Din memoriile mele publicate online si adaugirile ulterioare

Lasă un comentariu

Exista o multime de traineri care sustin ca-n viata trebuie la un moment dat sa faci si ceea ce-ti place! Tema a fost preluata si raspandita contra cost astfel incat a devenit de-a dreptul banala.

Este cu totul diferit atunci cand iei decizia sa faci altceva dintr-o pornire care-ti apartine si care se materializeaza intr-un fel sau altul. In ceea ce ma priveste am realizat ca am adunat in jurul meu admiratia multora, invidia altora, parerile aberante ale unor frustrati, rautatile inimaginabile ale unor fosti colegi, atunci cand am facut cu totul altceva.

Cateva colaje cu picturi de-ale mele. Am facut mii de fotografii si cateva sute de picturi ca „terapie prin imagini frumoase” intr-o lume care devine pe zi ce trece mai ostila, urata si de nefrecventat!

In perioada 2011-2016 cand pictam flori intensiv, astfel incat agasam multa lume pe #FB, deoarece reprezentam un real, ori potential pericol public pentru „bunastarea” altora, foarte multi pictori incepusera sa picteze flori! Nu stiu exact daca lansasem o moda, sau a fost o pura coincidenta! Nu obisnuiesc sa scriu rautati aici, dar m-am saturat de fatzarnicie, egoism si asa mai departe. Eram persiflata constant de catre oameni care tintisera UAP doar ca sa vanda mai bine, ceea ce eu n-am urmarit niciodata! Altii erau uimiti c-am avut curajul sa fac si altceva, de parca toti cei care scriu si publica o carte ar fi scriitori. Stiu ca sinceritatea nu este o strategie buna in ziua de azi cand trebuie sa te lamentezi, sa te victimizezi si sa-ti plangi de mila pe #FB in mod constant.
#ConstatareMatinala

Sfarsit de an scolar

Lasă un comentariu

Ieri am participat la o serbare scolara de sfarsit de an si am fost uimita de numarul mare si diversitatea concursurilor scolare la care au participat elevii din clasa intai cu rezultate de exceptional si foarte bine! Nu-mi dau seama ce-nseamna Gazeta matematica pentru clasa intai, dar ma rog, nu are rost sa-mi pun intrebari inutile, cu siguranta ca exista pe undeva raspunsuri „sustenabile” la orice astfel de dileme!
Cert este ca va trebui sa ma reciclez cu fiecare membru al familiei care va pasi in clasa intai in anii care vin! 
Pana atunci ma bucur sa-i admir pe cei care au terminat clasa a treia si care si-au pus la punct singuri, supravegheati indeaproape de catre invatatoarea lor, programul artistic de la serbare; #Sara imi povestise inainte de serbare cate ceva, dar nu-mi dezvaluise chiar toate surprizele! 

Nu stiu daca psihologii participa la serbarile copiilor, dar ar trebui s-o faca in mod obligatoriu, deoarece dincolo de tipare, de statistici si de declaratii oficiale, de ipocrizii si de entuziasmul general, acolo poti vedea reactiile celor mici in direct! Unii sunt bucurosi, altii sunt anxiosi, unii se simt in largul lor sa poarte coronitza pe cap, altii se simt jenati si-abia asteapta sa scape de ea, unii fac atacuri de panica, altii sunt relaxati, unii acuza dureri in piept, altii sunt deja plini de ticuri. Ar fi multe de invatat despre reactiile copiilor la sistemul de invatamant, caci nu trebuie sa asteptam rezultatele dezastruoase de la examenele finale ca sa ne mobilizam cumva si toata mass-media sa-i ridiculizeze pe copii in fel si chip!
Eu nu sunt cadru didactic, dar iubesc toti copiii si le vreau binele.
#OpiniePersonalaBazataPeExperientaDeViata

#SerbareScolara

4 Iunie este ziua cand am devenit mama!

Lasă un comentariu

In 4 Iunie am intrat pentru prima data in categoria sociala a mamelor adevarate, implicate in cresterea si educarea copiilor!

Aveam numai douazeci si trei de ani, abia terminasem facultatea si intrasem in „campul muncii” ca economist stagiar.

Imi place sa cred ca mi-am educat copiii cum se putea mai bine, oferindu-le afectiune, incredere in fortele proprii, sustinere si tot ce era mai bun! Am fost intotdeauna mandra de copiii mei si am incercat sa le fiu alaturi, cu unele exceptii impuse de cariera mea „aventuroasa” care-mi impunea deplasari prin lume, de unde m-am intors mereu acasa la ei. 

 

Copiii se cresc dintotdeauna cu „sacrificii” facute de parinti

Lasă un comentariu

Motto: Copiii nu se cresc usor, dar merita orice efort facut in acest sens!

Atunci cand am debutat in activitatea de economist dupa terminarea facultatii si eram in perioada de stagiu, cum era pe-atunci, am aflat la scurt timp ca urma sa nasc un copil. Desigur, colegii n-au primit vestea aceasta cu entuziasm, ci mai degraba cu ostilitate si un comportament abuziv si rautacios, venit mai ales din partea femeilor care erau majoritare!

Au existat tot felul de incercari de intimidare, de intins capcane, de umilire si asa mai departe! Culmea este ca multe dintre femeile care se purtau urat cu mine, aveau la randul lor copii. Dar nu conta acest aspect, deoarece ele se considerau superioare pentru simplul motiv ca aveau vechime. Unele nu aveau pregatire de specialitate si pentru ele eram un pericol social, desi eu nu ravneam la locul lor de munca. O colega mi-a spus la un moment dat in primii ani de activitate ca am un handicap; se referea la faptul ca am un copil mic de crescut si ingrijit…

Dupa ce-am nascut al doilea copil rautatile celor din jur s-au inmultit, dar i-am ignorat pe toti si mi-am urmat drumul cum am putut mai bine, desi nu mi-a fost deloc usor! Nu mi-a placut sa ma autovictimizez niciodata si nici sa ma lamentez inutil, dar am cautat intotdeauna solutii de rezolvare a tuturor situatiilor aparute.

Nu m-am lasat doborata de rautatile celor din jurul meu si mi-am crescut si educat copiii cum am stiut mai bine, i-am imbracat intotdeauna frumos si am fost mandra de ei.

Am facut scoala, facultatea, stagiatura si primii ani de activitate in perioada indoctrinarii, dar cu toate acestea nu m-am „contaminat” deloc! Citisem atat de multa literatura clasica, existentialista, simbolista, absurda, incat am devenit imuna la imbecilitati impuse de altii si atunci, ca si acum! Daca seful de cadre, sau ceilalti sefi emanau pretentii absurde ii ignoram cu succes! Nu mi-a placut niciodata sa fiu obedienta atata timp cat au existat si alte optiuni!

Recunosc faptul ca si eu am absentat motivat de la unele evenimente unice din viata copiilor mei, dar daca ei nu s-au suparat pe mine din acest motiv, inseamna ca am depasit cu succes acele etape ale vietii! Pentru prima zi de scoala a fiului meu am declansat o adevarata campanie de a refuza o delegatie externa, ceea ce pe vremuri ma putea costa foarte scump!  Important este ca am reusit sa propun in locul meu o colega de la un alt departament care mi-a ramas recunoscatoare si eu am fost prezenta la scoala!

Acum am nepoate si nepoti si ma bucur sa petrec timp pretios cu ei de cate ori am ocazia!

Daca imbratisarea primita de la un copil mic este o minune, imbratisarea primita de la doi gemeni este un adevarat miracol!

De 1 Mai

Lasă un comentariu

2019:

Pentru ca maine este 1 Mai, au inceput dezbaterile pe tema: 
1) cate milioane de mici vor sfarai pe gratarele patriei si cata bere se va bea;
2) cat de mult se munceste in Romania!?
Tavalugul generalizarilor si extrapolarilor gratuite cred ca va ajunge la apogeu pana la sfarsitul zilei. 
La o dezbatere pe tema muncii participa mai devreme si-un sociolog a carui voce parea a fi in schimbare ca-n adolescenta baietilor; poate de aceea nu m-a impresionat deloc, ba mai mult decat atat, chiar m-a pus pe ganduri…

(publicat in 30 aprilie 2019)

 

 

2018:

#LaMultiAni tuturor celor care au muncit de cand se stiu si o fac in continuare! Nu este dezonoranta munca, ba dimpotriva! Atata timp cat esti sanatos si te poti misca, ar fi pacat sa stai degeaba, sa te plictisesti, sa te deprimi, ori sa te alienezi! 
Update: am avut colegi de birou care se prezentau la serviciu, semnau condica, citeau ziarul, beau cafeaua, vizitau alte birouri, schimbau opinii si apoi dispareau ore intregi cu „treburi” numai de ei stiute! 
#MesajulZileide1Mai

 

 

#Motivationale de #1Mai:
Turistii se vor bucura de ape termale, de piscina si de programele speciale pregatite pentru ei cum ar fi: Dj, Mc si „apa-zumba”! 

 

 

 

2017:

#LabourDay
#SindromulDistractieiMaxime
In ultimii ani, toate mijloacele vizuale si auditive de persuasiune a maselor incearca sa ne inoculeze directiva ca de 1 Mai romanii se distreaza la maximum oriunde s-ar afla ei, pe banii lor; in acest scop, realizatorii/comunicatorii de stiri exaltati si isterizati ne furnizeaza detalii exaustive de la fata locului despre cum se poate face baie in apa rece la mare, ori despre noul trend la impachetari corporale la Felix: doamnele mature au renuntat la clasicul namol pentru ciocolata speciala care-ti face pielea fina! 
Ma gandesc la miile de oameni care peste cca. o ora deschid supermarketurile/magazinele/etc. si n-au plecat nicaieri sa se distreze…
#SfatulZilei: angajati din mass-media, treziti-va la realitate!

2014:

Paradoxul zilei de 1 Mai: aceasta sarbatoare a debutat in America, acolo unde progresele industriei au fost remarcabile la inceputuri, iar muncitorii au cerut limitarea zilei de lucru la opt ore fara reducerea salariului.
Culmea este ca acum aceasta zi nu mai este sarbatorita in SUA, ci este o zi lucratoare obisnuita.

Moda si modele

Lasă un comentariu

In Romania au existat de-a lungul anilor creatori de moda, inventatori de modele, croitori experimentati care stiau sa faca un produs vestimentar de la A la Z, tehnicieni talentati care stiau sa intocmeasca schite si fise de dimensiuni corecte, echilibrate. Despre acestia nu s-a vorbit niciodata laudativ in spatiul public si au ramas anonimi. Multi dintre ei s-au format la Apaca si apoi unii au continuat sa lucreze in casele de moda existente in capitala, sau in marile orase din Romania. Ma refer la anii saizeci-saptezeci-optzeci ai secolului douazeci. 
Este adevarat ca acesti oameni talentati erau obligati sa execute comenzi speciale pentru liderii acelor vremuri; putini dintre ei erau trimisi in afara granitelor pentru documentare.
In anii saizeci-saptezeci-optzeci industria confectiilor si a tricotajelor in tara noastra era destul de dezvoltata, nu degeaba se produceau aici marfuri pentru companii de renume international. Unii cred ca aici nu se-ntampla nimic bun niciodata, dar de fapt ei n-au avut acces la informatii.
Dupa anii nouazeci au aparut o multime de creatori, de designeri, de oameni bizari care au dominat lumea modei in tara noastra, unii au rezistat, altii au disparut.

Modus vivendi

Lasă un comentariu

„Modus vivendi” este modul de-a trai, de a exista in societate, unic si inalienabil pentru fiecare OM. Unii oameni isi imagineaza ca au dreptul sa intre „incaltati si murdari de noroi” in viata altora, dar sunt deplasati!

Dupa nouazeci n-am fost cu totii someri, disponibilizati s.a.m.d. Doar ca unii dintre noi ne-am educat copiii cu bun simt si responsabilitate si de multe ori imi admir copiii cat de bine crescuti sunt, chiar daca cei din jurul lor sunt plini de fitze, de megalomanii si de cultul ego-ului exacerbat! Ah, n-am alergat dupa burse in afara tarii pentru ei, spre deosebire de alti parinti dedicati acestei cauze! 🙂 N-am nimic impotriva celor care au studiat in alte tari ale lumii, dar trebuie sa recunosc faptul ca putini au acumulat „know-how”, putini stiu sa faca ceva concret, caci de farisei suntem satui!

#OnThisDay2014:
„Se spune ca toata incarcatura negativa din jurul nostru ne afecteaza organismul pana in cele mai adanci cotloane…acestea nu sunt doar vorbe raspandite de traineri/guru, ci sunt pure adevaruri; sfatul meu prietenesc este sa iesiti din sfera de influenta a celor care va intoxica zilnic! Evadati din cotidian pentru a va vindeca organismul, mintea si spiritul!”
#PanseuridePrimavara

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: