Teme de gandire matinale

Lasă un comentariu

Eu cred ca cititul excesiv din liceu&facultate m-a ajutat enorm de mult sa nu devin o economista banala, limitata, obtuza si repetitiva in gandire si exprimare! Poate si studiile personale de istoria artelor m-au ajutat sa explorez si alte lumi nevazute de multi oameni din jurul meu. Apoi faptul ca „meseria” m-a obligat sa vizitez multe tari si orase mi-a deschis orizontul cunoasterii fara sa ma alieneze, din fericire!

Cand am „debutat” in lumea virtuala am cunoscut multi jurnalisti si bloggeri, unii m-au „atacat” virulent (nu stiu exact de ce?), iar cu altii am ramas in relatii de „prietenie” pana-n prezent! 🙂 In schimb, cu unii dintre fostii colegi de serviciu nu mai pot comunica in prezent nici in lumea reala, nici in cea virtuala!

Am devenit intoleranta la metehne „vintage” acutizate si modificate in secolul XXI! 😀 

Si observ ca automultumirea de sine face din oamenii obisnuiti niste indivizi urcati pe un piedestal invizibil pe care numai ei il vad.

Reclame

Despre Generatia „Optzeci” (reloaded)

Lasă un comentariu

Am citit foarte multe in mediul virtual despre intelectualii (scriitori, poeti) care se considera ca facand parte din generatia, sau curentul „optzeci”. 

Recunosc faptul ca in anii ’80 eram atat de ocupata cu activitatea de export si cu cea de familie, incat nu aveam foarte mult timp liber la dispozitie pentru activitati „culturale”. Citeam, mergeam la teatru, la concerte, la expozitii de pictura si cam atat. Calatoream destul de des in tara, la fabrici, mergeam de cateva ori pe an in delegatii externe si nu aveam foarte mult timp ramas disponibil pentru mondenitati.

Adica in acea perioada eu faceam ceea ce trebuia sa fac, nu ceea ce as fi vrut poate sa fac! Dar nu m-am victimizat niciodata, am incercat sa fac fata situatiei, nu mi-a fost usor, dar am rezistat!

Acum ma gandesc la faptul ca in acea perioada am realizat multe lucruri bune si concrete pentru mii de oameni care erau angajati in fabricile din industria textila. Obtineam ordere de la partenerii externi dupa tratative si negocieri, incheiam contracte si apoi plasam comenzile la fabricile din tara, le urmaream zilnic evolutia, apoi incarcam marfurile produse in camioane, vagoane, containere, pe vase de linie, le facturam la extern si urmaream incasarea facturilor. Faceam totul de la carat/impachetat colete de mostre pana la activitatea de negociere.

Cei care au lucrat in acea perioada in sistemul de comert exterior nu s-au constituit in niciun curent, despre ei nu se vorbeste frumos in ziua de azi, de fapt nu se vorbeste mai deloc! Este un subiect tabu, de cand s-a dus vorba-n targ ca un singur nume de om si o singura denumire de companie ar reprezenta miile de oameni si zecile de companii care insemnau sistemul de comert exterior „d’antan”!

Publicata initial in 21.02.2016, in formatul de mai sus.
Update: nu au lucrat efectiv in sistemul de comert exterior dinaintea anului nouazeci toti absolventii facultatii de specialitate. Unii au ramas in institute de conjunctura, altii s-au angajat la banci, in domeniul financiar, in fabrici, sau uzine. Unora li s-au gasit diverse hibe la dosar si au fost rejectati din sistem, iar altii au fost promovati in functii importante in afara tarii.
Noi n-am fost educati/formati in societate spunandu-ni-se ca suntem buni si valorosi; si atunci cand eram laudati totul se transforma intr-un dezastru personal! De obicei eram penalizati si „aspru” criticati, iar toate acestea s-au adunat in noi. Pentru recastigarea increderii in sine a trebuit sa participam la cursuri de formare si transformare personala unde evaluatorii au fost placut impresionati de cunostintele dobandite in viata si de performantele noastre. Altfel nu constientizam adevarata noastra valoare.

Evenimente frumoase sortite esecului

Lasă un comentariu

In 2004 pe la sfarsitul lunii ianuarie mi-a venit ideea sa initiez o intalnire cu fostele colege de birou, cu ocazia zilei de 8 Martie. Cu sustinerea catorva persoane care s-au implicat cu multa daruire si cu acordul directorului, intalnirea s-a produs si apoi s-a continuat traditia in ultimii ani, la participanti adaugandu-se si barbatii fosti colegi. Anul acesta ar fi a cincisprezecea editie a intalnirii, dar am hotarat in urma cu o saptamana ca nu-mi mai face placere sa particip din motive care tin de comportament si etica.

Nu-mi plac oamenii care confisca initiativele frumoase si le transforma in evenimente mondene meschine unde primeaza BANII, in detrimentul oamenilor si sentimentelor!

Later edit: „Este nesănătos să frecventezi oameni neprietenoși, mereu cu interesul la ei și care sunt în stare să șteargă ani de amintiri și de viață pentru te miri ce lucruri din lumea noastră materială, din cauza fricilor lor de a pierde ceea ce nu le ia nimeni niciodată și a incapacității lor de a recunoaște ceea ce este bun și valoros la cei apropiați, la alții în general sau pentru orgoliile lor de doi lei. Viața este cu totul altceva și e păcat să-ți pierzi timpul tot încercând să contracarezi veninul și ura, suspiciunea și agresivitatea învelite în ambalaj diplomatic. Viața este bucuria de a fi aproape de oameni pentru care ai respect sau pe care îi admiri, este mulțumirea comunicării cu persoane a căror prezență îți dau un sentiment de bine și de încredere. Dacă nu este bucurie și încredere, frățietate și prietenie, viața e ceva artificial, fals, lipsit de înălțime sufletească. Evitarea unor oameni cu limite evidente în a înțelege caracterul trecător al aspectelor materiale ale vieții în contrast cu valoarea infinită a sentimentelor, chiar și atunci când situațiile par să o facă imposibilă, este cea mai sănătoasă atitudine, singura care poate să-ți redea libertatea și demnitatea.”
Citat din Vasile Baghiu, postari #FB.

Who’s Who

Lasă un comentariu

Ieri vorbea la radio un profesor de economie al carui nume imi era cunoscut! L-am retinut deoarece mi-a creat mult disconfort emotional cu ani in urma, cand a procedat gresit si a „lovit” in mine in loc sa loveasca in cine trebuia; l-am cautat pe google si mi-am dat seama ca el este. Are un CV bogat „avant et apres ’89), destul de controversat, o avere considerabila, acum preda si acorda consultanta de specialitate, cu alte cuvinte barbatul ideal! 🙂
Sper sa nu-l mai aud curand vorbind la radio, deoarece ma obliga sa-mi amintesc detalii neplacute pe care m-am straduit sa le uit de-a lungul anilor.
De altfel, nu a fost singurul om care mi-a creat neplaceri in viata profesionala, au fost si altii, dar unii dintre ei au plecat spre alte lumi…

Cum se facea corespondenta la extern cu ani in urma

Lasă un comentariu

La inceput au existat scrisorile si telegramele, apoi au aparut mesajele transmise prin telex, prin fax si mai tarziu acestea s-au transmis prin posta electronica, respectiv e-mail.

Inainte existau dactilografe in toate birourile, unele scriau numai in romaneste, altele numite „poliglote” traduceau si redactau corespondenta comerciala in limbi de circulatie internationala: franceza, engleza, germana. Pentru limba rusa era nevoie si de o masina de scris speciala adaptata la alfabetul respectiv.

Cu timpul, dactilografele de meserie s-au reprofilat, au aparut mai multe masini de scris in birouri si toti angajatii au invatat sa-si dactilografieze singuri corespondenta. Cu unele exceptii, desigur, caci unele persoane refuzau sa scrie la masina, iar directorii aveau secretare.

La noi in tara modalitatile moderne de comunicare veneau cu intarziere comparativ cu ceea ce se-ntampla in lume, dar apareau la un moment dat!

Imi amintesc de exemplu ca-n a doua parte a anilor optzeci in alte tari europene aparusera deja telefoanele care se instalau in automobile, iar la noi se vorbea cu strainatatea numai prin comenzi facute la Palatul telefoanelor prin centrala. Conexiunile directe au fost posibile mai tarziu. Tot in acei ani, in companiile straine se instalasera computerele personale si angajatii faceau cursuri interne pentru a invata cum sa le foloseasca.

In a doua parte a anilor optzeci in strainatate toti angajatii aveau pagere si erau astfel tot timpul monitorizati si era necesar sa raspunda urgent mesajelor primite; apoi au aparut telefoanele mobile, care la noi in tara au ajuns mai tarziu. Prin ’94 existau niste telefoane mobile conectate la o centrala proprie, iar din ’97 a aparut telefonia mobila GSM.

 

Dupa ’90 au aparut si in Romania calculatoarele personale, dar unele companii au inteles tarziu necesitatea de a investi in noua tehnologie.

 

 

Amintiri despre un ex-coleg de serviciu

Lasă un comentariu

Ieri am aflat ca ne-a mai parasit un fost director, un fost coleg cu care am lucrat multi ani de zile in aceeasi companie. Era omul de la care am invatat foarte multe despre transportul maritim, despre note de comanda conosament, despre dispozitii de transport si vamuire, despre containere, vagoane, autocamioane si multe altele. Eu intrebam si fostul coleg imi raspundea la intrebari, astfel incat i-am fost intotdeauna recunoscatoare pentru spiritul colegial si pentru usurinta cu care imi impartasea din experienta personala. Chiar daca eu absolvisem o facultate de profil, niciodata nu m-a apostrofat ca nu m-am nascut invatata, sau nu m-a jignit ca-l „deranjez” cu intrebari! Era un om jovial, cu simtul umorului, dar un temperament foarte coleric. Desigur, cei care-au activat in comertul exterior al Romaniei nu au devenit persoane publice, cu unele exceptii, de regula personaje „negative” pe care toti jurnalistii romani le-au judecat si apoi au extrapolat cu usurinta asupra intregului sistem de comert exterior. Dar nu-mi propun eu sa-i luminez acum pe cei care traiesc inchistati in tipare absurde, caci e problema lor sa investigheze corect si sa afle adevarul.
Dumnezeu sa-l aiba in paza sa pe Grigore Oana, fostul nostru director si coleg!

Despre femei si literatura

Lasă un comentariu

Anna Karenina – „live fast, die young”. Se marita la 18 ani cu un barbat minunat din toate punctele de vedere. Nu-l iubeste, dar i se ofera totul. Are totul. Cand simte ca incepe sa imbatraneasca, pe la 28 de ani, se indragosteste de Vronski. Se indragosteste urat de tot si, cu toate astea, stie ca Vronski nu are stofa ei. Ar fi preferat sa-l iubeasca la fel pe Karenin. De fapt, Karenin este singurul care, pana la urma, o intelege asa cum a fost ea. Dar ea merge pana la capat cu Vronski, desi intrevede sfarsitul. Nu vrea altceva pentru ca stie ca, peste 10 ani, se putea trezi ca Alexei Karenin are o amanta. Nu voia sa treaca prin asta. Asa ca: „live fast, die young”. 

Postat de Arthur Suciu pe Facebook.

 

Comentariul meu:

De multe ori femeile se plictisesc de ceea ce au si isi doresc altceva; cred ca in zilele noastre femeile plictisite si dornice de schimbari majore sunt foarte multe, dar putine o recunosc! Unele sunt prea ocupate zilnic si n-au timp de schimbari, altele se resemneaza, unele isi cauta amanti, iar altele se apuca sa publice romane despre amantlacuri si succesul este garantat! Astfel ne dam seama ca a face „literatura” din subiecte de alcov inseamna sa vinzi femeilor vise indiferent de varsta…

Niciodata nu mi-am dat seama daca Anna Karenina si-a dorit fericirea sau nefericirea!

Oricum, motto-ul meu este „live your life as long as you are alive”! O cu totul alta perspectiva asupra vietii.

Best of J.D. Salinger:

” Barbatilor le place sa creada ca ti-ai petrecut toata viata vomitand ori de cate ori s-a apropiat de tine un barbat. Si, crede-ma ca nu glumesc. Ah, poti sa le spui verzi si uscate. Dar niciodata ceva sincer. Daca le povestesti ca ai cunoscut odata un baiat frumos, va trebui sa adaugi cu aceeasi suflare ca era prea frumos. Sau daca le marturisesti ca ai cunoscut un baiat inteligent, trebuie sa precizezi ca era totusi un tip care facea pe desteptu’ sau smecheru’. Daca nu, o sa-ti dea in cap cu bietul baiat ori de cate ori o sa aiba ocazia. Eloise se opri sa bea un pahar si sa reflecteze. Ah, zise ea, o sa te asculte cu un aer matur, poti fii sigura. O sa faca chiar niste mutre al naibii de inteligente. Dar nu te lasa trasa pe sfoara. Crede-ma. Viata o sa-ti fie un adevarat iad daca acorzi vreun credit inteligentei lor. Asculta-ma pe mine.”

Fragmentul meu preferat din “Sarmana glezna scrantita”.

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: