Le Quatorze Juillet d’Antan

Lasă un comentariu

In anii optzeci industria textila din Romania producea marfuri pentru piata interna si pentru export. Marfurile erau exportate prin companiile de comert exterior existente. Romanoexport a fost infiintata in 1948 si anul acesta ar fi implinit saptezeci de ani de la aparitie.

 

Legenda fotografiei: la tratativele organizate la Neptun, cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.

Reclame

Intalnirea din 16 Iunie 2018 la „Monte Carlo” in Cismigiu

Lasă un comentariu

Ieri am avut intalnirea anuala/traditionala cu fostii mei colegi din facultate. Noi am facut studiile in vremurile acelea pe care multi le hulesc in zilele noastre, cu toate acestea noi am ramas nealterati, deoarece atunci am invatat cu seriozitate, am stiut sa ne petrecem mult timp frumos impreuna, ne-am apreciat unii pe altii si am ramas buni prieteni peste vremuri.

Ne intalnim cu mare placere, depanam amintiri frumoase, ne „laudam” cu viata noastra din prezent, ne intristam la vestile triste si ne mobilizam pentru intalnirile viitoare!

Desigur se fac multe glume, cum ar fi urmatoarea: ieri am ajuns cu un taxi mai devreme si intentionam sa ma asez pe o banca sa-mi sun o buna prietena ca sa stiu daca-i opresc loc langa mine, sau nu. Pe aleea din fata bancii din Cismigiu tocmai treceau doua figuri cunoscute, doi ex-colegi; m-au vazut, s-au apropiat, m-au intrebat ce fac si dupa ce le-am raspuns au fost inspirati sa-mi aminteasca fiecare cum se numeste! 🙂 Dupa aceea am pornit impreuna pe aleile parcului pana la restaurantul Monte Carlo.

Acolo am constatat ca nu eram chiar primii sositi, un chelner (pe care l-am recunoscut imediat de la intalnirile noastre trecute) ne-a condus amabil si zambitor la masa rezervata si pregatita pentru noi.

Glumele au continuat bineinteles spre buna dispozitie a tuturor si atmosfera generala a fost foarte placuta! Pe ferestrele salonului se vedea lacul inconjurat de copaci verzi seculari, perturbat la un moment dat de un grup de copii si adulti care se scaldau imbracati scotand chiuituri victorioase! (N-am facut fotografi cu acestia, din decentza…)

Ceea ce ne uneste peste timp este faptul ca ne pasa unii de altii si ne place sa tinem legatura si sa ne intalnim cel putin O data pe An!

Imagini din Cismigiul verde fara prea multe pete din alte culori, deoarece majoritatea florile erau ofilite si cu petalele cazute-n iarba:

Despre toleranta si conflictul dintre generatii

Lasă un comentariu

Povestea a fost scrisa in 18 mai 2017 si publicata pe pagina mea de Facebook.

„Ieri am urcat in metrou, m-am asezat langa o fata blonda, apoi in fata noastra a aparut o alta care parea sa ezite sa se aseze in dreapta mea pe locul aflat liber; atunci le-am intrebat: sunteti prietene? Si raspunsul a venit prompt de la amandoua: da!
Am raspuns zambind: bine, atunci…si m-am mutat pe locul din dreapta. Mi-au multumit amandoua fericite, si-au admirat reciproc ochelarii cu lentile „oglinda”, apoi si-au facut cateva selfie de grup etc. 
Mi-am amintit acum momentul legat de toleranta, normalitate si evitarea conflictelor dintre generatii, atat de cultivate in unele locuri de catre unii reprezentanti ai speciei umane.”

Despre Bucuresti

Lasă un comentariu

Fac parte din generatia care a fost crescuta cu mancare gatita in casa folosindu-se produse achizitionate din piata de fructe si legume. In bucatarie iti poti desavarsi abilitatile si poti face din gatit o adevarata arta, fara sa consideri ca atingi perfectiunea.

Mirosul de mancare gatita este un semn ca un oras este viu, ca traieste prin locuitorii sai. Este un simbol al linistii si pacii intr-un oras. Desigur, nu ma refer aici la excese culinare, dar as dori sa subliniez ca in toate marile orase ale lumii pe care le-am vizitat am simtit miros de mancare, la primele ore ale diminetii, la orele pranzului, sau seara. Sa afirmi ca mirosul de pizza, sau de friptura/gratar este dezonorant pentru Bucuresti, mi se pare a fi o pledoarie falsa care denota necunoastere! Si mirosul de covrigi care se simte la metrou dimineata-in zilele lucratoare in unele statii este interesant, chiar daca eu nu consum! Dar daca tinem neaparat sa denigram Bucurestiul, atunci gasim sau inventam o multime de argumente ca s-o facem!
Nu vreau sa polemizez pe aceasta tema cu nimeni, dar am simtit nevoia sa-mi exprim o opinie bazata pe faptul ca stiu bine acest oras de cand m-am nascut aici.
#BucurestiOrasulMeuNatal

Femei „de succes” din Romania

Un comentariu

Ea I – inainte de ’90 era sefa de cadre si la partid! Dupa aceea s-a updatat la studii cu psihologie&avocatura, s-a privatizat si apoi ne dadea lectii de morala/motivatie/etc. In plus, a intrat in asociatia femeilor de afaceri! Despre „coaching” nu mai zic nimic!  Adica, „y compris”!

Ea II – pana-n ’90 a trudit prin fabrica, apoi a intrat in lumea privatizarii prin metodele practicate pe-atunci, a ajuns manager, si-a atras pachetul majoritar de actiuni, intre timp a intrat in politica, si-a construit un cv beton, a luat consultanta de specialitate de la meseriasi, in agenda telefonului avea un secretar de stat, si a urcat in ierarhie pana departe!  Si-a asigurat un venit frumos si o pensie onorabila!

Ea III – inainte de ’90 lucra intr-o fabrica de incaltaminte din Bucuresti. Dupa aceea, printr-un concurs fericit de imprejurari a ajuns directoarea unui mare magazin de produse generale din centrul capitalei. Incerca din rasputeri sa para femeie de afaceri, dar pregatirea ei precara si bagajul de cuvinte limitat contrastau cu imaginea pe care incerca s-o creeze!

(va urma)

Realitatea la zi in Romania

Lasă un comentariu

Conflictul dintre generatii – intre mit si realitate
Au existat intotdeauna opinii diferite de la o generatie la alta, iar cine traieste numai pentru a scormoni dupa motive de suparare, ura si razbunare, gaseste o multime de argumente pentru a-si masca nereusitele personale gasindu-i vinovati mereu pe altii!
Daca pana acum vinovatii principali erau considerati reprezentantii generatiei „baby boomers” (oamenii de varsta a treia), mai nou vina suprema este atribuita generatiei X (cei de varsta medie).
Citisem undeva ca milenialii, adica cei din generatia digitala Y (nascuti intre 1981-2000) ar trebui sa-i ajute si sa-i sustina pe cei din generatiile anterioare, dar realitatea este cu totul diferita.
#SocietateaCivilaRomaneascaDezbinata

Panseuri de Pasti

Lasă un comentariu

Fiind un observator al evolutiei naturii, pot sa afirm ca anul acesta in „saptamana patimilor” (adica saptamana trecuta) natura s-a dezlantuit fulminant: au inflorit toti copacii, au reaparut toporasii-albastrelele-brebeneii, au inflorit zambile-narcise-zarnacadele, lalele si desigur magnoliile care lunea trecuta erau doar boboci, de Pasti s-au deschis in toata splendoarea lor.
Bineinteles ca oamenii au fost ocupati cu alte indeletniciri saptamana trecuta, nici eu nu m-am plimbat timp indelungat!  

Tocmai ma gandeam mai devreme ca eu m-am nascut undeva la curte in Bucurestii Noi si am copilarit pana prin clasa a patra in mijlocul naturii! Nu-mi scapa nimic din curtea noastra, sau din cea a bunicilor materni care stateau pe aceeasi strada!

Mai tarziu am lucrat ani de zile in mediul corporatist printre betoane, in centrul Bucurestiului unde poluarea ne consuma energia si entuziasmul. Am calatorit mult prin lume, dar uneori schimbam peisajul dintr-un aeroport cu altul si doar atat. Poate de aceea apreciez acum faptul ca de la inceputurile anilor doua mii ma pot bucura altfel de natura! 

Poate din acelasi motiv am inceput brusc sa pictez in 15 iunie 2011, din dorinta de a face si altceva in viata in afara de tot ce tine de meseria „economist”.

#NaturalaBucuresti

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: