Despre bunicii din Romania

Lasă un comentariu

In Romania exista o adevarata psihoza la adresa oamenilor de varsta a treia, care s-au retras (teoretic!) din activitate, dar care se implica activ in cresterea si sustinerea familiilor unde exista copii mici care trebuie ajutati sa creasca mari! Despre acesti oameni care zilnic se scoala de dimineata, alearga prin oras sa-i supravegheze pe cei mici, sa-i duca la gradinita ori la scoala, apoi sa-i aduca acasa in siguranta, sa-i insoteasca si sa-i urmareasca in parc, nu se vorbeste in presa ori la tv, ca si cum nici n-ar exista!
Si de cele mai multe ori acestia presteaza voluntar aceste activitati si nici nu primesc premii ori mentiuni in cadrul galelor organizate de societatea civila! Uneori nici membrii familiilor pe care le ajuta si le sustin, nu le recunosc meritele si nu le arata recunostinta cuvenita!
Am scris aceste randuri deoarece aceasta-i realitatea in Romania, tara in care traiesc!
#cumsecresctinerelegeneratii
#Romaniain2018

Anunțuri

Povestea mea din 8 Aprilie

Lasă un comentariu

 

Din arhiva de aur a familiei: copiii nostri la casa bunicilor materni din Predeal  
Fiul face parte din generatia X, iar fiica din generatia Y. Cu toata diferenta de varsta, intre ei nu au existat niciodata „gelozii”, asa cum se-ntampla destul de frecvent in unele familii.
Dupa ce a implinit un an, pe fiica noastra am fost obligata s-o las in grija parintilor mei deoarece trebuia sa ma-ntorc la serviciu. A urmat o perioada destul de grea intrucat faceam naveta Bucuresti-Predeal aproape la fiecare sfarsit de saptamana. Le sunt foarte recunoscatoare parintilor mei care au invatat-o sa mearga, sa vorbeasca si o linisteau dupa plecarile mele bruste si inevitabile de acolo…
Maine este ziua de nastere a fiicei noastre Suzana, care ne-a adus intotdeauna multe bucurii culminand cu doi baietzei gemeni nazdravani si inteligenti.
De la fiul nostru avem doua printzese de-a dreptul „brilliante”, cum imi place mie sa spun!
Sa ne traiasca si sa fie cu totii sanatosi, fericiti si performanti!

Fotografia color a fost realizata integral de catre tatal copiilor, respectiv sotul meu, artist fotograf pe atunci.
#deceiubimcopiii

Marturii bazate pe observatii

Lasă un comentariu

Oamenii se cred niste zei a caror existenta unica (in viziunea lor) ar putea fi un model demn de urmat pentru generatiile prezente si viitoare!

Pe zi ce trece realizez de ce exista aceasta intoleranta permanenta intre generatii, intre cei care tot repeta „pe vremea mea…” si ceilalti care traiesc acum, altfel. Este ca si cum le-as reprosa nepoatelor & nepotilor mei ca au tot felul de jucarii sofisticate, in timp ce eu aveam doar papusi de carpa al caror cap cusut de trup era din carton presat si mobila de bucatarie din tabla! 
Ori incerci sa evoluezi prin transformare personala, ori ramai acolo incorsetat in tipare invechite! 
#DilemaExistentiala

Povestea mea din 3 Ianuarie

Lasă un comentariu

Povestea mea din 3 Ianuarie 2010: in acea zi facusem in premiera pasta de avocado. Spre seara au venit copiii (mari) in vizita si ne-au anuntat ca a doua zi urmau sa mearga la o clinica unde trebuia sa vina pe lume copilul lor!
Imi amintesc faptul ca m-a cuprins o panica greu de imaginat pe care am trait-o intens pana a doua zi spre seara!
In dimineata zilei de 5 Ianuarie am avut bucuria s-o tin in brate pentru prima data pe #Sara!

Si de atunci am trait o frumoasa experienta de viata, reluata in septembrie 2014 dupa venirea pe lume a celei de-a doua printzesici Aylin, iar in septembrie 2016 a celor doi printzisori gemeni Rares & Cezar.

 

%d blogeri au apreciat asta: