Panseuri de Pasti

Lasă un comentariu

Fiind un observator al evolutiei naturii, pot sa afirm ca anul acesta in „saptamana patimilor” (adica saptamana trecuta) natura s-a dezlantuit fulminant: au inflorit toti copacii, au reaparut toporasii-albastrelele-brebeneii, au inflorit zambile-narcise-zarnacadele, lalele si desigur magnoliile care lunea trecuta erau doar boboci, de Pasti s-au deschis in toata splendoarea lor.
Bineinteles ca oamenii au fost ocupati cu alte indeletniciri saptamana trecuta, nici eu nu m-am plimbat timp indelungat!  

Tocmai ma gandeam mai devreme ca eu m-am nascut undeva la curte in Bucurestii Noi si am copilarit pana prin clasa a patra in mijlocul naturii! Nu-mi scapa nimic din curtea noastra, sau din cea a bunicilor materni care stateau pe aceeasi strada!

Mai tarziu am lucrat ani de zile in mediul corporatist printre betoane, in centrul Bucurestiului unde poluarea ne consuma energia si entuziasmul. Am calatorit mult prin lume, dar uneori schimbam peisajul dintr-un aeroport cu altul si doar atat. Poate de aceea apreciez acum faptul ca de la inceputurile anilor doua mii ma pot bucura altfel de natura! 

Poate din acelasi motiv am inceput brusc sa pictez in 15 iunie 2011, din dorinta de a face si altceva in viata in afara de tot ce tine de meseria „economist”.

#NaturalaBucuresti

Anunțuri

Povestea mea din 8 Aprilie

Lasă un comentariu

 

Din arhiva de aur a familiei: copiii nostri la casa bunicilor materni din Predeal  
Fiul face parte din generatia X, iar fiica din generatia Y. Cu toata diferenta de varsta, intre ei nu au existat niciodata „gelozii”, asa cum se-ntampla destul de frecvent in unele familii.
Dupa ce a implinit un an, pe fiica noastra am fost obligata s-o las in grija parintilor mei deoarece trebuia sa ma-ntorc la serviciu. A urmat o perioada destul de grea intrucat faceam naveta Bucuresti-Predeal aproape la fiecare sfarsit de saptamana. Le sunt foarte recunoscatoare parintilor mei care au invatat-o sa mearga, sa vorbeasca si o linisteau dupa plecarile mele bruste si inevitabile de acolo…
Maine este ziua de nastere a fiicei noastre Suzana, care ne-a adus intotdeauna multe bucurii culminand cu doi baietzei gemeni nazdravani si inteligenti.
De la fiul nostru avem doua printzese de-a dreptul „brilliante”, cum imi place mie sa spun!
Sa ne traiasca si sa fie cu totii sanatosi, fericiti si performanti!

Fotografia color a fost realizata integral de catre tatal copiilor, respectiv sotul meu, artist fotograf pe atunci.
#deceiubimcopiii

Despre „asa se spune”, „asa se face”!

Lasă un comentariu

Niciodata nu mi-au placut aceste formulari  abuzive si limitative atunci cand este vorba despre actiuni absurde, ori aberante!

De ce avem capul pe umeri cu un creier perfect functional? Ca sa gandim, sa evaluam, sa discernem, sa comparam si sa luam cea mai buna decizie!

In consecinta, detest situatiile cand mi se repeta ceea ce ar trebui sa fac impotriva vointei mele, impotriva logicii si a ratiunii!

Nu este scopul vietii mele sa vaslesc impotriva curentului, dar uneori simt ca trebuie s-o fac si nu ma tem de reactiile celor din jur care nu gandesc la fel ca mine.

O intalnire ratata

Lasă un comentariu

In ultimii ani am avut ocazia sa merg in multe restaurante din Bucuresti, cu diverse ocazii prilejuite de evenimente fericite in familie, intalniri cu prieteni vechi si asa mai departe. Chiar daca un restaurant renumit si renovat din centrul vechi te incanta cu ambianta placuta la nivelul unu, daca la subsol „sufera” de lipsa ventilatiei si-ti induce senzatia de etuva, pentru mine este de parasit in secunda doi! (Ceea ce am si facut ieri dupa-amiaza!)
O domnisoara de la receptie m-a intrebat daca vreau sa discut subiectul cu cei din conducerea localului, dar am refuzat discutia si am iesit la aerul rece de afara.

Apoi m-am oprit in piata de flori si am luat frezii si orhidee.

Azi-dimineata imi aminteam cum fusesera „aranjate” mesele in acel loc si ma gandeam ca nici n-aveai pe unde sa treci…Nici nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar intampla intr-un astfel de spatiu in caz de dezastru!

#LaMultiAni ex-colegilor de birou la implinirea celor saptezeci de ani ai companiei in care am lucrat peste douazeci si cinci! 

Marturii bazate pe observatii

Lasă un comentariu

Oamenii se cred niste zei a caror existenta unica (in viziunea lor) ar putea fi un model demn de urmat pentru generatiile prezente si viitoare!

Pe zi ce trece realizez de ce exista aceasta intoleranta permanenta intre generatii, intre cei care tot repeta „pe vremea mea…” si ceilalti care traiesc acum, altfel. Este ca si cum le-as reprosa nepoatelor & nepotilor mei ca au tot felul de jucarii sofisticate, in timp ce eu aveam doar papusi de carpa al caror cap cusut de trup era din carton presat si mobila de bucatarie din tabla! 
Ori incerci sa evoluezi prin transformare personala, ori ramai acolo incorsetat in tipare invechite! 
#DilemaExistentiala

Copiii abandonati de parinti

Lasă un comentariu

#StiriTriste:
In Romania exista nouazeci si sapte de mii – copii singuri ai caror parinti sunt plecati de langa ei, de regula in strainatate.
In Italia parintii nu au voie (conform legii) sa-si lase copilul singur in casa nici macar cateva ore, caci pot fi decazuti din drepturile parentale.
Sursa: RRA

N-am sa-i inteleg niciodata pe parintii care-si lasa copiii pe termen lung in grija rudelor, a asistentilor maternali, ori in institutiile statului. Justificarile de natura materiala, sociala s.a.m.d. nu ma intereseaza!

Apreciez parintii care muncesc din greu pentru a-si intretine, creste si educa urmasii lor fiind alaturi de ei, nu la distanta!

Fac alergie la cuvantul „proceduri”

Lasă un comentariu

Ni se aplica „proceduri” in diverse situatii:

  • daca schimbam device-ul si ne recomandam cu un nou IP;
  • daca dorim sa ne resetam o parola suntem supusi la interogatorii, la operatiuni multiple si la tot felul de proceduri;
  • daca dorim sa aflam soldul unui cont bancar, alte intrebari si proceduri, caci regulamentele interne trebuie respectate;
  • daca am uitat numele userului, atunci devenim deja suspecti;
  • in consecinta, toata lumea ne banuieste de rea-intentie s.a.m.d.

Nu-mi dau seama de ce ni se aplica aceste proceduri absurde in conditiile in care nu putem sa stocam toate informatiile incluse in formularele pe care le completam la un moment dat; ori ni se pretinde sa le avem tot timpul la-ndemana si sa le invatam pe de rost?

Suntem atat de protejati in aparenta incat nimic rau nu ni s-ar putea intampla in relatiile contractuale, desi in realitate nu-i chiar asa!

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: