s-o motiveze pe Elena si s-o demotiveze pe Simona?

Nu-i adevarat ca echipele sportive adversare poarta echipamente diferite la meciurile din campionate? Raspunsul este afirmativ, evident!

Imi pare rau ca cei de la ADIDAS nu au gandit in perspectiva si nu au luat in calcul posibilitatea ca doua jucatoare de tenis imbracate cu produsele lor sa ajunga adversare in finala si atunci ar fi trebuit sa poarte costume diferite!

 

 

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: