Le Quatorze Juillet d’Antan

Lasă un comentariu

In anii optzeci industria textila din Romania producea marfuri pentru piata interna si pentru export. Marfurile erau exportate prin companiile de comert exterior existente. Romanoexport a fost infiintata in 1948 si anul acesta ar fi implinit saptezeci de ani de la aparitie.

 

Legenda fotografiei: la tratativele organizate la Neptun, cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.

Reclame

Remember the Days…

Lasă un comentariu

Imagini de la diversele intalniri si petreceri ocazionate de terminarea facultatii, pana in zilele noastre:

 

Intalnirea din 16 Iunie 2018 la „Monte Carlo” in Cismigiu

Lasă un comentariu

Ieri am avut intalnirea anuala/traditionala cu fostii mei colegi din facultate. Noi am facut studiile in vremurile acelea pe care multi le hulesc in zilele noastre, cu toate acestea noi am ramas nealterati, deoarece atunci am invatat cu seriozitate, am stiut sa ne petrecem mult timp frumos impreuna, ne-am apreciat unii pe altii si am ramas buni prieteni peste vremuri.

Ne intalnim cu mare placere, depanam amintiri frumoase, ne „laudam” cu viata noastra din prezent, ne intristam la vestile triste si ne mobilizam pentru intalnirile viitoare!

Desigur se fac multe glume, cum ar fi urmatoarea: ieri am ajuns cu un taxi mai devreme si intentionam sa ma asez pe o banca sa-mi sun o buna prietena ca sa stiu daca-i opresc loc langa mine, sau nu. Pe aleea din fata bancii din Cismigiu tocmai treceau doua figuri cunoscute, doi ex-colegi; m-au vazut, s-au apropiat, m-au intrebat ce fac si dupa ce le-am raspuns au fost inspirati sa-mi aminteasca fiecare cum se numeste! 🙂 Dupa aceea am pornit impreuna pe aleile parcului pana la restaurantul Monte Carlo.

Acolo am constatat ca nu eram chiar primii sositi, un chelner (pe care l-am recunoscut imediat de la intalnirile noastre trecute) ne-a condus amabil si zambitor la masa rezervata si pregatita pentru noi.

Glumele au continuat bineinteles spre buna dispozitie a tuturor si atmosfera generala a fost foarte placuta! Pe ferestrele salonului se vedea lacul inconjurat de copaci verzi seculari, perturbat la un moment dat de un grup de copii si adulti care se scaldau imbracati scotand chiuituri victorioase! (N-am facut fotografi cu acestia, din decentza…)

Ceea ce ne uneste peste timp este faptul ca ne pasa unii de altii si ne place sa tinem legatura si sa ne intalnim cel putin O data pe An!

Imagini din Cismigiul verde fara prea multe pete din alte culori, deoarece majoritatea florile erau ofilite si cu petalele cazute-n iarba:

Panseuri de Pasti

Lasă un comentariu

Fiind un observator al evolutiei naturii, pot sa afirm ca anul acesta in „saptamana patimilor” (adica saptamana trecuta) natura s-a dezlantuit fulminant: au inflorit toti copacii, au reaparut toporasii-albastrelele-brebeneii, au inflorit zambile-narcise-zarnacadele, lalele si desigur magnoliile care lunea trecuta erau doar boboci, de Pasti s-au deschis in toata splendoarea lor.
Bineinteles ca oamenii au fost ocupati cu alte indeletniciri saptamana trecuta, nici eu nu m-am plimbat timp indelungat!  

Tocmai ma gandeam mai devreme ca eu m-am nascut undeva la curte in Bucurestii Noi si am copilarit pana prin clasa a patra in mijlocul naturii! Nu-mi scapa nimic din curtea noastra, sau din cea a bunicilor materni care stateau pe aceeasi strada!

Mai tarziu am lucrat ani de zile in mediul corporatist printre betoane, in centrul Bucurestiului unde poluarea ne consuma energia si entuziasmul. Am calatorit mult prin lume, dar uneori schimbam peisajul dintr-un aeroport cu altul si doar atat. Poate de aceea apreciez acum faptul ca de la inceputurile anilor doua mii ma pot bucura altfel de natura! 

Poate din acelasi motiv am inceput brusc sa pictez in 15 iunie 2011, din dorinta de a face si altceva in viata in afara de tot ce tine de meseria „economist”.

#NaturalaBucuresti

Romani v/s straini de Romania

Lasă un comentariu

Am ascultat un reportaj care m-a amuzat teribil: niste voluntari veniti in Romania din tari vestice dezvoltate, au descoperit cu stupoare lustrele din sediul unei biblioteci comunale! Ei stiau de la televiziunile propagandistice ca la noi curentul electric lipseste cu desavarsire! Pai de ce nu ne-ntrebati pe noi, cei care scriem zilnic pe #FB?
#mahalauamediaticadauneazagravimaginiiRomaniei

Din categoria: #mahalauamediaticadauneazagravimaginiiRomaniei
Un turist danez povestea foarte incantat ce tara minunata a descoperit venind in Salaj cu un grup de conationali: sa te odihnesti in fân este o experienta unica, atunci cand aerul este curat, iar peisajul de vis; oamenii sunt foarte primitori, iar placintele deosebit de gustoase!
As vrea si eu sa stiu cum sunt turistii romani primiti pe alte meleaguri? Au numai experiente fericite, sau…?

Cand mergeam in tari straine si intalneam parteneri de afaceri pentru prima data „face-to-face”, multi dintre ei ma intampinau cu remarca devenita cu timpul celebra: cum, voi romanii nu sunteti toti bruneti si cu tenul mai inchis la culoare? Imi venea sa le raspund: nu, eu sunt o romanca mai atipica! Dar eram prea politicoasa de felul meu. Ei il stiau pe Hagi, o stiau pe Nadia, alte lucruri nu stiau despre Romania!
#cumnepercepstrainii

Anii optzeci

Lasă un comentariu

Ieri pe un canal tv era ziua muzicii anilor ’80 (optzeci). Erau melodii cunoscute, hiturile acelor ani care se auzeau si la noi (unele dintre ele), dar videoclipurile se vedeau mai putin, sau deloc. Au fost prezentate melodii cantate in tineretea lor de Joe Cocker, Mick Jagger, Prince, David Bowie, George Michael (Wham), Whitney Houston, Britney Spears, Madonna, Laura Brannigan, Robin Gibb si Barbara Streissand, Phil Collins, Bonnie Tyler, Rod Stewart si multi altii de care n-am mai auzit de atunci. Ma gandeam cati dintre cei enumerati mai sus, ajunsi celebri, nu mai sunt printre noi.

Ca sa vorbesc in continuare despre anii optzeci: tot ieri am realizat ce ani grei au fost acestia pentru mine in viata particulara; cu modificari majore la serviciu unde am fost obligata sa schimb de trei ori nomenclatorul de produse si zonele geografice pe care le-am lucrat (si vizitat, implicit! Mai putin Australia). Am trecut de la tesaturi din bumbac, la tricotaje, de la Grecia, Cipru, la Orientul Mijlociu si Australia, apoi la tarile nordice: Danemarca, Suedia, Norvegia si Finlanda. Intre orient si tarile nordice am nascut al doilea copil, o mare bucurie intr-o lume destul de zbuciumata. Nu m-am victimizat niciodata si de multe ori ma-ntreb cum de am rezistat?!? N-am cerut niciodata nimic de la nimeni, nici macar o marire de salariu , ori vreun favor! De aceea mi-e greu sa-i inteleg pe cei carora le este bine si se lamenteaza tot timpul.

Cred ca totul tine de educatia primita si de cum te pozitionezi in viata fata de ceilalti.

#OnThisDay

Lasă un comentariu

#OnThisDay:
In ’90 eram la Belvedere in Olimp, la tratative cu parteneri de la KF-Suedia si NKL-Norvegia carora le vindeam tricotaje romanesti. Acestia veneau in Romania de minimum doua ori pe an pentru a discuta colectii noi, pentru a alege dintre mostrele reproduse pe cele mai potrivite, pentru a le omologa si pentru a plasa ordere primavara-vara si toamna-iarna. Niciodata nu plecam de la aceste tratative fara comenzi noi pentru fabricile romanesti cu care colaboram, de fapt pe care le reprezentam.
In ’94 ma aflam la Stockholm, cand s-a jucat meciul de fotbal Suedia-Romania. Nu eram acolo pentru meciul respectiv, in niciun caz! 🙂 Anul 1994 a fost primul an cand partenerii nostri traditionali KF si NKL au anuntat ca nu mai vin la tratative de contractare in Romania. Era inceputul declinului la ei, dar si la noi…
In anii 2011-2015 pictam #onthisday, deoarece imi petreceam timpul cu totul altfel decat in alti ani cand desfaceam si faceam bagaje, plecam des in delegatii interne ori externe, mergeam zilnic la birou intre ziduri de beton, duceam copiii la gradinita sau la scoala, gateam/spalam/faceam curatenie/faceam lectii cu cei mici/le spuneam povesti/mergeam cu ei la plimbare si la alte activitati…
In 2016 eram la domnisoare acasa, unde am sa merg si acum. ❤
Acesta poate fi si un raspuns la intrebarea pe care zilnic mi-o adreseaza #FB: „where do you like to visit?”, deoarece am calatorit destul in viata mea, poate chiar prea mult…
#LaVacantaDeVara:

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: