Ingrijirea danturii este un „must”, nu un moft!

Lasă un comentariu

Am aflat ca tara noastra se situeaza in top-ul statisticilor europene la nefrecventarea cabinetelor stomatologice de catre romani, din motive financiare in primul rand! Stam bine in schimb la capitolul turism in scopuri stomatologice, dar faptul ca ne viziteaza strainii pentru a-si repara dantura aici, este o alta latura a economiei de piata.
Cand vezi prin filme actorii americani cu o dantura perfecta, alba si stralucitoare, la ce te gandesti? Ca isi intretin dantura asa cum se cuvine, ca au apelat la specialistii in ortodontzie, sau ca au dinti falsi bine lucrati, uneori chiar prea perfecti pentru a fi adevarati? 
Ideea de baza este ca frecventarea dentistului este un „must”, nu-i un moft, dar doctorul stomatolog niciodata nu-ti va putea garanta daca o lucrare este bine facuta si te vei putea folosi de aceasta o zi, o luna, sau zeci de ani! Costurile pot varia de la cateva sute de lei, la cateva mii de euro, dar nici atunci nu exista garantii, caci totul tine mai mult de noroc. Iar spotul acela publicitar in care o doamna musca din mar dupa ce si-a lipit proteza dentara cu adezivul X, este dupa opinia mea un „fake”!
#OpiniiPersonaleBazatePeDateReale

Exista femei si femei, dar si barbati diferiti

Lasă un comentariu

Am cunoscut in aceasta viata multi oameni, barbati si femei in aceeasi masura. Unii mi-au fost colegi de scoala, de facultate, de birou, parteneri de afaceri din tari diferite, cu altii am colaborat in diferite imprejurari, pe altii i-am cunoscut intamplator in lumea reala sau virtuala.

Din cate povesti am intalnit in viata reala as putea adauga ca exista femei care nu pot trai fara sa-si insele barbatul, chiar daca acesta arata bine, castiga bine s.a.m.d. Unele dintre ele distrug casnicii numai de dragul aventurii, apoi se prezinta in societate ca si cum ar fi intruchiparea puritatii feminine! 😀 Stiu cazuri reale, unele au si cont pe #FB!

Exista de asemenea barbati inclinati spre aventura, usor de cucerit si de sucit mintzile, iar atunci cand intalnesc o femeiusca dornica de stricat casnicii, acestia isi abandoneaza sotia si copiii aruncandu-se in marea escapada a vietii lor: amantlacul!

Am lucrat ani de zile intr-o companie mare unde existau multe departamente impartite in birouri care erau raspandite pe sase etaje ale cladirii din strada Doamnei. Exista o organigrama stufoasa care cuprindea oameni cu studii superioare cunoscatori de una-doua sau chiar mai multe limbi straine, oameni cu studii medii si altii fara vreo pregatire deosebita.

Am sa stabilesc un fel de categorii ale femeilor si barbatilor care populau birourile din acea cladire:

  • femei fatale
  • femei frumoase, stilate, greu de cucerit
  • femei periculoase
  • femei anoste, fara identitate
  • femei urate, dure, singure (masculinizate)
  • femei de duzina
  • altele
  • barbati destepti si la locul lor
  • barbati afemeiati, aventurieri, de multe ori chiar efeminati
  • barbati slabi si lasi
  • barbati incompetenti, slugarnici, fara personalitate
  • barbati descurcareti

Nu voi da nume ori prenume, nu voi recurge la porecle sau nume inventate in cazul in care voi decide sa povestesc anumite intamplari din bogata mea colectie de amintiri, ci ma voi limita doar la fapte.

(va urma)

 

 

 

 

Romanii isi irosesc energiile pe Facebook!

Lasă un comentariu

Ieri s-a declansat razboiul antenelor cu viteza fulgerului. Eu am aflat abia seara de pe Facebook si iar am constatat cu cata aversiune se trateaza oamenii unii pe altii…

Barbatii au iesit la atac inarmati cu toata artileria de injuraturi si cuvinte grele, iar femeile „dedicate” politicii autohtone si lipsite de alte ocupatii/obligatii/indeletniciri femeiesti/etc. au preluat stindardele luptei exprimandu-si opiniile bine conturate functie de context, de barbatii macho pe care-i admira si asa mai departe.

Imi amintesc de anii anteriori cand niste adevarate femei fara ocupatie, ma indemnau sa am opinie, sa ma implic pe baricade, sa ies in strada, etc. Una era de stanga, alta era de dreapta si au parasit in acelasi moment lista mea de amici virtuali #FB din cauza refuzului meu de a le face pe plac…

Aceste sufragete penibile ar face mai bine sa se implice in actiuni caritabile, sa faca voluntariat, sa infieze un copil, sa croseteze, sa coasa, sa faca orice constructiv si folositor pentru ceilalti! 

 

Despre Politicieni

Lasă un comentariu

Am cunoscut in anii ’80 – ’90 multi oameni in diverse imprejurari; pe unii dintre ei i-am intalnit in tara, pe altii in strainatate. Se spune ca omul se recomanda prin felul sau de a fi, de a vorbi, de a se comporta in societate, de a actiona in situatii deosebite, si asa mai departe.

Cu unii dintre cei pe care i-am cunoscut cu ani in urma am ramas in relatii de „prietenie”, deoarece asa s-a intamplat.

De altii insa m-am indepartat si nu mi-as dori niciodata sa reluam bunele relatii de altadata, deoarece imi este jena de prestatia lor din zilele noastre, in calitate de politicieni.

Ieri l-am auzit la radio pe unul dintre ei lamentandu-se patetic, fara urma de demnitate, in contextul pensiilor speciale votate ieri pentru parlamentarii Romaniei: direct proportionale cu numarul mandatelor. De parca au lucrat in conditii speciale de toxicitate, sau raspundere patrimoniala!?!

 

N-am sa dau nume, pentru ca nu ma ajuta cu nimic! Dar simteam nevoia sa scriu aceste randuri.

Oameni si uniforme

Lasă un comentariu

Cand eram copil mama ne spunea ca este posibil sa ne-ntalnim pe strada cu oameni pe care-i stim si ne cunosc foarte bine, dar care se vor preface ca nu ne-au vazut in viata lor! Sa nu insistam, sa-i lasam in pace caci ei sunt in „exercitiul functiunii”! Suna pompos si misterios acest exercitiu al functiunii…
La inceput nu intelegeam de ce Gicu-fiul proprietaresei coana Didina se face ca nu ne observa, desi in curtea unde locuiam cu totii glumea si se juca chiar cu noi. Apoi Vanea, Gelu, Nicolae care veneau in curtea bunicilor din Bucurestii Noi si se dadeau in leagan, puneau sticle cu vin in putzul din curte in zilele toride de vara…si ei se faceau ca nu ne cunosc in afara curtii bunicilor. Noi eram niste copii oarecare, iar parintii nostri erau un fel de prieteni-cunostinte de-ai lor. Diferenta consta in faptul ca uneori Gicu, Vanea, Gelu, Nicolae purtau uniforme militare, cizme inalte de piele si trese cu grade pe umeri. (va urma)

„Jurnalul unei femei de afaceri”

Lasă un comentariu

Status de FB:

M-am hotarat sa-mi scriu spre publicare: „Jurnalul unei femei de afaceri”- istoria neromantzata, deloc siropoasa, putin cosmetizata si plina de picanterii a carierei mele din comertul exterior. Precizez ca am lucrat in operativ, adica am facut export adevarat, n-am mimat „efortul muncii”, n-am filosofat in institutele de analizat conjuncturile, nici prin ministerele de profil, nici prin companiile care raportau dublu realizarile noastre, n-am avut „grade” pe umeri! Am fost de cele mai multe ori pe cont propriu versus restul lumii si am supravietuit!
Astept oferte de exclusivitate!

…a suivre!

La „Lupoaica” din centrul Bucurestiului

Lasă un comentariu

IMG_8701 IMG_8702 IMG_8703 IMG_8704 IMG_8705 IMG_8706 IMG_8707 IMG_8708 IMG_8709 IMG_8710 IMG_8711 IMG_8713 IMG_8714Merita din cand in cand sa vizitezi orasul in care te-ai nascut si pe care nu l-ai parasit niciodata timp mai indelungat…sa-l privesti cu ochi de turist si sa-i redescoperi frumusetile!

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: