Povesti din Bucuresti

Lasă un comentariu

Ieri in autobuz m-am asezat langa doi bucuresteni „middle-age” care invatau spaniola in casti; din cand in cand repetau ce se auzea acolo, iar tipul ii spunea interlocutoarei sa se uite la cuvinte pe telefon. Ea marturisea ca nu poate citi (fara ochelari, presupun!) si avea un aer obosit si lipsit de entuziasm. El se uita in paralel pe doua telefoane (cu husele extrem de uzate) si parea determinat sa dea lovitura vietii sale!

La un moment dat el i-a spus ca trebuie sa mearga undeva pentru a-si recupera ceva de la cineva; ea l-a intrebat de ce trebuie sa traverseze orasul, iar el a venit cu propunerea sa apeleze la compania de taxiuri care la prima cursa practica zero costuri pentru a-si atrage clienti fideli!

Mi-am amintit astazi de ei si sunt convinsa ca nu se pregateau de o excursie in zona, ci de o relocare in scopul de-a trai acolo… 

Zilele trecute am citit cateva articole despre romani emigrati care o duc greu in strainatate, dar nu se-ntorc inapoi de rusine, desi poate le-ar fi mai bine aici, sau cine stie?

#povestidinBucuresti

Anunțuri

Exista Femei si Femei

Lasă un comentariu

Exista femei libertine, dezinhibate, fara teama de ridicol. Acestea nu respecta reguli, daca se ataseaza de un barbat nu renunta usor la el. De obicei nu le intereseaza convenientele sociale, sunt in stare de orice sacrificiu pentru a castiga lupta; ele pot distruge cuplurile casatorite deoarece se cramponeaza de barbati si nu-i mai lasa din mana decat daca intalnesc unul mai interesant.

Exista femei care vaneaza barbati mai in varsta ca ele, dar exista si femei care fac pasiuni pentru pustani! Unele dintre ele experimenteaza ambele categorii cu aceeasi „candoare”!

Amantlacurile au existat dintotdeauna si unele femei doar asa isi traiesc viata, fara scrupule si fara teama de conseciente. In ultimii ani moralitatea indoielnica a devenit o adevarata „virtute”, caci astfel sunt si vremurile! Intalnesti in tabloide, in mediul virtual, pe ecranele televizoarelor, o multime de femei al caror trecut este arhicunoscut pentru imoralitate, dar cu toate acestea, ele pozeaza in inocente mereu pregatite sa dea sfaturi si recomandari de viata tuturor celorlalte femei!

#Panseu Matinal Bazat Pe Fapte Reale

Lasă un comentariu

Motto: Oamenilor le place sa-si falsifice trecutul, sa-si cosmetizeze prezentul si sa-si amane viitorul pana la noi tendinte care trebuie urmate cu sfintenie!
Si le place victimizarea mai presus de orice!
In ultimii ani am citit si auzit o multime de confesiuni facute de conationali emigrati inainte de nouazeci, sau dupa; evident ca fiecare are o poveste proprie, adaptata momentului, modificata prin partile esentiale, adevarata sau inventata, trista si umilitoare ori cu final fericit.
Unii se confeseaza in mediul virtual din dorinta de a deveni celebri, compatimiti de toata lumea.
Unii se lauda ca o duc foarte bine si isi adapteaza fotografia de avatar in conformitate: imaginea femeii de succes prin afaceri in stil MLM in America, detasata, increzatoare si cu zambet larg (dantura perfecta foarte vizibila!).
Unii se victimizeaza ca lor le-a fost greu sa traiasca in Romania si de aceea au emigrat in anii optzeci asumandu-si riscuri si consecinte. Nimeni nu mai este ca ei…dar nici acum nu le este foarte bine!
Ceea ce este bizar mi se par a fi confesiunile contradictorii, adica una spui astazi si altceva peste cateva zile…
De exemplu:  astazi te lauzi ca toata familia ta (copii, nepoti, etc.) a emigrat la mai mult si mai bine si maine te smiorcai virtual ca esti trist si deprimat…
Ieri am citit niste comentarii aberante plasate de catre o romanca emigrata cu multi ani in urma pe pagina unei alte romance casatorita si stabilita intr-o tara straina impreuna cu sotul tot ex-roman, candva.
Am realizat cata ura poate rezulta prin acumularea repetata de frustrari; pana ieri as fi putut sa-mi imaginez ca prima romanca emigrata este o admiratoare a celeilalte casatorite, dar din comentarii am dedus cu totul altceva! 
Am cunoscut multi oameni care au emigrat din Romania, unii au reusit in viata, altii mai putin.

Despre copii si adulti

Lasă un comentariu

Opinie personala:

Detest oamenii care n-au copii si nu suporta copiii din principiu in preajma lor, ceea ce-mi aminteste de momentul cand am fost exclusi de la evenimentele mondene organizate de niste buni amici/rude/etc. deoarece aveam deja un copil mic si era foarte posibil sa-l aducem cu noi. Deviza „no kids allowed!” este discriminatorie si aberanta in secolul XXI! La fel era si-n secolul trecut…
Alergia la copii spune foarte multe despre caracterul unui om care vrea sa pozeze intr-un personaj pozitiv!
Nu solicit argumente pro, sau contra! Despre acest subiect as putea scrie romane fluviu, fara sa ma autodeclar specialist in „parenting”, in „family teambuilding”, ori in „arta de-a trai frumos” (atat cat se poate!).

Orice copil trebuie iubit si inteles in primul rand, apoi fiecare are nevoie de un tratament personalizat, adaptat la cerintele specifice. Daca plange, trebuie cautat si intuit motivul; de multe ori este mai bine sa-l impaci intr-un fel, decat sa-l lasi sa planga si sa strigi la el sa taca deoarece te doare capul (cum fac foarte multe mame enervate si plictisite!).

Recunosc faptul ca pe nepoti prefer sa-i distrez, sa le cant, sa le fac teatru de papusi, sa-i iau in brate si sa-i linistesc, decat sa-i las sa planga aiurea.

Copilaria de bebelus nu dureaza decat cateva luni de zile, apoi copiii cresc!

Si este atat de frumos sa ti se cuibareasca in brate un copilas si sa se linisteasca, sa adoarma acolo…

Nu sunt adevarati toti corporatistii!

Lasă un comentariu

Majoritatea oamenilor din sistem mimeaza stilul de viata corporatist, adica: te imbraci decent-elegant, iti pui pe tine imbracaminte scumpa luata din magazinele de top, te incalti adecvat- asortat si obligatoriu folosesti accesorii scumpe-ravnite de toata lumea.

Originalitatea lipseste din ecuatie de foarte multe ori.

In cazul in care se impun anumite tinute tip uniforma, trebuie sa te adaptezi, deoarece ecusonul cu care te mandresti si pe care-l pastrezi uneori la gat (te faci ca l-ai uitat…) determina o anumita aliniere la cerintele culturii organizationale.

Daca lucrezi cu publicul, ai ocazia sa-ti manifesti dispretul si superioritatea fata de clientii care vin la tine sa ceara consultatii legate de obiectul de activitate al companiei care te plateste lunar pentru efortul depus.

Din zece persoane care lucreaza cu publicul in aceste corporatii exista posibilitatea fericita de a intalni doua-trei persoane care stiu meserie si sunt profesionisti, in rest multi imfatuati care merg la traininguri platite scump degeaba!

Daca ai ocazia sa dai de una dintre persoanele acestea bine pregatite, cu bun simt si respect pentru client, te poti lasa usor convins sa-ti deschizi un cont, sa-ti faci un card si asa mai departe, iar dupa aceea cand nimeresti la colegii plini de ei si de necunoastere, evident ca-ti va parea rau pentru alegerea facuta!

Colaje cu picturi florale

Lasă un comentariu

Colaje din 2013:

Egoismul de parinte

Lasă un comentariu

Exista mame de fete, mame de baieti si mame de fete&baieti.

Am cunoscut foarte multe femei care au devenit mame la un moment dat; unele erau mame devotate copiilor, altele indiferente, unele si-au pus copiii in bratele bunicilor de cum au venit pe lume invocand importanta carierei, altele s-au straduit sa si-i creasca imbinand obligatiile de parinte cu cele de serviciu.

Exista si femei care nu si-au dorit niciodata copii, n-au stiut sa-i iubeasca si sa se faca iubite la randul lor, dar de obicei cu acestea din urma este mai bine sa nu ai de-a face!

In zilele noastre exista multe femei care continua sa nasca multi copii (conceputi cu diferiti barbati?!?) si apoi sa-i abandoneze, ceea ce mi se pare a fi o atitudine deviata de la normalitate, dar ma rog, fiecare isi gaseste scuze si argumente vehemente si in aceste cazuri, de parca altii ar fi vinovati de situatie…

De fapt, intentia mea era sa scriu despre egoismul parintesc, legat de momentul cand copiii se casatoresc si devin la randul lor parinti.

Unele mame devin in astfel de momente niste soacre de temut, deoarece le este imposibil sa accepte ca fiica ori fiul lor va pleca de langa ele si nu le va mai acorda aceeasi atentie si pretuire ca pana atunci.

De aceea ele vor incerca in permanenta sa monitorizeze noile familii si sa-si impuna punctul de vedere cu egoism si determinare, pe principiul <<eu te-am facut, eu te distrug!>>. Si exista multe astfel de cazuri in care mamele nu-si lasa in pace fiicele, sau fiii; ele incearca intotdeauna sa stie totul si sa-si impuna regulile absurde, sa pretinda ca trebuie sa fie ascultate de copiii lor pana la adanci batraneti!

Urasc aceste metehne de comportament, desi sunt si eu o mama de fata&baiat si n-am sa pot niciodata sa ma cramponez cu egoism de copiii mei! Imi place sa-i ajut atunci cand mi-o cer, sunt de acord sa particip cu placere la cresterea si educarea nepoatelor si nepotilor, chiar daca uneori trebuie sa fac eforturi deosebite in acest scop!

Uneori mi-e greu sa-i inteleg pe semenii mei!

#parentingdeRomania

 

 

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: