Despre evaluarile nationale la clasa a doua

Lasă un comentariu

Intrebarea care nu-mi da pace in ultimele zile este urmatoarea: sunt aceste evaluari nationale atat de importante?

Cand eram la scoala generala, noi n-am stiut ce-nseamna examene pana-n clasa a opta! Acum, copiii se familiarizeaza cu evaluarile nationale din clasa a doua!
Noi, prin luna mai deja visam la vacanta de vara si ne incantau orele de desen, de biologie, de educatie fizica tinute afara-n natura de catre unii profesori. 
Acum ma-ntreb daca noi ne-am maturizat mai repede, sau copiii din ziua de azi se maturizeaza in ritm accelerat?

Oare trebuie familiarizati copiii cu stresul examenelor de la opt-noua ani? Care-i ratiunea si utilitatea finala a acestor evaluari?

Eu am avut ocazia sa-i vad acasa la ei pe oamenii care sunt considerati cei mai fericiti din Europa, i-am vazut pe copiii lor senini si dezinhibati! Asa doresc sa-i vad si pe copiii din Romania, nu impovarati de greutati false!

Legat de cum abordam relatiile cu cei mici, o specialista-n parenting spunea ca nu-i atat de important ca un parinte sa-i fie prieten copilului sau, nici confident!
Nu stiu ce cursuri a absolvit aceasta specialista, dar cu siguranta nu are abilitati de parinte adevarat, ci se confrunta cu niste complexe de inferioritate pe care nu le poate depasi! Sfatul meu ar fi sa mai aprofundeze!

Uneori am impresia ca aceste „specialiste-n parenting”, in afara de faptul ca incaseaza niste bani pentru sfaturile lor docte, fac mai mult rau decat bine!
#ParentingdeRomania

Reclame

Motive de suparare din orice

Lasă un comentariu

Despre pasiunea pentru victimizare am mai scris si cu alte ocazii; unii oameni prefera sa se victimizeze si sa se considere discriminati din orice.

De ieri a aparut o alta tema in lumea virtuala din Romania: un pachet de preturi speciale pentru a vedea un film intr-un mall din Bucuresti a starnit aprige dezbateri pe tema familiei! Adevarul este desigur undeva la mijloc in aceasta poveste si mi-am permis sa sintetizez o experienta personala relativ recent traita.

„Cand am fost la film prin decembrie la HM (devenit de ieri subiect de ample dezbateri pe #FB), noi eram trei adulti si un copil sub 12 ani, deci nu ne incadram in structura „family pack”! 
Ne-am achizitionat ochelarii speciali 3D, am intrat in sala aproape goala si ne-am bucurat ca suntem impreuna la film.
In stanga mea era o doamna cu doi copii, presupun ca era o bunica; la putin timp dupa inceperea filmului copiii au vrut sa plece din sala, ceea ce-au si facut. Dupa ce-am studiat mai devreme oferta si grila de preturi de la HM imi dau seama ca nici ei nu beneficiasera de „family pack”, ceea ce nu i-a impiedicat sa intre si sa plece din sala de cinema. „
#PovestiDinBucuresti

 

Despre bunicii din Romania

Lasă un comentariu

In Romania exista o adevarata psihoza la adresa oamenilor de varsta a treia, care s-au retras (teoretic!) din activitate, dar care se implica activ in cresterea si sustinerea familiilor unde exista copii mici care trebuie ajutati sa creasca mari! Despre acesti oameni care zilnic se scoala de dimineata, alearga prin oras sa-i supravegheze pe cei mici, sa-i duca la gradinita ori la scoala, apoi sa-i aduca acasa in siguranta, sa-i insoteasca si sa-i urmareasca in parc, nu se vorbeste in presa ori la tv, ca si cum nici n-ar exista!
Si de cele mai multe ori acestia presteaza voluntar aceste activitati si nici nu primesc premii ori mentiuni in cadrul galelor organizate de societatea civila! Uneori nici membrii familiilor pe care le ajuta si le sustin, nu le recunosc meritele si nu le arata recunostinta cuvenita!
Am scris aceste randuri deoarece aceasta-i realitatea in Romania, tara in care traiesc!
#cumsecresctinerelegeneratii
#Romaniain2018

%d blogeri au apreciat asta: