Nu pot sa nu-mi amintesc ziua de 31 decembrie dinainte de ’90!
Era o zi obisnuita la serviciu, cu teancuri de documente care trebuiau lucrate, semnate, aranjate si depuse la financiar pentru a ajunge in banca spre incasare de la extern! Trebuia sa asteptam delegatii de la fabricile din tara cu documentele lor de livrare, sau sosirea conosamentelor din portul Constanta! In plus, nu puteai pleca seara acasa decat dupa ce treceau directorii sa-ti ureze „La Multi Ani”! Iar daca intentionai sa ajungi pana la miezul noptii in alta localitate pentru a sarbatori Revelionul cu parintii, atunci era o adevarata aventura contra cronometru!
Povestea este adevarata, desi pare mai degraba SF!
#PovestiDinBucuresti
Revelion pe stil vechi
decembrie 31, 2018
amintiri, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, Romanoexport atitudine, attitude, business, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, viata Lasă un comentariu
Un An Nou Fericit! Happy New Year!
decembrie 31, 2018
atitudine, Elena Niculescu, sarbatori de iarna atitudine, attitude, sarbatori de iarna Lasă un comentariu
Merry Christmas! Craciun Fericit!
decembrie 25, 2018
atitudine, Elena Niculescu, iarna 2018, jurnalul unei femei de afaceri, sarbatori de iarna atitudine, attitude, Christmas, Craciun, Romania, sarbatoare, sarbatori de iarna, terapia prin imagini frumoase, viata 2 comentarii
Saptamana Serbarilor cu Mos Craciun
decembrie 22, 2018
atitudine, copii, Craciun, educatie, Elena Niculescu, femei, flori copii, nepoti, sarbatoare, sarbatori de iarna, viata Un comentariu
Am avut ocazia sa particip la serbarea clasei a treia si a celei de la grupa mijlocie in saptamana care se incheie astazi. Cred ca este una dintre marile bucurii ale vietii sa-i vezi pe copiii – copiilor cum cresc si evolueaza.
Gemenii cei isteti si nazdravani sunt fascinati de povestile cu Mos Craciun si abia asteapta sa vina si la ei in vizita cu jucariile, cartile si accesoriile pentru desen pe care si le doresc; bradul este deja impodobit, iar tentatia de a-l despodobi este foarte mare! 🙂
Amintiri din vremuri tulburi – 21 Decembrie 1989
decembrie 21, 2018
amintiri, Bucuresti, comunicare, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, Romanoexport, societatea civila atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, life, Romania, societatea civila, viata Lasă un comentariu
Sau „Cum mi-a salvat viata metroul bucurestean” in urma cu douazeci si noua de ani.
In dimineata zilei de 21 decembrie 1989 cand am iesit de la metrou la Piata Unirii, am observat pe cheiul Dambovitzei multe masini blindate de-ale militiei de-atunci, sau de-ale armatei; dupa culoare si aspect nu puteam sa apreciez cu exactitate. Un trecator mi-a spus ca va fi miting mare la Sala Palatului pe la pranz.
In acea perioada eu mergeam la birou in strada Doamnei, sotul in Rosetti, iar fiul nostru invata la Liceul Lazar; numai fiica noastra ramanea in cartier la gradinitza care era in apropierea casei unde locuiam, noi ceilalti eram zilnic in centrul Bucurestiului.
Eram in birou cand se transmitea la radio discursul „dictatorului” proaspat revenit din vizita oficiala in Iran si la un moment dat discursul a fost bruiat de strigatele oamenilor prezenti la miting si atunci transmisiunea radiofonica s-a intrerupt brusc! Toti taceam si nimeni nu spunea nimic, o colega ne-a privit pe fiecare in parte, iar pentru mine s-a intors cu o suta optzeci de grade, deoarece aveam biroul in spatele ei. Apoi a-nceput nebunia pe strazile din centrul Bucurestiului, la Universitate a-nceput sa se adune lumea, au inceput sa se auda impuscaturi si s-a instalat panica si teroarea-n oras. Nu stiam exact ce se-ntampla in strada, nu ni se permitea sa iesim din cladire pe strazi si de altfel, nici nu era indicat! De pe terasa cladirii din Doamnei se putea vedea piata de la Universitate, iar metroul a fost oprit. Dupa ora 16,30 (cand se termina programul de lucru!) ne gandeam ingrijorati cum sa ajungem acasa la copiii nostri. Ne-am adunat cativa colegi care locuiam in aceeasi zona si ne-am propus sa mergem impreuna. Din Doamnei am pornit in directia magazinului Unirea, opusa pietei Universitatii unde se tragea…de cateva ori ne-am oprit din drum si ne-am adapostit pe stradutzele laterale, in spatele unor cladiri, deoarece se auzeau focuri de arma haotice. In apropriere de statia de metrou Unirii cineva ne-a spus ca s-a dat drumul la metrou! Aceasta a fost salvarea noastra! Am coborat la metrou si-am ajuns acasa!
Dupa cativa ani am aflat ca grupurile de oameni care veneau din centrul Bucurestiului in acea zi erau arestate si puteau sa fie acuzate de ceea ce nu facusera, caci vremurile erau foarte tulburi. Atunci am realizat ca metroul mi-a salvat viata!
Pentru cei care-au trait Revolutia „live” in centrul Bucurestiului, pentru cei care-au circulat in drum spre birou, sau spre casa printre gloantzele trase din toate partile, pentru cei care s-au intersectat cu grupuri compacte de oameni intunecati la fatza mobilizati pe platformele industriale, va pot spune ca n-a fost deloc usor! A fost o experienta traumatizanta traita in direct si destul de marcanta! Noi am semnat la serviciu condica in fiecare zi, caci daca nu ne prezentam la locul de munca eram „incondeiati” imediat!
Puteti s-o numiti cum vreti, dar noi am trait sub teroare toate episoadele Revolutiei din decembrie 1989!
Imagini cutremuratoare din decembrie 1989 aici.
Labirintul Cunoasterii
decembrie 18, 2018
atitudine, Bucuresti, comunicare, Elena Niculescu, Romania, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, life, Romania, viata Lasă un comentariu
#Motto:
„Ca sa inteleg ce se intampla-n lume am avut nevoie de peste o jumatate de secol! Dupa aceea am realizat ca nu-mi place deloc ceea ce-am aflat si am cautat solutii de iesire din labirintul cunoasterii.”
#Intrebare pentru parintii care nu isi mai duc copiii la Serbari:
Oare pe copii i-ati intrebat ce prefera inainte de a lua decizii unilaterale in numele lor?
Poate se considera pedepsiti ori vinovati de ceva!
Nu sunt „Trainer de parenting”, nici psiholog de meserie, dar stiu ca un parinte nu poate trai viata copilului sau, in locul lui!
Iar daca le striviti personalitatea luand decizii care-i afecteaza emotional, faceti o mare greseala! Think about before acting!
Cele de mai sus sunt postari facute in aceasta zi de-a lungul anilor si publicate pe #FB.
Urmele lasate de viata asupra oamenilor
decembrie 15, 2018
amintiri, antreprenori, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, leadership, Romania, Romanoexport afaceri, atitudine, attitude, business, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, viata Lasă un comentariu
Comentarii recente