Despre oamenii care-si adapteaza memoriile dupa cum bate vantul schimbarii

Lasă un comentariu

Zilele trecute un domn profesor universitar care povesteste cu foarte mare talent si umor a descris in cateva cuvinte o emisiune tv unde un asa-zis/autointitulat dizident starnea valuri pe tema felului in care se traia in tara noastra inainte de nouazeci; din interventiile invitatilor rezulta ca pe atunci toti copiii aveau la scoala pachetul cu mancare invelit intr-un ziar rusesc foarte cunoscut!

Mi-am permis si eu sa adaug un comentariu pe care multa lume l-a apreciat, dar un domn dizident m-a acuzat ca as fi scris ca inainte de nouazeci in Romania se gaseau „de toate”.

Comentariul meu no. 1 este acesta: 

„Mama mea era atat de pedanta incat niciodata nu ne-ar fi pus mancarea in hartie de ziar; existau servetele, pergament, foitza, celofan si altele. Aceste personaje inventeaza, ori asa au trait ei cu neamurile lor! Am auzit la un moment dat un critic literar care spunea ca in nouazeci avea experienta in relatiile internationale, dar varsta il da de gol, caci pe-atunci era doar un copil! 

No. 2 „Eu am o vorba: cine a vrut sa traiasca urat atunci, poate trai la fel si astazi!  Universul interior ti-l puteai colora si atunci, ca si acum!”

No. 3 „ Unii oameni au devenit campioni la inventat! Ei habar n-au, dar bat campii!”

No. 4  „Eu m-am distrat ieri cand dintr-o enumerare naiva pe care am facut-o cineva m-a acuzat aiurea ca as fi spus cu totul altceva! Am stat pe ganduri daca merita sa reactionez, sau nu si ma gandeam ca cine vede ca postez flori nu-si imagineaza ce apriga pot sa fiu! 

No.5  „De altfel, exista o multime de oameni valorosi, obisnuiti sa se recomande ca indivizi normali, modesti, mai putin doritori de afirmare si de „bagat in seama”, care fac parte din adevarata elita intelectuala, fara sa fie elitisti cu orice pret! 

Reclame

Despre „debutul” meu profesional

Un comentariu

Am „prieteni” virtuali scriitori, jurnalisti, poeti, profesori universitari, sociologi, filosofi, artisti plastici, actori, regizori, antreprenori, ingineri, economisti, contabili si multi altii din toate domeniile de activitate. Printre acestia sunt multi conationali care traiesc acum pe alte meleaguri ale lumii.

Unii propun uneori niste subiecte de discutie foarte interesante care ma determina sa comentez, cum s-a intamplat si ieri in legatura cu atitudinea celorlalti fata de tine, legat de locul de munca:

„Eu am avut parte de mai multa ostilitate decat camaraderie la debutul profesional, dar nu mi-a afectat activitatea deloc, ba dimpotriva! Multi ar fi practicat chiar sportul cu dat un branci pe scari, de panda la cotitura nici nu-i cazul sa mai povestesc!  Culmea e ca m-am intalnit in ultimii ani cu multi dintre cei ostili/pandari/hateri (care mai traiesc!) si m-am straduit sa-mi reprim adevaratele sentimente, dar anul acesta am reactionat parasind locul de intalnire caci am simtit nevoia de aer curat!”

Este evident ca tema relatiilor interumane devine pentru fiecare o „piatra de incercare”, cum se spune!

Iar atunci cand debutezi intr-un domeniu si esti bine pregatit profesional, devii automat o „amenintzare” pentru multi dintre cei care n-au aceeasi pregatire si te considera un rival de temut, desi tu n-ai intentia sa-ti croiesti drum in viata inlaturandu-i pe altii!

Le Quatorze Juillet d’Antan

Lasă un comentariu

In anii optzeci industria textila din Romania producea marfuri pentru piata interna si pentru export. Marfurile erau exportate prin companiile de comert exterior existente. Romanoexport a fost infiintata in 1948 si anul acesta ar fi implinit saptezeci de ani de la aparitie.

 

Legenda fotografiei: la tratativele organizate la Neptun, cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.

Este vremea caprifoiului in Bucuresti

Lasă un comentariu

Caprifoiul a-nflorit in ultimele zile peste tot si parfumeaza orasul sufocat de poluare. Mirosul de caprifoi se amplifica dimineata si seara; este una dintre aromele mele preferate!

Din 10 pana-n 17 mai, am fotografiat caprifoiul (Mana Maicii Domnului) in diferite ipostaze: in natura si in casa, la geam.

Despre caprifoi am aflat atunci cand am citit prima data „Zgomotul si Furia” de William Faulkner; eram prin liceu. Am gasit o prezentare foarte bine structurata a acestei carti greu de citit, aici.

Panseuri de Pasti

Lasă un comentariu

Fiind un observator al evolutiei naturii, pot sa afirm ca anul acesta in „saptamana patimilor” (adica saptamana trecuta) natura s-a dezlantuit fulminant: au inflorit toti copacii, au reaparut toporasii-albastrelele-brebeneii, au inflorit zambile-narcise-zarnacadele, lalele si desigur magnoliile care lunea trecuta erau doar boboci, de Pasti s-au deschis in toata splendoarea lor.
Bineinteles ca oamenii au fost ocupati cu alte indeletniciri saptamana trecuta, nici eu nu m-am plimbat timp indelungat!  

Tocmai ma gandeam mai devreme ca eu m-am nascut undeva la curte in Bucurestii Noi si am copilarit pana prin clasa a patra in mijlocul naturii! Nu-mi scapa nimic din curtea noastra, sau din cea a bunicilor materni care stateau pe aceeasi strada!

Mai tarziu am lucrat ani de zile in mediul corporatist printre betoane, in centrul Bucurestiului unde poluarea ne consuma energia si entuziasmul. Am calatorit mult prin lume, dar uneori schimbam peisajul dintr-un aeroport cu altul si doar atat. Poate de aceea apreciez acum faptul ca de la inceputurile anilor doua mii ma pot bucura altfel de natura! 

Poate din acelasi motiv am inceput brusc sa pictez in 15 iunie 2011, din dorinta de a face si altceva in viata in afara de tot ce tine de meseria „economist”.

#NaturalaBucuresti

Amintiri din copilarie-in varianta mea

Lasă un comentariu

Cand merg in Drumul Taberei pe sosea (adica pe la suprafata!) revad cu placere locurile pe unde am copilarit in prima, dar mai ales in a doua copilarie: Palatul Cotroceni si Gradina Botanica.
La palat mergeam la Cercul de Maini Indemanatice in prima copilarie (venind din Bucurestii Noi), iar in a doua copilarie (cand locuiam in zona Favorit, actual AFI Cotroceni) petreceam vacantele de vara in curtea palatului la evenimentele organizate acolo pentru copii: tabere de vara, carnavaluri costumate, focuri de tabara.
In Gradina Botanica ne plimbam aproape zilnic in special cand eram la liceu.

Frumoase locuri, nepretuite amintiri.

Mi-am amintit de asemenea ca atunci cand eram mica, mama a mers cu mine la un specialist deoarece imi pierdusem pofta de mancare, gandeam exagerat de mult, ma prefaceam ca dorm, dar de fapt visam cu ochii deschisi.

Specialistul mi-a recomandat un sirop cu vitamine pentru pofta de mancare si i-a spun mamei ca sunt un copil inteligent peste medie si trebuie in fiecare zi sa vad locuri noi, sa fac lucruri inedite s.a.m.d. Prin urmare, mama ma scotea la plimbare prin centrul orasului, vizitam magazine, mergeam cu ea la piata, mergeam la spectacole la teatrul de vara din Parcul Bazilescu.

Realizez acum ce mama extraordinara am avut! Dumnezeu s-o odihneasca!

#povestidinBucuresti

 

%d blogeri au apreciat asta: