Varsta este doar un numar

Lasă un comentariu

For some famous singers, age is just a number:
Ringo Starr – 78
Tom Jones – 78
Paul McCartney – 76
Mick Jagger – 75
Keith Richards – 74
Roger Waters – 74
Rod Stewart – 73
Eric Clapton – 73
David Gilmour – 72
Elton John – 71
Steven Tyler – 70
Phil Collins – 67
Ceea ce intentionam sa scriu este faptul ca majoritatea urca in continuare pe scenele lumii, au turnee si concerte pentru bucuria publicului iubitor de muzica retro, #OldiesButGoldies.

Reclame

Panseuri din August 2018

Lasă un comentariu

„Uneori am impresia ca televiziunile de top din Ro au fuzionat! Oamenii formati de o televiziune pot fi intalniti la cealalta incepand de la stiri pana la emisiunile de divertisment uneori transformate in haos, debandada si violenta fizica! Personal, nu prea inteleg acest gen de divertisment cu furiile unui personaj adult-matur care se dezlantuie asupra altora intr-un „reality show” grotesc!
As sugera chiar un „warning”: tineti copiii la distanta! 

„Atunci cand apare in mass-media un articol care starneste valuri, de obicei il caut pe internet si-l citesc integral; de cele mai multe ori realizez ca fiecare dintre cei care-au facut referire la autor/articol, au preluat de acolo doar titlul, ori partial un cuvant-cheie, o ofensa adresata majoritatii sau minoritatii, dar de regula n-au sintetizat obiectiv mesajul in intregime!
Stiu ca subiectivismul este la putere, deci nu pot decat sa constat ca istoria se repeta!”

„Am aflat ca la Untold atmosfera a fost incendiara si aseara, iar efectele pirotehnice au continuat cu succes! Desi in prima seara un incendiu declansat la una dintre instalatii a dat emotii televiziunilor de stiri senzationale, daca stirea n-a devenit virala si n-a luat proportii gigantice, observ ca nu s-a intamplat nimic in desfasurarea evenimentelor si toata lumea-i fericita! 
Ce-nseamna puterea mass-media care face-si-desface dupa anumite reguli bine stabilite! 
#UNTOLD2018

„Observ pe #FB cum se radicalizeaza oamenii spre tot ce-i mai rau pe lumea asta, cum potentiala armonie se transforma in extremism cu fiecare zi care trece. Din frustrarile unora nu se poate construi nimic, iar criticile la indigo pornind de la subiectele nefericite propagate zilnic in mass-media nu adauga prosperitate sau plus-valoare, ci aduna like-uri de la adepti, ori comentarii de la haterii de serviciu.
Admir oamenii care au ceva interesant de comunicat si lanseaza unele teme care-ti stimuleaza gandirea, te fac sa-ti deschizi automat „cufarul” de cultura generala! 
#socializarepeFacebook

„Ultima problema a societatii romanesti este acum: cine-ti tine locul atunci cand pleci in concediul de odihna?
Mi-am amintit de vremea cand eram loctiitoarea sefului de departament si trebuia sa-i tin locul, sa particip la sedintele de analiza cu directorii si ministrii de resort, sa raspund la intrebari in locul lor si asa mai departe. Era distractiv, caci ma descurcam de fiecare data, numai la salariu nu mi se adauga nimic in plus!  Doar, ma remarcam!”

„Daca cei din diaspora romaneasca isi imagineaza ca noi, romanii care traim in Romania suntem imbibati de mizeriile care plutesc in mass-media autohtona, vreau sa-i anunt pe aceasta cale ca gresesc! Nu ne reprezinta nici pe departe conationalii nostri inculti, vulgari, prost-crescuti, teribilisti, vesnic in cautarea senzationalului! Ma deranjeaza astfel de afirmatii hazardate si iluzorii, bazate pe necunoastere temeinica, ci doar pe fantezii! In consecinta, nu ne mai amestecati pe toti in aceeasi categorie deplorabila!
Fac rar astfel de declaratii, dar uneori simt ca trebuie sa spun ceea ce gandesc!”

Postari de la inceputul lui august – pana-n prezent.

 

Le Quatorze Juillet d’Antan

Lasă un comentariu

In anii optzeci industria textila din Romania producea marfuri pentru piata interna si pentru export. Marfurile erau exportate prin companiile de comert exterior existente. Romanoexport a fost infiintata in 1948 si anul acesta ar fi implinit saptezeci de ani de la aparitie.

 

Legenda fotografiei: la tratativele organizate la Neptun, cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.

Razboiul Romanilor contra Romanilor

Lasă un comentariu

Observ ca razboiul „romanilor contra romanilor” este alimentat in continuare sub diferite forme: directe, sau voalate! Degeaba incearca unii lideri sa sugereze ca ar trebui sa existe armonie si intelegere intre romanii de pretutindeni, atata timp cat se incita permanent la ura si dezbinare.

Prin urmare, romanii din dispora incearca sa demonstreze ca fara banii trimisi de ei in tara, noi cei ramasi aici n-am putea sa traim! Este adevarat ca banii importati din afara contribuie la PIB, stimueaza consumul de termopane si materiale de constructie, consumul in general, dar aceasta este o alta latura a problemei.

Si ar mai fi de notat faptul ca multi tineri care nu cunosc realitatea din tara in care traiesc, isi imagineaza ca in Romania n-a existat viata cuturala inainte de 1989. Ei cred ca numai acum se publica in Romania autori de valoare internationala. Daca ar fi mai putin superficiali, ar afla ca bogatia culturala a unui om se putea aduna si in anii saptezeci-optzeci; existau librarii, biblioteci si anticariate, existau publicatii culturale de unde oamenii puteau sa se informeze, sa-si procure carti, romanii puteau sa vizioneze piese de teatru, sa mearga la concerte si asa mai departe. Numai cine nu era interesat de cultura in general, ramanea in intuneric.

Remember the Days…

Lasă un comentariu

Imagini de la diversele intalniri si petreceri ocazionate de terminarea facultatii, pana in zilele noastre:

 

Despre Bucuresti

Lasă un comentariu

Fac parte din generatia care a fost crescuta cu mancare gatita in casa folosindu-se produse achizitionate din piata de fructe si legume. In bucatarie iti poti desavarsi abilitatile si poti face din gatit o adevarata arta, fara sa consideri ca atingi perfectiunea.

Mirosul de mancare gatita este un semn ca un oras este viu, ca traieste prin locuitorii sai. Este un simbol al linistii si pacii intr-un oras. Desigur, nu ma refer aici la excese culinare, dar as dori sa subliniez ca in toate marile orase ale lumii pe care le-am vizitat am simtit miros de mancare, la primele ore ale diminetii, la orele pranzului, sau seara. Sa afirmi ca mirosul de pizza, sau de friptura/gratar este dezonorant pentru Bucuresti, mi se pare a fi o pledoarie falsa care denota necunoastere! Si mirosul de covrigi care se simte la metrou dimineata-in zilele lucratoare in unele statii este interesant, chiar daca eu nu consum! Dar daca tinem neaparat sa denigram Bucurestiul, atunci gasim sau inventam o multime de argumente ca s-o facem!
Nu vreau sa polemizez pe aceasta tema cu nimeni, dar am simtit nevoia sa-mi exprim o opinie bazata pe faptul ca stiu bine acest oras de cand m-am nascut aici.
#BucurestiOrasulMeuNatal

Profesiune de credinta

Lasă un comentariu

„Metamorfoza” lui Kafka a fost prima carte „altfel” pe care am citit-o prin liceu si evident a fost necesar sa recitesc de cateva ori inceputul, pentru a o duce la bun sfarsit!   Dupa aceea i-am citit pe Sartre, Camus, Faulkner, Boris Vian, Simone de Beauvoir sau piese de-ale lui Eugen Ionesco si m-am acomodat! Nu mi-a placut niciodata sa ma consider una dintre victimele sistemului absurd care asupreste oamenii pana la dezumanizare, desi viata traita a fost dura si nu m-a crutat deloc! Cred insa ca din cartile citite am invatat sa ma detasez, adica am deprins tehnici de supravietuire printre sacali! (Ultima fraza este un fel de revelatie matinala!)

Au existat dintotdeauna in jurul meu oameni care au incercat sa-mi controleze viata, sa-mi impuna sistemul lor de valori, dar n-au avut niciun succes! Pornirile lor au fost oprite la o bariera imaginara creata de sistemul meu de protectie intern, sau divin!

Nu invoc foarte des divinitatea, dar ceea ce stiu cu siguranta este faptul ca am avut parte de ajutor supranatural de cateva ori in viata, adica in acele momente critice cand aveam mare nevoie.

Am aflat mai tarziu ca a darui din inima, fara sa ceri nimic in schimb este un dar pe care nu-l au toti oamenii si mi-am dat seama ca am acest dar si nici nu stiam.

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: