Evenimente internationale 2020

Lasă un comentariu

Ieri, 31 ianuarie 2020, a fost acea zi cand s-au repetat cuvintele: Brexit, Marea Britanie, dupa patruzeci si sapte de ani, iesire din UE, drept de sedere si asa mai departe…
Sa nu cumva sa uitam!

S-au derulat pe parcursul zilei multe momente memorabile pe care le-am salvat: aici si aici.

Un articol detaliat despre cati cetateni din Uniunea Europeana au aplicat pentru dreptul de a trai si a munci in Marea Britanie se poate citi aici. 

Am extras un fragment din articol:

Din totalul subscrierilor primite până în prezent de autorităţile Regatului Unit, cele mai multe (512.300) au fost făcute de cetăţeni polonezi, care sunt urmaţi de români (435.700) şi italieni (291.000), potrivit Agerpres.
Potrivit schemei de înregistrare a statutului, cetăţenii UE care trăiesc continuu în Regatul Unit timp de cinci ani pot primi statutul de rezident permanent (settled status), în baza căruia beneficiază de aceleaşi drepturi de a munci şi a studia şi acces la sistemul de ajutoare sociale la fel ca în prezent. De asemenea, cei eligibili pot solicita obţinerea cetăţeniei Regatului Unit.
Înregistrarea trebuie să fie făcută până la finalul lui iunie 2021 în cazul unui Brexit cu acord sau până la 31 decembrie 2020 în eventualitatea unui Brexit fără acord.”

#Brexit
#MareaBritanie

Despre comportamentul romanilor in strainatate

Lasă un comentariu

Multi romani isi modifica mimica fetei si comportamentul general de cum ajung la granita Romaniei! Si asta se intampla de ani de zile din pacate. Nu stiu cum se poate explica: fatarnicie, ipocrizie, mimetism? Singura observatie obiectiva este ca inainte de ’90 circulau mai putini romani in afara granitelor, acum mai multi. De ce se comporta mitocaneste unii dintre conationalii nostri oriunde s-ar afla, nu stiu!
Dar mi-a fost dat sa intalnesc multi oameni in aeroporturi, pe strazi, in magazine, in hoteluri si imi era jena sa-i recunosc drept conationali! Ei strigau cu glas tare de la unii la altii, injurau in gura mare in Oslo, in Stockholm, in Milano, etc. Altii abordau oamenii pe strazi cu diverse doleante scrise pe pancarte, ori intonate in limba nationala a locului cu pricina.
Se presupune ca mergand in alte tari, cu alte culturi, cu alte obiceiuri, acestia ar trebui sa invete cate ceva de la cei din jurul lor, caci nu-mi imaginez ca acolo toti traiesc in conditii grele, inumane si acumuleaza numai ura si rautate!
Mimetismul ar trebui sa includa si comportamentul decent preluat de la altii si folosit atunci cand se-ntorc acasa, dar de cum se-ntorc in tara incep cu vorbele grele si comportamentul „dereglat”! Am ascultat reportaje de le frontierele tarii cand conationalii se intorceau acasa de Sarbatori plini de ura si de netoleranta ca erau controale mai temeinice si dura mai mult timp. De parca n-ar fi aflat de ce?

Poate gresim profund atunci cand credem ca toti suntem egali indiferent de gradul de cultura acumulat in viata! De fapt, suntem diferiti si acest lucru rezulta din felul in care ne comportam, cum vorbim, cum ne adresam, cum scriem, cum socializam si asa mai departe. Ne-am obisnuit cu mediocritatea care se ofera in mass-media, cu analfabetismul multora care fac valuri fara nicio jena pe sticla, ori in mediile virtuale de socializare, dar acestia n-au inteles nimic din faptul ca au ajuns celebri deoarece nu stiu sa scrie corect in limba romana, ei merg mai departe sfidand intelectualitatea care nu-i mai suporta!
Daca nu ne autoeducam sa facem abstractie de tot ceea ce-i rau in jurul nostru, sa selectam si sa alegem ceea ce merita, nu ne putem mentine echilibrul in viata! Este posibil sa calatoresti in lume ca un om civilizat si sa te comporti ca atare si-n tara ta. Totul este o chestiune de optiuni, de educatie, cultura, etc.!

 

La „Lupoaica” din centrul Bucurestiului

Lasă un comentariu

IMG_8701 IMG_8702 IMG_8703 IMG_8704 IMG_8705 IMG_8706 IMG_8707 IMG_8708 IMG_8709 IMG_8710 IMG_8711 IMG_8713 IMG_8714Merita din cand in cand sa vizitezi orasul in care te-ai nascut si pe care nu l-ai parasit niciodata timp mai indelungat…sa-l privesti cu ochi de turist si sa-i redescoperi frumusetile!

Primavara la Bucuresti

Lasă un comentariu

IMG_1575 IMG_1571 IMG_1572 IMG_1573 IMG_1574 IMG_1584 IMG_1581 IMG_1582 IMG_1583 IMG_1640 IMG_1642 IMG_1627 IMG_1662 IMG_1660 IMG_1661 IMG_1672

IMG_1652 IMG_1666 IMG_1665Postarea se poate intitula si „Turism prin orasul natal”.

Si nu lucrez ca PR in turism, nu derulez programe sau proiecte de atragere a turistilor straini la Bucuresti, dar imi iubesc orasul si intotdeauna l-am vorbit de bine, desi recunosc faptul ca ar fi inca multe de facut ca sa arate mai bine!

Turism prin Bucuresti

Lasă un comentariu

Calea Victoriei adaposteste cladiri si locuri frumoase care trebuie tratate ca atare!

Excursie la Viena

Lasă un comentariu

Schonbrunn – 15 Septembrie 2012

Concediu de suedez in Romania

Lasă un comentariu

Daca nu i-as cunoaste pe suedezi si n-as sti ce se-ntampla in tara noastra, as zice ca-i exagerat…

Mi se pare insa destul de realist si echilibrat intre plusuri si minusuri:

http://www.wall-street.ro/editorial/558/Concediu-de-suedez-made-in-Romania-Mamaia-Vama-Veche-mancare-si-alte-borduri

Flori la inceput de Mai

Lasă un comentariu

Trandafirii si bujorii au inflorit.

Bucharest my-love

2 comentarii

Am strabatut centrul Bucurestiului de la Universitate pana la Unirii, via Academiei, Centrul Vechi, Lipscani. Am intrat printre altele in New Cocorul si in Hennes & Mauritz de la Unirii.

Prima impresie cand am iesit de la metrou la Universitate: Teatrul National este acoperit de o plasa de protectie care mascheaza schele, este in renovare de cateva luni de zile. Grupul statuar metalic amplasat in parcul din fata Teatrului este deja acoperit de cocleala albastru-verzuie, de parca ar fi statuile din Stockholm vechi de sute de ani.

In jurul fantanii arteziene din spatele Universitatii floraresele isi faceau datoria iar oamenii stateau relaxati pe banci la Soare. Porumbeii isi cautau hrana si mi-am propus sa le cumpar ceva de mancare si sa ma intorc la ei, dar in final, dupa ce mi-am rezolvat treburile la firma de asigurari din zona si am luat paine de la un Minimarket, am intrat in biserica de vis-a-vis unde am aprins lumanari si am donat painea…mi-am schimbat planurile si am continuat drumul pe Academiei trecand prin spatele Arhitecturii, lasand in urma pasajele care dau in Calea Victoriei si am traversat Regina Elisabeta pe langa santierul din fata Universitatii. Pe Academiei aceiasi oameni sarmani care asteapta cate ceva; o femeie statea in fata magazinului cu mezeluri si avea langa ea doi catei. O imagine demna de a fi fotografiata de turistii straini aflati prin preajma. Pe partea dreapta a strazii Doamnei Banca Nationala mai prospera, mai ingrijita si mai inconjurata de garduri de protectie ca niciodata. Cu ani in urma puteai sa treci pe-acolo pe trotuarul din fata scarilor fara bariere, fara intrebari si raspunsuri, acum lucrurile s-au schimbat. Terasele de pe Doamnei isi asteptau clientii care intarziau s-apara, desi era ora pranzului. Am intrat intro banca pe care-o stiu de cand s-a infiintat in ’93, mi-am rezolvat niste extrase, am intalnit o domnisoara foarte amabila si isteata, a fost pe placul meu.

Apoi am traversat spre Lipscani si am aruncat o privire de ansamblu de la dreapta la stanga si mai ales in profunzime…

Terase pe strazi, branduri de bere la concurenta, mesele destul de populate la unele dintre ele. Selariul un dezastru plin de praf si de tarana…iar toata mizeria aceea starnita de vant sau de motociclistii curieri care umbla pe-acolo. Intentionam sa ma indrept spre Smardan, dar am dat un telefon si mi-am modificat traiectoria continuind drumul pe Lipscani spre Campineanu. Am intrat si intrun magazin de imbracaminte care a mai rezistat printre cafeterii si terase. Impresia pe care mi-a lasat-o Lipscaniul a fost destul de trista: schele, praf, santier printre terase. Drept sa spun eu nu cred ca m-as relaxa acolo pentru moment, dar ma rog, gusturile nu se discuta.

Am intrat la Hanul cu tei, acolo sunt alte terase cu mese, fotolii, iar pe partile laterale magazinele cu articole de pictura si galeriile care vand picturi. Am discutat putin cu o doamna despre ce se mai vinde in ziua de azi, despre cat costa tablourile, cine vinde si asa mai departe. Am promis ca am sa revin cu prima ocazie.

Apoi am traversat pasajul de la Sfantu Gheorghe unde se spargea pardoseala si va puteti inchipui ce zgomot, ce praf si ce mirosuri pestilentiale erau…dar scopul meu era sa traversez drumul si mi-am amintit ca am cazut o data si pe scarile acelea, dar atunci nu mi-am rupt nimic. De exemplu, pe scarile de la Inter am cazut si mi-am luxat piciorul, apropo de amintiri din Bucurestiul iubit.

Am intrat la Stelutza, merceria aflata pe colt, numai ca sa schimb doua vorbe cu doamna de-acolo…am vrut sa aflu daca stie ceva de doamnele care aveau merceria Andreaua aflata pe colt intre Selari si Gabroveni, unde s- facut o shaormerie care n-a rezistat decat cateva luni de zile.

Pe urma am continuat drumul, am intrat in noul Cocor care s-a relansat cu atata tam-tam, dar din pacate arata destul de banal. Am urcat numai pana la etajul I, am gasit un magazin de lenjerie indigena care s-a impus pe piata in ultimii ani, alaturi de alte branduri mai mult sau mai putin cunoscute.

In Unirea am intrat la Hennes & Mauritz si pot sa spun ca mi-a placut ce-am vazut acolo: sunt articole de imbracaminte frumoase, purtabile, iar paleta de bejuri, sand, roz prafuit este pe gustul meu. Sunt o multime de imprimeuri pastelate, articole din dantela, gama de marimi, iar preturile destul de rezonabile.

Cam acestea ar fi impresiile mele de astazi din centrul Bucurestiului iubit.

Codul manierelor elegante(V)-despre mancaruri exotice, atipice, altfel decat tipic romanesti

2 comentarii

Codul manierelor elegante se compune pe acest blog din mai multe posturi si intentionez sa le mentionez separat cu link-uri pe fiecare dintre ele, la un moment dat.

Am sa incep cu:

„Codul manierelor elegante(III)-despre cum mancam”

In  postul mai sus-mentionat  am promis ca am sa scriu despre cum se mananca anumite feluri de mancare mai speciale, dar n-am facut-o pana astazi, cand Lorena m-a intrebat pe FB daca am scris despre mancarurile exotice.

Acum, ma conformez:

Consider ca nu este cazul sa scriu despre mancarurile asiatice, despre care a scris foarte multe Adi Hadean pe blogul lui. De regula, mancarea chinezeasca se mananca cu betisoare, dar pentru cei care nu le pot folosi este recomandabil sa foloseasca furculita, sau mana. Si in Coreea de Sud am vazut multi oameni care mananca cu mana direct. Nu este elegant, dar se poarta.

La restaurantele de lux, fiecare tacam are prevazut si un bol cu apa, de multe ori cu petale de flori plutind pe deasupra apei. Acesta este accesoriul necesar atunci cand trebuie sa apuci ceva de mancat cu mana. Bolul cu apa te ajuta sa-ti clatesti varfurile degetelor inainte de a folosi servetul de sters.

Cum se mananca melcii?

Am urmarit tot ritualul intr-un restaurant italienesc specializat in gatit melci din Atena.

Se ia melcul din farfurie, cu un clestisor special se loveste cochilia, dupa care se suge tot continutul.

Pentru un outsider totul pare ciudat, dar acesta-i ritualul. In final, farfuriile sunt pline de cochilii sparte.

Precizez ca eu am mancat ravioli.

Cum se mananca crustaceele?

Este de la sine inteles ca mai intai trebuie indepartata carapacea. Aceasta operatiune se face cu clestisori speciali. Deoarece crustaceul trebuie luat cu mana, bolul de apa despre care scriam mai sus ar trebui sa se gaseasca pe masa. Dupa indepartarea carapacei  carnea propriu-zisa se mananca direct din mana, sau cu furculita.

Cum se mananca: calamarii?

Acestia se pot prepara intregi, sau sub forma de rondele prajite. In cazul rondelelor nici nu-ti dai seama ce mananci caci sunt gustosi si crocanti. Daca sunt preparati intregi, atunci vei avea parte de toate piciorusele/tentaculele care pot sa-ti placa, sau nu. Depinde de fiecare.

Cum se mananca: caracatita?

De regula se foloseste cutitul si furculita, chiar daca uneori aceasta se taie mai greu.

Cum se mananca „Fondue„?

Acesta este un fel de mancare specific elvetian.

Pe masa se aduce o spirtiera deasupra careia se afla un vas asezat pe un suport inalt. In vas exista un amestec de branzeturi care incalzite formeaza un fel de pasta groasa. Se aduc pe masa crutoane de paine si un fel de tepuse metalice. Se ia o tepusa, se infige in ea un cruton si apoi acesta se plimba prin vasul acela cu branza. Se savureaza si apoi se repeta operatiunea pana la epuizarea crutoanelor si a branzei.

Legat de mancarurile asiatice, dupa cum bine stiti acolo se foloseste multa boia iute, deci trebuie sa gustati cu atentie orice fel de mancare pentru a nu avea surprize neplacute, cum am avut eu, de exemplu.

Cam asta ar fi. Daca-mi mai amintesc ceva specific, am sa adaug ulterior.

Older Entries

%d blogeri au apreciat: