Despre oameni si fapte

2 comentarii

Motto: Exista oameni care imbatranesc frumos (asa cum au trait toata viata!), unii dintre oameni imbatranesc urat (asa cum au si trait!), iar multi imbatranesc degeaba deoarece nu lasa nimic in urma lor!

 

Oamenii falsi nu mi-au placut niciodata, iar femeile prefacute care sunt aparent amabile, dar se transforma brusc in cele mai aprige dusmance sunt de evitat si de ocolit. Aveam o „amica” virtuala in urma cu vreo sapte ani care avea o parere foarte determinata (negativa) legata de conturile pe#FB. In urma cu doi ani am descoperit intamplator un comentariu in care-si facea publicitate blogului unde publica diverse aberatii si de care este foarte mandra! Si astfel mi-am dat seama ca si-a facut in final cont pe Facebook si se considera „spicy”!

Exista oameni falsi care si-au creat adevarate legende in jurul lor, iar culmea este ca au reusit sa induca-n eroare o multime de oameni inteligenti. Dialogam zilele trecute cu un profesor universitar despre un cabotin devenit persoana publica prin a doua parte a anilor nouzeci; acum isi joaca in continuare rolurile in societate, dar a schimbat registrul si prioritatile. O buna prietena m-a contrazis la un moment dat cand i-am spus ce cred despre personajul in cauza, dar acum imi dau seama ca am intuit corect!

 

 

Anunțuri

La pas prin centrul Bucurestiului

Lasă un comentariu

Aglomeratia proverbiala de la Universitate.

Povesti din Bucuresti

Lasă un comentariu

Ieri in autobuz m-am asezat langa doi bucuresteni „middle-age” care invatau spaniola in casti; din cand in cand repetau ce se auzea acolo, iar tipul ii spunea interlocutoarei sa se uite la cuvinte pe telefon. Ea marturisea ca nu poate citi (fara ochelari, presupun!) si avea un aer obosit si lipsit de entuziasm. El se uita in paralel pe doua telefoane (cu husele extrem de uzate) si parea determinat sa dea lovitura vietii sale!

La un moment dat el i-a spus ca trebuie sa mearga undeva pentru a-si recupera ceva de la cineva; ea l-a intrebat de ce trebuie sa traverseze orasul, iar el a venit cu propunerea sa apeleze la compania de taxiuri care la prima cursa practica zero costuri pentru a-si atrage clienti fideli!

Mi-am amintit astazi de ei si sunt convinsa ca nu se pregateau de o excursie in zona, ci de o relocare in scopul de-a trai acolo… 

Zilele trecute am citit cateva articole despre romani emigrati care o duc greu in strainatate, dar nu se-ntorc inapoi de rusine, desi poate le-ar fi mai bine aici, sau cine stie?

#povestidinBucuresti

Povesti din Bucuresti

Lasă un comentariu

Am intalnit ieri niste baietzi care participasera la un „contest” de kendama organizat in fata unui supermarket cu scena, muzica si antren; toti aveau freza cu motz, asa cum se poarta acum, erau imbracati decent si isi sunau mamele/bunicile sa anunte ce fac la acea ora, unde se afla ori ce-au facut pe scena la concursul cu pricina! Evident ca-si agitau in continuare kendamele, iar unul repeta obsesiv: cu ciocanul, cu ciocanul si tot asa…
Erau zgomotosi, destul de zvapaiati, dar bunul simt nu le lipsea; singura conditie era sa-i accepti asa cum sunt si sa te amuzi de glumele lor copilaresti!
#kendamaunstildeviata?

Aseara la ora inchiderii intr-un magazin de jucarii/rechizite/cadouri pentru copii am avut senzatia ca sunt in alta tara; in jurul meu se vorbea in alte limbi straine, in special greaca si araba. Erau familii cu parinti, bunici si multi copii.
Numai lucratorii magazinului vorbeau romaneste si cativa clienti.
#povestidinBucuresti

Despre generatia copiilor digitali Alpha

Lasă un comentariu

Copiii din generatia digitala „Alpha” sunt foarte intuitivi, isteti, inteligenti si asa mai departe! Au multa personalitate si stiu ce vor de la doar cateva luni de zile. Este fascinant sa-i urmaresti cum reactioneaza la o jucarie noua, cum o cerceteaza minutios, o „gusta” pe la etichete si apoi descopera utilitatea obiectului respectiv. Daca-i o masinuta de exemplu, ei stiu cu exactitate ce au de facut, daca exista butoane atunci sunt in elementul lor, daca se aprinde cumva vreun ecran prin preajma lor, interesul devine de nestavilit pentru acel obiect! Si uite-asa ei invata sa se joace, sa rasfoiasca o carte plina cu imagini, sa mearga singuri, apoi sa manance singuri s.a.m.d. Adultii ar trebui sa-i observe si sa le cultive aceste calitati deosebite, sa nu-i impiedice sa evolueze!

#Panseu Matinal Bazat Pe Fapte Reale

Lasă un comentariu

Motto: Oamenilor le place sa-si falsifice trecutul, sa-si cosmetizeze prezentul si sa-si amane viitorul pana la noi tendinte care trebuie urmate cu sfintenie!
Si le place victimizarea mai presus de orice!
In ultimii ani am citit si auzit o multime de confesiuni facute de conationali emigrati inainte de nouazeci, sau dupa; evident ca fiecare are o poveste proprie, adaptata momentului, modificata prin partile esentiale, adevarata sau inventata, trista si umilitoare ori cu final fericit.
Unii se confeseaza in mediul virtual din dorinta de a deveni celebri, compatimiti de toata lumea.
Unii se lauda ca o duc foarte bine si isi adapteaza fotografia de avatar in conformitate: imaginea femeii de succes prin afaceri in stil MLM in America, detasata, increzatoare si cu zambet larg (dantura perfecta foarte vizibila!).
Unii se victimizeaza ca lor le-a fost greu sa traiasca in Romania si de aceea au emigrat in anii optzeci asumandu-si riscuri si consecinte. Nimeni nu mai este ca ei…dar nici acum nu le este foarte bine!
Ceea ce este bizar mi se par a fi confesiunile contradictorii, adica una spui astazi si altceva peste cateva zile…
De exemplu:  astazi te lauzi ca toata familia ta (copii, nepoti, etc.) a emigrat la mai mult si mai bine si maine te smiorcai virtual ca esti trist si deprimat…
Ieri am citit niste comentarii aberante plasate de catre o romanca emigrata cu multi ani in urma pe pagina unei alte romance casatorita si stabilita intr-o tara straina impreuna cu sotul tot ex-roman, candva.
Am realizat cata ura poate rezulta prin acumularea repetata de frustrari; pana ieri as fi putut sa-mi imaginez ca prima romanca emigrata este o admiratoare a celeilalte casatorite, dar din comentarii am dedus cu totul altceva! 
Am cunoscut multi oameni care au emigrat din Romania, unii au reusit in viata, altii mai putin.

Nu sunt adevarati toti corporatistii!

Lasă un comentariu

Majoritatea oamenilor din sistem mimeaza stilul de viata corporatist, adica: te imbraci decent-elegant, iti pui pe tine imbracaminte scumpa luata din magazinele de top, te incalti adecvat- asortat si obligatoriu folosesti accesorii scumpe-ravnite de toata lumea.

Originalitatea lipseste din ecuatie de foarte multe ori.

In cazul in care se impun anumite tinute tip uniforma, trebuie sa te adaptezi, deoarece ecusonul cu care te mandresti si pe care-l pastrezi uneori la gat (te faci ca l-ai uitat…) determina o anumita aliniere la cerintele culturii organizationale.

Daca lucrezi cu publicul, ai ocazia sa-ti manifesti dispretul si superioritatea fata de clientii care vin la tine sa ceara consultatii legate de obiectul de activitate al companiei care te plateste lunar pentru efortul depus.

Din zece persoane care lucreaza cu publicul in aceste corporatii exista posibilitatea fericita de a intalni doua-trei persoane care stiu meserie si sunt profesionisti, in rest multi imfatuati care merg la traininguri platite scump degeaba!

Daca ai ocazia sa dai de una dintre persoanele acestea bine pregatite, cu bun simt si respect pentru client, te poti lasa usor convins sa-ti deschizi un cont, sa-ti faci un card si asa mai departe, iar dupa aceea cand nimeresti la colegii plini de ei si de necunoastere, evident ca-ti va parea rau pentru alegerea facuta!

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: