Ieri am avut intalnirea anuala/traditionala cu fostii mei colegi din facultate. Noi am facut studiile in vremurile acelea pe care multi le hulesc in zilele noastre, cu toate acestea noi am ramas nealterati, deoarece atunci am invatat cu seriozitate, am stiut sa ne petrecem mult timp frumos impreuna, ne-am apreciat unii pe altii si am ramas buni prieteni peste vremuri.
Ne intalnim cu mare placere, depanam amintiri frumoase, ne „laudam” cu viata noastra din prezent, ne intristam la vestile triste si ne mobilizam pentru intalnirile viitoare!
Desigur se fac multe glume, cum ar fi urmatoarea: ieri am ajuns cu un taxi mai devreme si intentionam sa ma asez pe o banca sa-mi sun o buna prietena ca sa stiu daca-i opresc loc langa mine, sau nu. Pe aleea din fata bancii din Cismigiu tocmai treceau doua figuri cunoscute, doi ex-colegi; m-au vazut, s-au apropiat, m-au intrebat ce fac si dupa ce le-am raspuns au fost inspirati sa-mi aminteasca fiecare cum se numeste! 🙂 Dupa aceea am pornit impreuna pe aleile parcului pana la restaurantul Monte Carlo.
Acolo am constatat ca nu eram chiar primii sositi, un chelner (pe care l-am recunoscut imediat de la intalnirile noastre trecute) ne-a condus amabil si zambitor la masa rezervata si pregatita pentru noi.
Glumele au continuat bineinteles spre buna dispozitie a tuturor si atmosfera generala a fost foarte placuta! Pe ferestrele salonului se vedea lacul inconjurat de copaci verzi seculari, perturbat la un moment dat de un grup de copii si adulti care se scaldau imbracati scotand chiuituri victorioase! (N-am facut fotografi cu acestia, din decentza…)
Ceea ce ne uneste peste timp este faptul ca ne pasa unii de altii si ne place sa tinem legatura si sa ne intalnim cel putin O data pe An!
Imagini din Cismigiul verde fara prea multe pete din alte culori, deoarece majoritatea florile erau ofilite si cu petalele cazute-n iarba:
Comentarii recente