Urmele lasate de viata asupra oamenilor

Lasă un comentariu

Nu am avut mentori in viata, nici modele, dar am intalnit multi oameni de la care am invatat intreband o multime de amanunte indispensabile desfasurarii unei activitati care trebuia sa raspunda rigorilor din domeniul in care am lucrat cu „sabia lui Damocles” deasupra capului tot timpul si unde greselile se plateau scump.
Ieri am aflat despre unul dintre acesti oameni ca este foarte grav bolnav si pe langa vechiul diagnostic pe care-l stiam de cativa ani, acum mai are un altul dezarmant!
Este foarte trist cand constati ca unii oameni care „mutau muntii” in urma cu zece-douazeci-treizeci de ani, acum devin o povara pentru familia lor.
Reclame

Romanoexport 1948 – 2018

Lasă un comentariu

Anul acesta s-au implinit saptezeci de ani de la infiintarea celei mai mari companii de export-import din Romania.

collage pereti lumini rest 7 nov

In decursul anilor aici au lucrat si s-au format sute-mii de specialisti in activitatile de comert exterior din tara. Foarte multi oameni au fost absolventi ai Facultatii de Comert exterior de la A.S.E., bine pregatiti, cunoscatori de una, doua sau chiar mai multe limbi straine, cu atestate obtinute prin examene.

Compania Romanoexport si-a desfasurat activitatea in mai multe locuri din Bucuresti de-a lungul anilor: la inceput intr-o cladire din Piata C.A. Rosetti, apoi intr-o cladire de la intersectia strazii Lipscani cu Calea Victoriei, iar din anii saptezeci pana-n 2016 a avut sediul in strada Doamnei.

Piata C.A.Rosetti (sursa google):

Din Romanoexport s-au desprins mai multe companii cu diverse obiecte de activitate precum Arpimex, Vitrocim si altele.

Romanoexport s-a ocupat de importul de materii prime, coloranti pentru industria textila din Romania si exportul de tesaturi, covoare, tricotaje si confectii produse integral in fabricile romanesti situate in toata tara. Marfurile se exportau in tari din Europa de Vest si de Est, in SUA, in Australia, in Africa si in tari arabe.

In perioada anilor saptezeci-optzeci  s-au inregistrat cifre importante ale exporturilor romanesti, dar dupa nouazeci situatia s-a schimbat.

Articole publicate anterior:

https://elenaniculescu.com/2010/06/22/cum-se-faceau-afaceri-inainte-de-90-partea-i/

 

Articole din presa ultimilor ani:

Cum s-a destramat covorul de Cisnadie

Cladirea Romanoexport transformata in primul Moxy by Mariott din Romania

Bumbacul romanesc, o industrie moarta

Despre „debutul” meu profesional

Un comentariu

Am „prieteni” virtuali scriitori, jurnalisti, poeti, profesori universitari, sociologi, filosofi, artisti plastici, actori, regizori, antreprenori, ingineri, economisti, contabili si multi altii din toate domeniile de activitate. Printre acestia sunt multi conationali care traiesc acum pe alte meleaguri ale lumii.

Unii propun uneori niste subiecte de discutie foarte interesante care ma determina sa comentez, cum s-a intamplat si ieri in legatura cu atitudinea celorlalti fata de tine, legat de locul de munca:

„Eu am avut parte de mai multa ostilitate decat camaraderie la debutul profesional, dar nu mi-a afectat activitatea deloc, ba dimpotriva! Multi ar fi practicat chiar sportul cu dat un branci pe scari, de panda la cotitura nici nu-i cazul sa mai povestesc!  Culmea e ca m-am intalnit in ultimii ani cu multi dintre cei ostili/pandari/hateri (care mai traiesc!) si m-am straduit sa-mi reprim adevaratele sentimente, dar anul acesta am reactionat parasind locul de intalnire caci am simtit nevoia de aer curat!”

Este evident ca tema relatiilor interumane devine pentru fiecare o „piatra de incercare”, cum se spune!

Iar atunci cand debutezi intr-un domeniu si esti bine pregatit profesional, devii automat o „amenintzare” pentru multi dintre cei care n-au aceeasi pregatire si te considera un rival de temut, desi tu n-ai intentia sa-ti croiesti drum in viata inlaturandu-i pe altii!

Le Quatorze Juillet d’Antan

Lasă un comentariu

In anii optzeci industria textila din Romania producea marfuri pentru piata interna si pentru export. Marfurile erau exportate prin companiile de comert exterior existente. Romanoexport a fost infiintata in 1948 si anul acesta ar fi implinit saptezeci de ani de la aparitie.

 

Legenda fotografiei: la tratativele organizate la Neptun, cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.

Despre democratie si coruptie

Lasă un comentariu

Ieri dimineata l-am intrebat pe Google daca exista democratii fara coruptie si mi-a aratat diverse statistici. Eu am o teorie mai veche despre viziunea de ansamblu si observ ca in Romania este ignorata realitatea mondiala, iar multi dintre cei din afara tarii care se ingrijoreaza de coruptia de la noi, provin din state unde coruptia exista si pare sa nu-i deranjeze pe altii…Ori suntem analitici si obiectivi, ori traim autarhic, sau in „bule” cum se spune acum! Abia astept sa se ajunga si-n Romania la prosperitate pentru toti romanii ca-n Norvegia, de exemplu, unde toti locuitorii sunt un fel de actionari la bogatiile tarii! Pare utopic, nu-i asa?

Oamenii s-au obisnuit sa repete ceea ce se spune in spatiul public, acolo unde multi vorbesc, dar putini stiu ce spun! Daca-ti exprimi o opinie originala pe care poti s-o si argumentezi, spiritele celor care imbratiseaza ideile fixe, se inflameaza automat! De parca fixismele ar ajuta la ceva…

Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca nu mi-au placut niciodata coruptii! Am avut colegi care se lasau cumparati si apoi deveneau sclavii celor care-i plateau; imi era jena cand aflam povesti despre modul slugarnic in care se comportau acestia.

Pe de alta parte, trebuie sa admitem ca cei care fac afaceri frauduloase si se imbogatesc de pe urma acestora ar trebui sa se teama de consecinte, daca acestea exista!

Remember the Days…

Lasă un comentariu

Imagini de la diversele intalniri si petreceri ocazionate de terminarea facultatii, pana in zilele noastre:

 

Intalnirea din 16 Iunie 2018 la „Monte Carlo” in Cismigiu

Lasă un comentariu

Ieri am avut intalnirea anuala/traditionala cu fostii mei colegi din facultate. Noi am facut studiile in vremurile acelea pe care multi le hulesc in zilele noastre, cu toate acestea noi am ramas nealterati, deoarece atunci am invatat cu seriozitate, am stiut sa ne petrecem mult timp frumos impreuna, ne-am apreciat unii pe altii si am ramas buni prieteni peste vremuri.

Ne intalnim cu mare placere, depanam amintiri frumoase, ne „laudam” cu viata noastra din prezent, ne intristam la vestile triste si ne mobilizam pentru intalnirile viitoare!

Desigur se fac multe glume, cum ar fi urmatoarea: ieri am ajuns cu un taxi mai devreme si intentionam sa ma asez pe o banca sa-mi sun o buna prietena ca sa stiu daca-i opresc loc langa mine, sau nu. Pe aleea din fata bancii din Cismigiu tocmai treceau doua figuri cunoscute, doi ex-colegi; m-au vazut, s-au apropiat, m-au intrebat ce fac si dupa ce le-am raspuns au fost inspirati sa-mi aminteasca fiecare cum se numeste! 🙂 Dupa aceea am pornit impreuna pe aleile parcului pana la restaurantul Monte Carlo.

Acolo am constatat ca nu eram chiar primii sositi, un chelner (pe care l-am recunoscut imediat de la intalnirile noastre trecute) ne-a condus amabil si zambitor la masa rezervata si pregatita pentru noi.

Glumele au continuat bineinteles spre buna dispozitie a tuturor si atmosfera generala a fost foarte placuta! Pe ferestrele salonului se vedea lacul inconjurat de copaci verzi seculari, perturbat la un moment dat de un grup de copii si adulti care se scaldau imbracati scotand chiuituri victorioase! (N-am facut fotografi cu acestia, din decentza…)

Ceea ce ne uneste peste timp este faptul ca ne pasa unii de altii si ne place sa tinem legatura si sa ne intalnim cel putin O data pe An!

Imagini din Cismigiul verde fara prea multe pete din alte culori, deoarece majoritatea florile erau ofilite si cu petalele cazute-n iarba:

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: