Diaspora romaneasca

Lasă un comentariu

In ultimii ani s-a vorbit foarte mult despre romanii de pretutindeni, incepand cu accesul limitat la vot din 2014, cu faptul ca n-au existat suficiente sectii de votare, iar oamenii au fost nevoiti sa parcurga distante mari si apoi s-au confruntat cu asteptari interminabile si chiar n-au putut vota.

De atunci si pana-n prezent s-au creat multe animozitati intre romanii din tara si cei care au ales sa traiasca in afara granitelor Romaniei inainte de ’89, sau dupa ’90.

In ultimul timp atmosfera generala s-a inrautatit deoarece exista oameni (politicieni, jurnalisti, scriitori, artisti, etc.) care nu fac altceva decat sa intretina discordia si sa cultive ura colectiva.

In acest context te poti trezi cu remarci ostile facute de romanii care traiesc in afara granitelor, dispusi sa-i acuze pe cei ramasi aici de toate nefericirile si nerealizarile lor, ceea ce este complet aiurea! Nici aerul de superioritate arborat de unii romani stabiliti in afara nu este justificat! Nici comportamentul necivilizat al conationalilor intorsi in tara pentru concediu nu este normal; daca ei se cred un fel de eroi ai neamului pentru simplul motiv ca traiesc si muncesc pe alte meleaguri, aceasta este problema lor.

Mi se pare firesc sa ne evaluam corect fiecare dintre noi si sa ne respectam!

 

29 August 2016

Lasă un comentariu

Vara calendaristica este pe sfarsite la Bucuresti. Cerul este acoperit de nori, aerul destul de irespirabil, desi sunt 24 de grade afara. A plouat in cursul diminetii.

IMG_5018 IMG_5014 IMG_5015 IMG_5016 IMG_5017

Fantana arteziana de la Universitate inainte sa-nceapa ploaia.

IMG_5027 IMG_5024 IMG_5025 IMG_5026

Cateva nalbe fotografiate astazi…

IMG_5043 IMG_5042

Cerul dupa ploaie…

Invatamantul romanesc

Un comentariu

Eu nu stiu cum se lucreaza in prezent in ministerele din Romania si recunosc faptul ca n-am fost niciodata angajata in sistemul bugetar romanesc, adica acolo unde-ti primesti salariul conform statului de plata lunar. De ceva timp ma-ntreb insa daca oamenii care lucreaza in ministerul educatiei/invatamantului aplica metode moderne de analiza a eficientei sistemului de scolarizare din Romania, cum ar fi de exemplu o analiza comparativa a domeniului privat si a celui de stat. O analiza SWOT si una contabila amanuntita a celor doua laturi ale invatamantului romanesc, corect si obiectiv intocmita, cred ca ar raspunde multor intrebari! Si poate ca aplicandu-se rezultatele studiului in viata reala, n-ar mai exista scoli goale construite recent, dar nefolosite, nici campanii de strangeri de fonduri pentru achizitionarea de ghiozdane si rechizite pentru copiii care provin din familii defavorizate, nici scoli fara apa curenta si canalizare, etc.
Dar pentru aceste studii este nevoie de intelectuali profesionisti, inclusiv economisti!
#invatamantulromanesc

Opinia mea personala este ca sistemul privat de invatamant din Romania este de fapt un fel de „business”, indiferent daca este 100% autohton, sau daca implementeaza aici un model din import. 

Ceea ce conteaza in final este ceea ce le ofera copiilor si parintilor acestora in contul sumei lunare platite.

Cultura organizationala este deosebit de importanta in toate institutiile de invatamant cu mentiunea ca omul sfinteste locul oriunde s-ar afla, iar respectarea si aplicarea regulilor interioare depinde si de motivarea financiara a angajatilor, bineinteles!

Trandafirii de pe Lipscani in august 2016

Lasă un comentariu

IMG_4549 IMG_4551 IMG_4541

IMG_4593

IMG_4608IMG_4618

IMG_4595dec IMG_4593 IMG_4594 IMG_4595

Despre generatiile „sacrificate”

Lasă un comentariu

Am citit zilele trecute pe #FB un articol despre generatia celor care erau la scoala in momentul declansarii Revolutiei din decembrie ’89 in Romania si faptul ca acestia se considera in marea lor majoritate o generatie „sacrificata”.

Este adevarat ca acestor tineri in anii ’90 li s-au deschis noi perspective, li s-au oferit noi oportunitati, li s-a deschis apetitul de a incerca, de a testa, de a face, de a intreprinde, de a opta si de a-si decide singuri soarta. Nu a fost deloc usor, caci lupta cu birocratia, cu legile stufoase, cu mentalitatile invechite a existat si atunci, dar continua si-n zilele noastre.

Apoi, s-au deschis granitele tarii, iar din 2007 prin aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, toti romanii au putut sa plece in strainatate si sa munceasca in afara tarii; se stie ca inainte de ’90 situatia era total diferita in tara si foarte multi oameni din generatia „baby-boomers” au suferit pentru faptul ca nu puteau pleca in afara tarii.

Aici nu vreau sa fac referiri politice si nici nu vreau sa vorbesc despre coruptie, plagiat, impostura si asa mai departe, caci altii sunt platiti de la buget sa se ocupe de cazurile in spetza.

Ceea ce vreau sa subliniez insa, este ideea ca viata iti poate oferi multe oportunitati si alternative, dar in final totul se rezuma la optiuni si decizii.

Despre regi, regine si oameni obisnuiti

Lasă un comentariu

Este foarte adevarat ca nu ne-am nascut cu totii din familii regale. Unii poate au visat vreodata la un astfel de privilegiu, dar altii, nu!

Faptul ca strabunii familiei au fost oameni care au muncit pamantul, sau au modelat fierul, este cunoscut, dar ce-a fost inaintea lor n-am stiut niciodata!

Despre unii dintre ei am aflat ca au fost chiaburi, dar eu n-am simtit „belsugul” dupa ’90 venind dinspre acestia, nu am intrat in posesia unor pamanturi, case, bogatii, etc.

De fapt cred ca tot ce s-a mostenit de la bunici a ramas in posesia verilor mei de la tara. Cum se intampla de obicei in anumite familii unde unii sunt mai hrapareti decat altii.

Legat de titlu, as vrea sa precizez ca unii oameni se nasc cu o anumita noblete in comportament, desi sunt oameni simpli, obisnuiti. Mi-am amintit zilele acestea de bunica mea din partea mamei, Elisabeta – Vetuta, dar si de cea din partea tatei, Elena.

Amandoua erau blond-satene si purtau cate o coada impletita, rotita de jur-imprejurul capului. Incerc sa mi le amintesc tinere, atunci cand eu eram foarte mica. 

Amandoua au fost femei supuse si au nascut multi copii; amandoua au trait in timpul celor doua razboaie mondiale. Amandoua si-au dedicat in exclusivitate viata cresterii copiilor. N-au avut satisfactii personale foarte mari, dar copiii si nepotii le-au adus bucurii si au facut totul suportabil.

Si-au iubit sotii in felul lor, n-am auzit niciodata vorbindu-se in familie despre acest subiect.

Tot ce stiu insa cu certitudine, este faptul ca parintii mei au mostenit de la ele acele trasaturi de caracter speciale care-i deosebeau de alti oameni!

parintii mei la nunta lor dec

O fotografie de colectie cu parintii mei la nunta lor, prin 1947.

Un coleg de facultate mi-a spus prin anul intai: se vede ca esti de familie buna!

Si eu m-am tot intrebat luni si ani de zile ce-a vrut de fapt sa spuna? Cu timpul mi-am dat seama ca n-a fost un simplu compliment aruncat la voia intamplarii, caci iesind din cercul restrans al familiei, am cunoscut oamenii in detaliu si am aflat ca exista oameni de caracter, oameni de duzina si oameni sub orice critica!

Ani de zile mi-am inchipuit ca nu am dusmani, dar cand mi s-a atras atentia, am descoperit ce multi sunt si cat de perfizi pot fi!

Toate acestea pot fi considerate adevarate lectii de viata, din care ai ce invata!

%d blogeri au apreciat: