Amintiri cu tâlc

Lasă un comentariu

Am trait si am lucrat peste douazeci si ceva de ani intr-o companie mare cu sute de angajati. Fiecare om avea bagajul lui de calitati si metehne. Ideal era sa nu-ti faci dusmani printre ei, deoarece unii erau de-a dreptul periculosi. Dar atunci cand esti tanar iti pasa mai putin de cei din jurul tau si crezi ca toti sunt buni si nimeni nu are de ce sa-ti faca rau.

Cu timpul afli insa ca nu-i chiar asa, ca multi oameni sunt frustrati si invidiosi din diverse motive.

De dimineata mi-am amintit ca unii dintre fostii mei colegi de birou/serviciu nu-si serbau niciodata ziua onomastica, sau cea aniversara. Eu imi serbam ziua de doua ori, in mai si-n iunie, in fiecare an!

Cred ca unora asa le place sa traiasca, umili si ascunsi in relatiile cu ceilalti. Cu siguranta ca si acest comportament este un fel de egoism, de narcisism care spre varsta a treia se accentueaza in mod vizibil cu ochiul liber!

Anunțuri

Exista mame si mame…

Lasă un comentariu

Exista mame mult prea tinere, mame de mijloc intre douazeci si treizeci de ani, iar trend-ul acum se concentreaza pe mame a caror varsta variaza intre treizeci si patruzeci de ani.

In spatiul public se vorbeste foarte mult despre extreme, in special despre cele din a treia categorie care si-au dorit cu ardoare un copil, s-au straduit ani de zile sa-l nasca, au facut tot felul de eforturi si-n final au reusit prin metode naturale ori artificiale.

Daca persoanele din ultima categorie sunt publice, atunci povestile lor de viata vor umple spatiul virtual si se vor regasi la o simpla cautare dupa nume&prenume.

Platformele de socializare vor prezenta fotografii si povesti „unice” din viata mamicilor, eventual ale familiilor bebelushilor veniti pe lume; mii de simpatizanti si de hateri vor urmari zilnic evolutia, iar acestia vor face comentarii pline de admiratie/empatie/extaz, ori de ura/dezaprobare/amenintari s.a.m.d.

Oamenii obisnuiti adora sa participe astfel la viata vedetelor, ori a pseudo-vedetelor…

#Morala: la patruzeci de ani o femeie poate avea un copil la liceu, la gradinita, ori poate fi in concediu postnatal!

Si ar mai fi o #Morala: nu este indicat sa postezi pe platformele de socializare chiar totul despre tine si copiii tai!

 

 

 

 

Despre „Cineva”

Lasă un comentariu

In zilele noastre multi oameni se cred „Cineva”. Unii chiar sunt niste  indivizi remarcabili, diferiti de ceilalti, in timp ce altii sunt doar niste clone nereusite.

Si ma gandesc ca am rezistat in Romania si inainte de ’90, dar si dupa, numai prin munca pana la epuizare, deoarece nu am avut parte de favoruri, ori de „foloase necuvenite”. Poate n-am stiut sa ma conectez la surse, cine stie?

Am cunoscut oameni conectati la surse prin anii ’90, care-au intrat in politica, si-au construit CV-uri „beton” (baza nici nu mai conteaza!), iar acum ne dau lectii de la pupitre inalte europene, ori nationale!
Nu-mi dau seama ce cunostinte au acumulat acestia in scolile si facultatile absolvite cu diplome! Dar CV-ul obliga, nu-i asa?
#knowhow
#societateacivilaromaneasca

Eu sunt un om cerebral, gandesc mai mult decat trebuie, de multe ori in avans, uneori fara rost, alteori cu folos! Nu-s nici literat, nici filosof, dar mi-a placut toata viata sa citesc literatura buna. De profesie, economist! Nu sunt nici artist plastic, dar am facut studii particulare de istoria artei, iar la un moment dat am si pictat!

Mi-am dat seama in timp ca am primit o educatie aleasa de la parintii mei care au avut scoala vietii ca baza a pregatirii lor, dar mi-au deschis gustul pentru frumos, pentru onestitate, asigurandu-mi un trai decent intr-o lume controversata.

Iubesc frumosul sub toate formele, il descopar cu placere in jurul meu si am invatat sa ma bucur!

Violenta domestica in Romania naste adevarati monstri si face victime!

Lasă un comentariu

Se scrie mult pe aceasta tema, dar se face foarte putin in societatea romaneasca! De regula, femeile sunt maltratate in familie si de multe ori devin victime sigure, iar in urma lor raman copii mici fara mama, lipsiti de afectiunea materna.

Vineri am aflat despre un astfel de caz care m-a impresionat, evident! O mama de doi copilasi sub patru ani, directoarea unei gradinite private din Bucuresti care-si crestea copiii acolo pentru a-i supraveghea indeaproape, a fost atacata mortal in biroul ei de catre sotul ei, respectiv tatal copiilor, desi pe numele acestuia exista un ordin de restrictie (formal!).

Drama acestei femei-antreprenor care si-a ales un drum destul de dificil in viata si care a sfarsit apoi pe masa de operatie din spital este un fel de semnal de alarma!

Despre acest caz a scris mult mai mult si mai bine, Petronela Rotar aici.

Psihoterapeutele au mult tupeu

Lasă un comentariu

Majoritatea se considera foarte speciale, au o parere foarte buna despre ele insele si sunt convinse ca pot organiza „work-shopuri” pentru a le schimba trend-ul vietii femeilor care participa la aceste sedinte (contra cost, evident!).

Cand incep sa-si povesteasca viata personala dinainte de cariera lor de succes, devin patetice! Nimeni n-a mai trecut prin ce-au trecut ele: incercari nereusite de-a intra la facultate, divorturi, certuri cu familia!

Dupa ce-au descoperit menirea vietii lor de a le explica altor femei care-i reteta reusitei in viata, deja se considera niste femei implinite, puternice si pline de succes!

Acum isi pot tipari si carti de succes, adevarate best-seller!

Din pacate, multe dintre ele par niste copii la indigo ale altora care au aparut pe piata inaintea lor!

 

Craciunitze in decembrie

Lasă un comentariu

LouLou sau Anais Anais, eventual Tresor

Lasă un comentariu

Am avut in birou la un moment dat cateva colege despre care as dori sa scriu cate ceva.

Una dintre ele avea o pasiune pentru LouLou, iar alta prefera Anais Anais, dar amandoua faceau eforturi sa-l cucereasca pe seful de departament, om insurat cu un copil.

Ambele colege erau casatorite si aveau cate un copil; prima o fata iar cealalta un baiat. Mame „devotate”, ceea ce nu-nsemna ca le-mpiedica ceva sa faca noi cuceriri printre colegi.

LouLou (s-o numesc dupa parfumul preferat) avea un atu demn de luat in seama: seful de departament conta pe ea foarte mult si o placea. De cate ori plecau impreuna din birou isi pufaia niste parfum din belsug pe imbracaminte.

Anais fusese „detasata” de la un alt departament unde sucise capul unui alt coleg si mutata disciplinar in biroul nostru deoarece sotia acestuia reclamase la director.

Anais avea si alte „indatoriri” la locul de munca; de exemplu isi supraveghea indeaproape colegii si apoi dadea referinte despre acestia. Era vesnic nelinistita, necheza din picioare si isi pulveriza parfumul preferat de multe ori pe zi. Nu ma deranja gestul acesta, deoarece mirosea frumos in birou si-i iertam astfel celelalte porniri provocatoare.

Despre Tresor voi povesti cu alta ocazie!

 

 

 

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: