Cum mi-am petrecut ziua de sambata

Lasă un comentariu

  Mai devreme am petrecut cateva ore in cel mai mare magazin destinat aproape in exclusivitate copiilor. Oferta de produse fiind foarte generoasa, este destul de dificil sa achizitionezi numai ceea ce ti-ai propus!   Ca o observatie de cunoscator: produsele destinate fetitzelor depasesc substantial pe cele pentru baietzei, dar cu tenacitate reusesti in labirintul de coridoare pline cu marfuri sa gasesti ceea ce-ti trebuie, numai daca nu ametzesti inainte sa ajungi la casele de marcat. Imi imaginez ce simt copiii atunci cand vin in universul jucariilor. Un prichindel tinea o pungutza in mana si nu accepta s-o prezinte domnisoarei care folosea aparatul de citit codul de bare; cu greu s-a lasat convins.

  Iar la zona de carticele pentru cei mici am rezistat cu greu tentatiei de a lua cate un exemplar din fiecare titlu/format! Dar tot am luat cateva, caci meritau din toate punctele de vedere! Cine spune ca nu-si poate educa asa cum se cuvine copiii aici, cred ca nu stie ce vorbeste, sau nu poate sa aprecieze corect din motive care pe mine ma depasesc!

La departamentul de decoratiuni interioare multe persoane se opreau sa miroasa levantzica; desigur ei nu stiau poate ca adevarata levantzica se vinde pe afara, pe la piata, sau pe la gurile de metrou:


Din seria: povesti din Bucuresti

Reclame

Impresii despre cum sarbatoresc adultii de Ziua Copilului

Lasă un comentariu

Pentru cei care au copii, nepoti, totul decurge firesc: la gradinita, la scoala, in parcuri, in oraselul copiilor, la teatru, in sali de spetacol etc., se organizeaza intreceri sportive, maratoane, serbari tematice, precum si alte evenimente dedicate.

Pentru cei care n-au copii, acum este momentul ideal sa se copilareasca, sa-si aminteasca de copilaria lor frumoasa, sau cosmetizata, de la caz la caz. In fiecare an, aceleasi personaje, sau mereu altele, incearca sa atraga toata atentia asupra lor.

La Multi Ani tuturor copiilor!

Lasă un comentariu

Cu imagini specifice inceputului de Iunie.

Despre evaluarile nationale la clasa a doua

Lasă un comentariu

Intrebarea care nu-mi da pace in ultimele zile este urmatoarea: sunt aceste evaluari nationale atat de importante?

Cand eram la scoala generala, noi n-am stiut ce-nseamna examene pana-n clasa a opta! Acum, copiii se familiarizeaza cu evaluarile nationale din clasa a doua!
Noi, prin luna mai deja visam la vacanta de vara si ne incantau orele de desen, de biologie, de educatie fizica tinute afara-n natura de catre unii profesori. 
Acum ma-ntreb daca noi ne-am maturizat mai repede, sau copiii din ziua de azi se maturizeaza in ritm accelerat?

Oare trebuie familiarizati copiii cu stresul examenelor de la opt-noua ani? Care-i ratiunea si utilitatea finala a acestor evaluari?

Eu am avut ocazia sa-i vad acasa la ei pe oamenii care sunt considerati cei mai fericiti din Europa, i-am vazut pe copiii lor senini si dezinhibati! Asa doresc sa-i vad si pe copiii din Romania, nu impovarati de greutati false!

Legat de cum abordam relatiile cu cei mici, o specialista-n parenting spunea ca nu-i atat de important ca un parinte sa-i fie prieten copilului sau, nici confident!
Nu stiu ce cursuri a absolvit aceasta specialista, dar cu siguranta nu are abilitati de parinte adevarat, ci se confrunta cu niste complexe de inferioritate pe care nu le poate depasi! Sfatul meu ar fi sa mai aprofundeze!

Uneori am impresia ca aceste „specialiste-n parenting”, in afara de faptul ca incaseaza niste bani pentru sfaturile lor docte, fac mai mult rau decat bine!
#ParentingdeRomania

Motive de suparare din orice

Lasă un comentariu

Despre pasiunea pentru victimizare am mai scris si cu alte ocazii; unii oameni prefera sa se victimizeze si sa se considere discriminati din orice.

De ieri a aparut o alta tema in lumea virtuala din Romania: un pachet de preturi speciale pentru a vedea un film intr-un mall din Bucuresti a starnit aprige dezbateri pe tema familiei! Adevarul este desigur undeva la mijloc in aceasta poveste si mi-am permis sa sintetizez o experienta personala relativ recent traita.

„Cand am fost la film prin decembrie la HM (devenit de ieri subiect de ample dezbateri pe #FB), noi eram trei adulti si un copil sub 12 ani, deci nu ne incadram in structura „family pack”! 
Ne-am achizitionat ochelarii speciali 3D, am intrat in sala aproape goala si ne-am bucurat ca suntem impreuna la film.
In stanga mea era o doamna cu doi copii, presupun ca era o bunica; la putin timp dupa inceperea filmului copiii au vrut sa plece din sala, ceea ce-au si facut. Dupa ce-am studiat mai devreme oferta si grila de preturi de la HM imi dau seama ca nici ei nu beneficiasera de „family pack”, ceea ce nu i-a impiedicat sa intre si sa plece din sala de cinema. „
#PovestiDinBucuresti

 

Despre bunicii din Romania

Lasă un comentariu

In Romania exista o adevarata psihoza la adresa oamenilor de varsta a treia, care s-au retras (teoretic!) din activitate, dar care se implica activ in cresterea si sustinerea familiilor unde exista copii mici care trebuie ajutati sa creasca mari! Despre acesti oameni care zilnic se scoala de dimineata, alearga prin oras sa-i supravegheze pe cei mici, sa-i duca la gradinita ori la scoala, apoi sa-i aduca acasa in siguranta, sa-i insoteasca si sa-i urmareasca in parc, nu se vorbeste in presa ori la tv, ca si cum nici n-ar exista!
Si de cele mai multe ori acestia presteaza voluntar aceste activitati si nici nu primesc premii ori mentiuni in cadrul galelor organizate de societatea civila! Uneori nici membrii familiilor pe care le ajuta si le sustin, nu le recunosc meritele si nu le arata recunostinta cuvenita!
Am scris aceste randuri deoarece aceasta-i realitatea in Romania, tara in care traiesc!
#cumsecresctinerelegeneratii
#Romaniain2018

%d blogeri au apreciat asta: