De 1 Mai

Lasă un comentariu

2019:

Pentru ca maine este 1 Mai, au inceput dezbaterile pe tema: 
1) cate milioane de mici vor sfarai pe gratarele patriei si cata bere se va bea;
2) cat de mult se munceste in Romania!?
Tavalugul generalizarilor si extrapolarilor gratuite cred ca va ajunge la apogeu pana la sfarsitul zilei. 
La o dezbatere pe tema muncii participa mai devreme si-un sociolog a carui voce parea a fi in schimbare ca-n adolescenta baietilor; poate de aceea nu m-a impresionat deloc, ba mai mult decat atat, chiar m-a pus pe ganduri…

(publicat in 30 aprilie 2019)

 

 

2018:

#LaMultiAni tuturor celor care au muncit de cand se stiu si o fac in continuare! Nu este dezonoranta munca, ba dimpotriva! Atata timp cat esti sanatos si te poti misca, ar fi pacat sa stai degeaba, sa te plictisesti, sa te deprimi, ori sa te alienezi! 
Update: am avut colegi de birou care se prezentau la serviciu, semnau condica, citeau ziarul, beau cafeaua, vizitau alte birouri, schimbau opinii si apoi dispareau ore intregi cu „treburi” numai de ei stiute! 
#MesajulZileide1Mai

 

 

#Motivationale de #1Mai:
Turistii se vor bucura de ape termale, de piscina si de programele speciale pregatite pentru ei cum ar fi: Dj, Mc si „apa-zumba”! 

 

 

 

2017:

#LabourDay
#SindromulDistractieiMaxime
In ultimii ani, toate mijloacele vizuale si auditive de persuasiune a maselor incearca sa ne inoculeze directiva ca de 1 Mai romanii se distreaza la maximum oriunde s-ar afla ei, pe banii lor; in acest scop, realizatorii/comunicatorii de stiri exaltati si isterizati ne furnizeaza detalii exaustive de la fata locului despre cum se poate face baie in apa rece la mare, ori despre noul trend la impachetari corporale la Felix: doamnele mature au renuntat la clasicul namol pentru ciocolata speciala care-ti face pielea fina! 
Ma gandesc la miile de oameni care peste cca. o ora deschid supermarketurile/magazinele/etc. si n-au plecat nicaieri sa se distreze…
#SfatulZilei: angajati din mass-media, treziti-va la realitate!

2014:

Paradoxul zilei de 1 Mai: aceasta sarbatoare a debutat in America, acolo unde progresele industriei au fost remarcabile la inceputuri, iar muncitorii au cerut limitarea zilei de lucru la opt ore fara reducerea salariului.
Culmea este ca acum aceasta zi nu mai este sarbatorita in SUA, ci este o zi lucratoare obisnuita.

Reclame

„Notre-Dame de Paris” a starnit discutii, dispute, valuri de indignare si de ineptii

Lasă un comentariu

Cu atatea declaratii personale si fotografii de la Paris despre vizite la Catedrala Notre-Dame care au inundat #FB, cred ca multi romani care n-au avut pasaport inainte de nouazeci (din motive numai de ei stiute!), iar dupa aceea n-au avut ocazia sa calatoreasca pana acolo, se vor simti discriminati, frustrati, uimiti si chiar suparati! Caci asa sunt oamenii, ei se supara intotdeauna foarte repede daca n-au facut in viata lor tot ce-au facut altii, aici intrand rudele, colegii, vecinii, prietenii, cunoscutii s.a.m.d.! Stiu din experienta personala cum sunt oamenii si cum se supara ei din te-miri-ce, daramite atunci cand au motive intemeiate s-o faca! 
#RomaniipeFacebook

Teme de gandire matinale

Lasă un comentariu

Eu cred ca cititul excesiv din liceu&facultate m-a ajutat enorm de mult sa nu devin o economista banala, limitata, obtuza si repetitiva in gandire si exprimare! Poate si studiile personale de istoria artelor m-au ajutat sa explorez si alte lumi nevazute de multi oameni din jurul meu. Apoi faptul ca „meseria” m-a obligat sa vizitez multe tari si orase mi-a deschis orizontul cunoasterii fara sa ma alieneze, din fericire!

Cand am „debutat” in lumea virtuala am cunoscut multi jurnalisti si bloggeri, unii m-au „atacat” virulent (nu stiu exact de ce?), iar cu altii am ramas in relatii de „prietenie” pana-n prezent! 🙂 In schimb, cu unii dintre fostii colegi de serviciu nu mai pot comunica in prezent nici in lumea reala, nici in cea virtuala!

Am devenit intoleranta la metehne „vintage” acutizate si modificate in secolul XXI! 😀 

Si observ ca automultumirea de sine face din oamenii obisnuiti niste indivizi urcati pe un piedestal invizibil pe care numai ei il vad.

Despre Generatia „Optzeci” (reloaded)

Lasă un comentariu

Am citit foarte multe in mediul virtual despre intelectualii (scriitori, poeti) care se considera ca facand parte din generatia, sau curentul „optzeci”. 

Recunosc faptul ca in anii ’80 eram atat de ocupata cu activitatea de export si cu cea de familie, incat nu aveam foarte mult timp liber la dispozitie pentru activitati „culturale”. Citeam, mergeam la teatru, la concerte, la expozitii de pictura si cam atat. Calatoream destul de des in tara, la fabrici, mergeam de cateva ori pe an in delegatii externe si nu aveam foarte mult timp ramas disponibil pentru mondenitati.

Adica in acea perioada eu faceam ceea ce trebuia sa fac, nu ceea ce as fi vrut poate sa fac! Dar nu m-am victimizat niciodata, am incercat sa fac fata situatiei, nu mi-a fost usor, dar am rezistat!

Acum ma gandesc la faptul ca in acea perioada am realizat multe lucruri bune si concrete pentru mii de oameni care erau angajati in fabricile din industria textila. Obtineam ordere de la partenerii externi dupa tratative si negocieri, incheiam contracte si apoi plasam comenzile la fabricile din tara, le urmaream zilnic evolutia, apoi incarcam marfurile produse in camioane, vagoane, containere, pe vase de linie, le facturam la extern si urmaream incasarea facturilor. Faceam totul de la carat/impachetat colete de mostre pana la activitatea de negociere.

Cei care au lucrat in acea perioada in sistemul de comert exterior nu s-au constituit in niciun curent, despre ei nu se vorbeste frumos in ziua de azi, de fapt nu se vorbeste mai deloc! Este un subiect tabu, de cand s-a dus vorba-n targ ca un singur nume de om si o singura denumire de companie ar reprezenta miile de oameni si zecile de companii care insemnau sistemul de comert exterior „d’antan”!

Publicata initial in 21.02.2016, in formatul de mai sus.
Update: nu au lucrat efectiv in sistemul de comert exterior dinaintea anului nouazeci toti absolventii facultatii de specialitate. Unii au ramas in institute de conjunctura, altii s-au angajat la banci, in domeniul financiar, in fabrici, sau uzine. Unora li s-au gasit diverse hibe la dosar si au fost rejectati din sistem, iar altii au fost promovati in functii importante in afara tarii.
Noi n-am fost educati/formati in societate spunandu-ni-se ca suntem buni si valorosi; si atunci cand eram laudati totul se transforma intr-un dezastru personal! De obicei eram penalizati si „aspru” criticati, iar toate acestea s-au adunat in noi. Pentru recastigarea increderii in sine a trebuit sa participam la cursuri de formare si transformare personala unde evaluatorii au fost placut impresionati de cunostintele dobandite in viata si de performantele noastre. Altfel nu constientizam adevarata noastra valoare.

Evenimente frumoase sortite esecului

Lasă un comentariu

In 2004 pe la sfarsitul lunii ianuarie mi-a venit ideea sa initiez o intalnire cu fostele colege de birou, cu ocazia zilei de 8 Martie. Cu sustinerea catorva persoane care s-au implicat cu multa daruire si cu acordul directorului, intalnirea s-a produs si apoi s-a continuat traditia in ultimii ani, la participanti adaugandu-se si barbatii fosti colegi. Anul acesta ar fi a cincisprezecea editie a intalnirii, dar am hotarat in urma cu o saptamana ca nu-mi mai face placere sa particip din motive care tin de comportament si etica.

Nu-mi plac oamenii care confisca initiativele frumoase si le transforma in evenimente mondene meschine unde primeaza BANII, in detrimentul oamenilor si sentimentelor!

Later edit: „Este nesănătos să frecventezi oameni neprietenoși, mereu cu interesul la ei și care sunt în stare să șteargă ani de amintiri și de viață pentru te miri ce lucruri din lumea noastră materială, din cauza fricilor lor de a pierde ceea ce nu le ia nimeni niciodată și a incapacității lor de a recunoaște ceea ce este bun și valoros la cei apropiați, la alții în general sau pentru orgoliile lor de doi lei. Viața este cu totul altceva și e păcat să-ți pierzi timpul tot încercând să contracarezi veninul și ura, suspiciunea și agresivitatea învelite în ambalaj diplomatic. Viața este bucuria de a fi aproape de oameni pentru care ai respect sau pe care îi admiri, este mulțumirea comunicării cu persoane a căror prezență îți dau un sentiment de bine și de încredere. Dacă nu este bucurie și încredere, frățietate și prietenie, viața e ceva artificial, fals, lipsit de înălțime sufletească. Evitarea unor oameni cu limite evidente în a înțelege caracterul trecător al aspectelor materiale ale vieții în contrast cu valoarea infinită a sentimentelor, chiar și atunci când situațiile par să o facă imposibilă, este cea mai sănătoasă atitudine, singura care poate să-ți redea libertatea și demnitatea.”
Citat din Vasile Baghiu, postari #FB.

Who’s Who

Lasă un comentariu

Ieri vorbea la radio un profesor de economie al carui nume imi era cunoscut! L-am retinut deoarece mi-a creat mult disconfort emotional cu ani in urma, cand a procedat gresit si a „lovit” in mine in loc sa loveasca in cine trebuia; l-am cautat pe google si mi-am dat seama ca el este. Are un CV bogat „avant et apres ’89), destul de controversat, o avere considerabila, acum preda si acorda consultanta de specialitate, cu alte cuvinte barbatul ideal! 🙂
Sper sa nu-l mai aud curand vorbind la radio, deoarece ma obliga sa-mi amintesc detalii neplacute pe care m-am straduit sa le uit de-a lungul anilor.
De altfel, nu a fost singurul om care mi-a creat neplaceri in viata profesionala, au fost si altii, dar unii dintre ei au plecat spre alte lumi…

Cum se facea corespondenta la extern cu ani in urma

Lasă un comentariu

La inceput au existat scrisorile si telegramele, apoi au aparut mesajele transmise prin telex, prin fax si mai tarziu acestea s-au transmis prin posta electronica, respectiv e-mail.

Inainte existau dactilografe in toate birourile, unele scriau numai in romaneste, altele numite „poliglote” traduceau si redactau corespondenta comerciala in limbi de circulatie internationala: franceza, engleza, germana. Pentru limba rusa era nevoie si de o masina de scris speciala adaptata la alfabetul respectiv.

Cu timpul, dactilografele de meserie s-au reprofilat, au aparut mai multe masini de scris in birouri si toti angajatii au invatat sa-si dactilografieze singuri corespondenta. Cu unele exceptii, desigur, caci unele persoane refuzau sa scrie la masina, iar directorii aveau secretare.

La noi in tara modalitatile moderne de comunicare veneau cu intarziere comparativ cu ceea ce se-ntampla in lume, dar apareau la un moment dat!

Imi amintesc de exemplu ca-n a doua parte a anilor optzeci in alte tari europene aparusera deja telefoanele care se instalau in automobile, iar la noi se vorbea cu strainatatea numai prin comenzi facute la Palatul telefoanelor prin centrala. Conexiunile directe au fost posibile mai tarziu. Tot in acei ani, in companiile straine se instalasera computerele personale si angajatii faceau cursuri interne pentru a invata cum sa le foloseasca.

In a doua parte a anilor optzeci in strainatate toti angajatii aveau pagere si erau astfel tot timpul monitorizati si era necesar sa raspunda urgent mesajelor primite; apoi au aparut telefoanele mobile, care la noi in tara au ajuns mai tarziu. Prin ’94 existau niste telefoane mobile conectate la o centrala proprie, iar din ’97 a aparut telefonia mobila GSM.

 

Dupa ’90 au aparut si in Romania calculatoarele personale, dar unele companii au inteles tarziu necesitatea de a investi in noua tehnologie.

 

 

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: