La pas prin centrul Bucurestiului

Lasă un comentariu

Aglomeratia proverbiala de la Universitate.

Anunțuri

Povesti din Bucuresti

Lasă un comentariu

Ieri in autobuz m-am asezat langa doi bucuresteni „middle-age” care invatau spaniola in casti; din cand in cand repetau ce se auzea acolo, iar tipul ii spunea interlocutoarei sa se uite la cuvinte pe telefon. Ea marturisea ca nu poate citi (fara ochelari, presupun!) si avea un aer obosit si lipsit de entuziasm. El se uita in paralel pe doua telefoane (cu husele extrem de uzate) si parea determinat sa dea lovitura vietii sale!

La un moment dat el i-a spus ca trebuie sa mearga undeva pentru a-si recupera ceva de la cineva; ea l-a intrebat de ce trebuie sa traverseze orasul, iar el a venit cu propunerea sa apeleze la compania de taxiuri care la prima cursa practica zero costuri pentru a-si atrage clienti fideli!

Mi-am amintit astazi de ei si sunt convinsa ca nu se pregateau de o excursie in zona, ci de o relocare in scopul de-a trai acolo… 

Zilele trecute am citit cateva articole despre romani emigrati care o duc greu in strainatate, dar nu se-ntorc inapoi de rusine, desi poate le-ar fi mai bine aici, sau cine stie?

#povestidinBucuresti

Despre Romania perceputa in exterior

Lasă un comentariu

Multi jurnalisti straini afirma ca Romania este o tara saraca, neevoluata, in care coruptia face jocurile puterii in stat, iar  coruptii sunt majoritari!

O analiza mai atenta, obiectiva si bazata pe statistici si realitati ar fi necesara in acest caz pentru a schimba perceptia eronata asupra adevaratei Romanii!

Este adevarat ca puterea de cumparare a populatiei, ca nivelul de trai al romanilor nu se ridica la standardele altor state din Uniunea Europeana.

Este adevarat de asemenea ca nivelul salariului mediu, al pensiilor medii, al alocatiilor acordate copiilor si al altor venituri sociale, nu se ridica la nivelul celor din alte tari!

Exista mari inechitati sociale, este de asemenea foarte adevarat! Exista oameni foarte bogati si oameni foarte saraci, iar patura medie a populatiei exista in numai anumite procente.

Realitatea vazuta la fata locului este cu totul alta! Sa luam cateva exemple: strazile din orase sunt pline de masini scumpe; oamenii sunt imbracati decent, casual ori business style, exact ca-n vest, sau chiar mai bine!  Avem toate brand-urile din Occident aici! Consumul dicteaza PIB-ul tarii. Toate marile hyper si super-marketuri sunt prezente de peste douazeci de ani si rezista! De unde atata saracie??? Ah, n-avem reactii potrivite din partea celor care conduc si ar trebui sa schimbe perceptia gresita asupra tarii? Asta-i o slabiciune, daca ar fi sa facem o analiza SWOT a tarii!

Avem coruptie in tara, dar cine n-are? La un moment dat auzisem ca in timpul mandatului doamnei Merkel s-au perindat zece presedinti demisionari din motive de coruptie! Dar sunt multe astfel de „amanunte” care dauneaza imaginii unor tari si despre care se pastreaza tacerea…

Pe de alta parte exista atatia straini care au descoperit farmecul pitoresc al Romaniei traditionale si au decis sa se stabileasca aici! Nu mai vorbesc despre cei care au descoperit „oportunitatile” oferite.

Eu cred ca si romanii ar trebui sa-si schimbe perceptia despre tara in care s-au nascut si sa-ncerce sa se transforme personal inainte de a-si parasi tara! Dar despre acest subiect am sa scriu cu alta ocazie!

Povesti din Bucuresti

Lasă un comentariu

Am intalnit ieri niste baietzi care participasera la un „contest” de kendama organizat in fata unui supermarket cu scena, muzica si antren; toti aveau freza cu motz, asa cum se poarta acum, erau imbracati decent si isi sunau mamele/bunicile sa anunte ce fac la acea ora, unde se afla ori ce-au facut pe scena la concursul cu pricina! Evident ca-si agitau in continuare kendamele, iar unul repeta obsesiv: cu ciocanul, cu ciocanul si tot asa…
Erau zgomotosi, destul de zvapaiati, dar bunul simt nu le lipsea; singura conditie era sa-i accepti asa cum sunt si sa te amuzi de glumele lor copilaresti!
#kendamaunstildeviata?

Aseara la ora inchiderii intr-un magazin de jucarii/rechizite/cadouri pentru copii am avut senzatia ca sunt in alta tara; in jurul meu se vorbea in alte limbi straine, in special greaca si araba. Erau familii cu parinti, bunici si multi copii.
Numai lucratorii magazinului vorbeau romaneste si cativa clienti.
#povestidinBucuresti

Nu sunt adevarati toti corporatistii!

Lasă un comentariu

Majoritatea oamenilor din sistem mimeaza stilul de viata corporatist, adica: te imbraci decent-elegant, iti pui pe tine imbracaminte scumpa luata din magazinele de top, te incalti adecvat- asortat si obligatoriu folosesti accesorii scumpe-ravnite de toata lumea.

Originalitatea lipseste din ecuatie de foarte multe ori.

In cazul in care se impun anumite tinute tip uniforma, trebuie sa te adaptezi, deoarece ecusonul cu care te mandresti si pe care-l pastrezi uneori la gat (te faci ca l-ai uitat…) determina o anumita aliniere la cerintele culturii organizationale.

Daca lucrezi cu publicul, ai ocazia sa-ti manifesti dispretul si superioritatea fata de clientii care vin la tine sa ceara consultatii legate de obiectul de activitate al companiei care te plateste lunar pentru efortul depus.

Din zece persoane care lucreaza cu publicul in aceste corporatii exista posibilitatea fericita de a intalni doua-trei persoane care stiu meserie si sunt profesionisti, in rest multi imfatuati care merg la traininguri platite scump degeaba!

Daca ai ocazia sa dai de una dintre persoanele acestea bine pregatite, cu bun simt si respect pentru client, te poti lasa usor convins sa-ti deschizi un cont, sa-ti faci un card si asa mai departe, iar dupa aceea cand nimeresti la colegii plini de ei si de necunoastere, evident ca-ti va parea rau pentru alegerea facuta!

#OnThisDay

Lasă un comentariu

#OnThisDay:
In ’90 eram la Belvedere in Olimp, la tratative cu parteneri de la KF-Suedia si NKL-Norvegia carora le vindeam tricotaje romanesti. Acestia veneau in Romania de minimum doua ori pe an pentru a discuta colectii noi, pentru a alege dintre mostrele reproduse pe cele mai potrivite, pentru a le omologa si pentru a plasa ordere primavara-vara si toamna-iarna. Niciodata nu plecam de la aceste tratative fara comenzi noi pentru fabricile romanesti cu care colaboram, de fapt pe care le reprezentam.
In ’94 ma aflam la Stockholm, cand s-a jucat meciul de fotbal Suedia-Romania. Nu eram acolo pentru meciul respectiv, in niciun caz! 🙂 Anul 1994 a fost primul an cand partenerii nostri traditionali KF si NKL au anuntat ca nu mai vin la tratative de contractare in Romania. Era inceputul declinului la ei, dar si la noi…
In anii 2011-2015 pictam #onthisday, deoarece imi petreceam timpul cu totul altfel decat in alti ani cand desfaceam si faceam bagaje, plecam des in delegatii interne ori externe, mergeam zilnic la birou intre ziduri de beton, duceam copiii la gradinita sau la scoala, gateam/spalam/faceam curatenie/faceam lectii cu cei mici/le spuneam povesti/mergeam cu ei la plimbare si la alte activitati…
In 2016 eram la domnisoare acasa, unde am sa merg si acum. ❤
Acesta poate fi si un raspuns la intrebarea pe care zilnic mi-o adreseaza #FB: „where do you like to visit?”, deoarece am calatorit destul in viata mea, poate chiar prea mult…
#LaVacantaDeVara:

Despre femeile de afaceri

Lasă un comentariu

Am intrat in lumea afacerilor imediat dupa absolvirea facultatii (la 23-24 de ani) si am acumulat multa experienta de viata, am cunoscut foarte multi oameni de afaceri de diferite nationalitati, cu statuturi sociale diferite. As putea spune ca m-am format in aceasta lume si am rezistat in ciuda tuturor „intemperiilor”.
Trebuie sa subliniez faptul ca nu rezista toata lumea in acest domeniu. Este o activitate frumoasa, provocatoare, epuizanta fizic si psihic de foarte multe ori.
Am adunat aici mai multe note facute de-a lungul anilor pe aceasta tema:

Intr-o lume a barbatilor, cum reuseste o femeie de afaceri sa se faca auzita, inteleasa, acceptata, respectata?
Astept opinii, sugestii, exemple, etc.
Se exclud din start glumele offtopic!

 
Exista mai multe categorii in randul femeilor de afaceri:
– adevarate
– inchipuite
– false
Fiecare categorie contine evident subcategorii…

Femeile de afaceri adevarate sunt de doua feluri:
– fac afaceri in nume propriu;
– conduc afacerile altora, pot fi angajate, asociate, actionare, etc.

In urma cu ceva timp la tv au aparut doua tinere exponente ale noului val „pitzi” imbracate sumar (doar era vara) intr-un restaurant, agitandu-se cu mobilele la vedere declarau ca „fac afaceri”.
Ma gandeam ca ele in niciun caz nu reprezinta lumea afacerilor, ci orice altceva!!!

In Romania au aparut dupa ’90 multe „femei de afaceri”! Unele dintre ele pareau mai degraba colhoznice, coborate direct de pe tractor, sau din remorca acestuia, dar ce sa facem acum? Acestea sunt vremurile pe care le traim si ne obisnuim in fiecare zi cu imaginile unor femei care au reusit in viata pentru simplul motiv ca au stiut pe cine sa „deranjeze” cu intrebari de „profesioniste”, pe cine sa apeleze din agenda telefonului personal, sau au stiut cu cine sa se casatoreasca din pura intamplare!

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: