Moda si modele

Lasă un comentariu

In Romania au existat de-a lungul anilor creatori de moda, inventatori de modele, croitori experimentati care stiau sa faca un produs vestimentar de la A la Z, tehnicieni talentati care stiau sa intocmeasca schite si fise de dimensiuni corecte, echilibrate. Despre acestia nu s-a vorbit niciodata laudativ in spatiul public si au ramas anonimi. Multi dintre ei s-au format la Apaca si apoi unii au continuat sa lucreze in casele de moda existente in capitala, sau in marile orase din Romania. Ma refer la anii saizeci-saptezeci-optzeci ai secolului douazeci. 
Este adevarat ca acesti oameni talentati erau obligati sa execute comenzi speciale pentru liderii acelor vremuri; putini dintre ei erau trimisi in afara granitelor pentru documentare.
In anii saizeci-saptezeci-optzeci industria confectiilor si a tricotajelor in tara noastra era destul de dezvoltata, nu degeaba se produceau aici marfuri pentru companii de renume international. Unii cred ca aici nu se-ntampla nimic bun niciodata, dar de fapt ei n-au avut acces la informatii.
Dupa anii nouazeci au aparut o multime de creatori, de designeri, de oameni bizari care au dominat lumea modei in tara noastra, unii au rezistat, altii au disparut.

LouLou sau Anais Anais, eventual Tresor

Lasă un comentariu

Am avut in birou la un moment dat cateva colege despre care as dori sa scriu cate ceva.

Una dintre ele avea o pasiune pentru LouLou, iar alta prefera Anais Anais, dar amandoua faceau eforturi sa-l cucereasca pe seful de departament, om insurat cu un copil.

Ambele colege erau casatorite si aveau cate un copil; prima o fata iar cealalta un baiat. Mame „devotate”, ceea ce nu-nsemna ca le-mpiedica ceva sa faca noi cuceriri printre colegi.

LouLou (s-o numesc dupa parfumul preferat) avea un atu demn de luat in seama: seful de departament conta pe ea foarte mult si o placea. De cate ori plecau impreuna din birou isi pufaia niste parfum din belsug pe imbracaminte.

Anais fusese „detasata” de la un alt departament unde sucise capul unui alt coleg si mutata disciplinar in biroul nostru deoarece sotia acestuia reclamase la director.

Anais avea si alte „indatoriri” la locul de munca; de exemplu isi supraveghea indeaproape colegii si apoi dadea referinte despre acestia. Era vesnic nelinistita, necheza din picioare si isi pulveriza parfumul preferat de multe ori pe zi. Nu ma deranja gestul acesta, deoarece mirosea frumos in birou si-i iertam astfel celelalte porniri provocatoare.

Despre Tresor voi povesti cu alta ocazie!

 

 

 

#OnThisDay

Lasă un comentariu

#OnThisDay:
In ’90 eram la Belvedere in Olimp, la tratative cu parteneri de la KF-Suedia si NKL-Norvegia carora le vindeam tricotaje romanesti. Acestia veneau in Romania de minimum doua ori pe an pentru a discuta colectii noi, pentru a alege dintre mostrele reproduse pe cele mai potrivite, pentru a le omologa si pentru a plasa ordere primavara-vara si toamna-iarna. Niciodata nu plecam de la aceste tratative fara comenzi noi pentru fabricile romanesti cu care colaboram, de fapt pe care le reprezentam.
In ’94 ma aflam la Stockholm, cand s-a jucat meciul de fotbal Suedia-Romania. Nu eram acolo pentru meciul respectiv, in niciun caz! 🙂 Anul 1994 a fost primul an cand partenerii nostri traditionali KF si NKL au anuntat ca nu mai vin la tratative de contractare in Romania. Era inceputul declinului la ei, dar si la noi…
In anii 2011-2015 pictam #onthisday, deoarece imi petreceam timpul cu totul altfel decat in alti ani cand desfaceam si faceam bagaje, plecam des in delegatii interne ori externe, mergeam zilnic la birou intre ziduri de beton, duceam copiii la gradinita sau la scoala, gateam/spalam/faceam curatenie/faceam lectii cu cei mici/le spuneam povesti/mergeam cu ei la plimbare si la alte activitati…
In 2016 eram la domnisoare acasa, unde am sa merg si acum. ❤
Acesta poate fi si un raspuns la intrebarea pe care zilnic mi-o adreseaza #FB: „where do you like to visit?”, deoarece am calatorit destul in viata mea, poate chiar prea mult…
#LaVacantaDeVara:

Opinie personala

Lasă un comentariu

Nu ma uit in mod constant la meciuri de tenis, dar ieri  am fost uimita sa constat ca intr-o finala de Roland Garros cele doua concurente erau imbracate absolut identic! Aveau cam aceeasi statura si le deosebeau doar bentitza verde purtata de una dintre ele si culoarea incaltamintei; am inteles ca poarta imbracaminte de la acelasi brand producator de imbracaminte sportiva, dar cineva trebuia sa-si puna intrebarea: cum este posibil ca doua concurente care lupta pentru marele trofeu intr-o finala sa apara imbracate pe teren „la indigo”, precum doua surori, doua gemene, doua bune prietene, doua majorete, etc.?

Cu atatia „guru” despre limbajul corpului, nimeni nu s-a gandit ca acest amanunt ar fi putut s-o motiveze pe Elena si s-o demotiveze pe Simona?

Nu-i adevarat ca echipele sportive adversare poarta echipamente diferite la meciurile din campionate? Raspunsul este afirmativ, evident!

Imi pare rau ca cei de la ADIDAS nu au gandit in perspectiva si nu au luat in calcul posibilitatea ca doua jucatoare de tenis imbracate cu produsele lor sa ajunga adversare in finala si atunci ar fi trebuit sa poarte costume diferite!

 

 

De ce a disparut industria textila din Romania?

Lasă un comentariu

Studiu de caz:

Am cautat prin magazine produse textile romanesti si am constatat ca au disparut cu desavarsire! Daca in anii ’90 mai existau tesaturi romanesti la vanzare, acum acestea nu mai exista deloc. Am cercetat si oferta online, am gasit tesaturi imprimate din bumbac 140 cm latime importate din Ungaria. In magazine am gasit tesaturi din bumbac importate din China.

Apoi am vorbit cu o fosta colega – directoare a unei fabrici de tesaturi extralate pentru lenjerie de pat si am aflat ca dupa 2007 au vandut in pierdere razboaiele de tesut performante achizionate cu putin timp in urma, deoarece nu mai erau competitivi sa produca tesaturile si apoi sa le confectioneze si sa le exporte. Nu mai aveau oameni pentru patru schimburi, deoarece muncitorii din industria textila au emigrat spre alte zari.

Intrebarea care se pune este de ce au disparut fabricile de textile din Romania? In acestea lucrau zilnic mii de oameni din toate zonele tarii:

  • Bucuresti – Dacia, Suveica, Aurora – sunt numai cateva denumiri de fabrici unde se produceau tesaturi din bumbac si tip bumbac;
  • Pucioasa
  • Pitesti
  • Buzau
  • Iasi
  • Galati
  • Sfantu-Gheorghe
  • Sighisoara
  • Arad – U.T.Arad
  • Giurgiu
  • Medias
  • Satu-Mare
  • Baia-Mare

Inainte de „90 existau filaturi, tesatorii si fabrici de confectii controlate de Centrala Industriei Bumbacului (C.I.B.)

De asemenea, in cadrul Ministerului Industriei Usoare existau Centrala Inului, Matasii si Canepei (C.I.M.I.C.) , Centrala Lanii (C.I.L.) si Centrala Confectiilor.

Acum, majoritatea fabricilor vechi au fost dezafectate, vandute la fier vechi, specialistii din domeniu au ales alte drumuri, putini dintre acestia s-au privatizat la inceputul anilor ’90, unii au reusit sa supravietuiasca, altii (destul de putini) s-au imbogatit, unii s-au resemnat, multi au emigrat, s-au pensionat, etc.

(va urma).

Despre acest subiect am mai scris de-a lungul anilor:

15 Octombrie – prima zi de lucru

15 Octombrie – la primul meu loc de munca

Daca nu cunosti, intreaba! Daca n-ai pe cine intreba, atunci ai o problema!

Realitatea din Romania

%d blogeri au apreciat asta: