Who’s Who

Lasă un comentariu

Ieri vorbea la radio un profesor de economie al carui nume imi era cunoscut! L-am retinut deoarece mi-a creat mult disconfort emotional cu ani in urma, cand a procedat gresit si a „lovit” in mine in loc sa loveasca in cine trebuia; l-am cautat pe google si mi-am dat seama ca el este. Are un CV bogat „avant et apres ’89), destul de controversat, o avere considerabila, acum preda si acorda consultanta de specialitate, cu alte cuvinte barbatul ideal! 🙂
Sper sa nu-l mai aud curand vorbind la radio, deoarece ma obliga sa-mi amintesc detalii neplacute pe care m-am straduit sa le uit de-a lungul anilor.
De altfel, nu a fost singurul om care mi-a creat neplaceri in viata profesionala, au fost si altii, dar unii dintre ei au plecat spre alte lumi…
Reclame

Cum se facea corespondenta la extern cu ani in urma

Lasă un comentariu

La inceput au existat scrisorile si telegramele, apoi au aparut mesajele transmise prin telex, prin fax si mai tarziu acestea s-au transmis prin posta electronica, respectiv e-mail.

Inainte existau dactilografe in toate birourile, unele scriau numai in romaneste, altele numite „poliglote” traduceau si redactau corespondenta comerciala in limbi de circulatie internationala: franceza, engleza, germana. Pentru limba rusa era nevoie si de o masina de scris speciala adaptata la alfabetul respectiv.

Cu timpul, dactilografele de meserie s-au reprofilat, au aparut mai multe masini de scris in birouri si toti angajatii au invatat sa-si dactilografieze singuri corespondenta. Cu unele exceptii, desigur, caci unele persoane refuzau sa scrie la masina, iar directorii aveau secretare.

La noi in tara modalitatile moderne de comunicare veneau cu intarziere comparativ cu ceea ce se-ntampla in lume, dar apareau la un moment dat!

Imi amintesc de exemplu ca-n a doua parte a anilor optzeci in alte tari europene aparusera deja telefoanele care se instalau in automobile, iar la noi se vorbea cu strainatatea numai prin comenzi facute la Palatul telefoanelor prin centrala. Conexiunile directe au fost posibile mai tarziu. Tot in acei ani, in companiile straine se instalasera computerele personale si angajatii faceau cursuri interne pentru a invata cum sa le foloseasca.

In a doua parte a anilor optzeci in strainatate toti angajatii aveau pagere si erau astfel tot timpul monitorizati si era necesar sa raspunda urgent mesajelor primite; apoi au aparut telefoanele mobile, care la noi in tara au ajuns mai tarziu. Prin ’94 existau niste telefoane mobile conectate la o centrala proprie, iar din ’97 a aparut telefonia mobila GSM.

 

Dupa ’90 au aparut si in Romania calculatoarele personale, dar unele companii au inteles tarziu necesitatea de a investi in noua tehnologie.

 

 

Amintiri despre un ex-coleg de serviciu

Lasă un comentariu

Ieri am aflat ca ne-a mai parasit un fost director, un fost coleg cu care am lucrat multi ani de zile in aceeasi companie. Era omul de la care am invatat foarte multe despre transportul maritim, despre note de comanda conosament, despre dispozitii de transport si vamuire, despre containere, vagoane, autocamioane si multe altele. Eu intrebam si fostul coleg imi raspundea la intrebari, astfel incat i-am fost intotdeauna recunoscatoare pentru spiritul colegial si pentru usurinta cu care imi impartasea din experienta personala. Chiar daca eu absolvisem o facultate de profil, niciodata nu m-a apostrofat ca nu m-am nascut invatata, sau nu m-a jignit ca-l „deranjez” cu intrebari! Era un om jovial, cu simtul umorului, dar un temperament foarte coleric. Desigur, cei care-au activat in comertul exterior al Romaniei nu au devenit persoane publice, cu unele exceptii, de regula personaje „negative” pe care toti jurnalistii romani le-au judecat si apoi au extrapolat cu usurinta asupra intregului sistem de comert exterior. Dar nu-mi propun eu sa-i luminez acum pe cei care traiesc inchistati in tipare absurde, caci e problema lor sa investigheze corect si sa afle adevarul.
Dumnezeu sa-l aiba in paza sa pe Grigore Oana, fostul nostru director si coleg!

„Frau G.C.” passed away

Lasă un comentariu

I se spunea „frau” deoarece a lucrat intotdeauna tari in care se vorbeste cu precadere in limba germana, precum Austria, Germania.

Era mica de statura, plina de energie, calculata si foarte determinata.

Uneori era dura, dar de cele mai multe ori amabila si inteleapta.

Isi iubea familia si tinea foarte mult la eticheta. Sotul facea cafeaua dimineata si apoi o conducea la birou cu masina. Erau nedespartiti, iar la toate intalnirile cu fostii colegi de birou din ultimii ani veneau impreuna.

In a doua parte a anilor nouazeci si-au amenajat o casa la tara si acolo-si petreceau sfarsiturile de saptamana si concediile. Cultivau legume, plantau flori, ingrijeau pomi fructiferi si apoi transformau roadele culese in sucuri, gemuri, bulioane si zacusca.

Cu timpul, copiii au inaintat in varsta, nepotii au crescut, iar cei doi s-au retras din activitate.

Ne-am intalnit la inceputul lui noiembrie 2018 cu fostii colegi, iar ieri am primit un telefon si am aflat c-a fost pentru ultima data cand am vazut-o pe „Frau G.C.”.

Minimalismul in relatiile diplomatice

Lasă un comentariu

#PanseuMatinal: daca intentionezi sa-i impresionezi pe romani, atunci li te adresezi in romaneste!

Am scris ieri dimineata aceste ganduri, dupa evenimentul din 10 ianuarie 2019 de la Ateneul Roman, atunci cand Donald Tusk si-a tinut discursul in romaneste in fata romanilor.

O regula minimalista a curtoaziei in diplomatie este aceea ca atunci cand intalnesti oameni de alta nationalitate este foarte important sa inveti cateva cuvinte in limba locului in care acestia traiesc; chiar daca ne intelegem intre noi in limbi straine de circulatie internationala precum engleza sau franceza!

Prin urmare, toti oamenii pe care i-am intalnit in activitatea mea de economist-diplomat, fie ca erau greci, ciprioti, italieni, austrieci, germani, kuweitieni, iordanieni,belgieni, olandezi, danezi, norvegieni, suedezi, finlandezi, coreeni etc., apreciau in egala masura un salut in limba lor materna, sau cateva expresii invatate pe parcurs.

Tine de educatie si de nivelul de civilizatie sa faci o impresie buna in societate!

Revelion pe stil vechi

Lasă un comentariu

Nu pot sa nu-mi amintesc ziua de 31 decembrie dinainte de ’90!
Era o zi obisnuita la serviciu, cu teancuri de documente care trebuiau lucrate, semnate, aranjate si depuse la financiar pentru a ajunge in banca spre incasare de la extern! Trebuia sa asteptam delegatii de la fabricile din tara cu documentele lor de livrare, sau sosirea conosamentelor din portul Constanta! In plus, nu puteai pleca seara acasa decat dupa ce treceau directorii sa-ti ureze „La Multi Ani”! Iar daca intentionai sa ajungi pana la miezul noptii in alta localitate pentru a sarbatori Revelionul cu parintii, atunci era o adevarata aventura contra cronometru!
Povestea este adevarata, desi pare mai degraba SF!
#PovestiDinBucuresti

Urmele lasate de viata asupra oamenilor

Lasă un comentariu

Nu am avut mentori in viata, nici modele, dar am intalnit multi oameni de la care am invatat intreband o multime de amanunte indispensabile desfasurarii unei activitati care trebuia sa raspunda rigorilor din domeniul in care am lucrat cu „sabia lui Damocles” deasupra capului tot timpul si unde greselile se plateau scump.
Ieri am aflat despre unul dintre acesti oameni ca este foarte grav bolnav si pe langa vechiul diagnostic pe care-l stiam de cativa ani, acum mai are un altul dezarmant!
Este foarte trist cand constati ca unii oameni care „mutau muntii” in urma cu zece-douazeci-treizeci de ani, acum devin o povara pentru familia lor.

Older Entries Newer Entries

%d blogeri au apreciat asta: