Despre romanii de pretutindeni in lume

Lasă un comentariu

Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.

Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.

Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.

M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!

Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!

Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!

Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…

In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!

Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!

Reclame

Poveste de viata

Lasă un comentariu

Motto: „Pentru unii oameni viata pe cont propriu incepe mai devreme, pentru altii mai tarziu, iar pentru restul nu incepe niciodata!”

Pentru mine, viata pe cont propriu a-nceput la douazeci si trei de ani dupa ce-am absolvit facultatea, m-am casatorit, am inceput sa lucrez la primul meu loc de munca si in curand am devenit mama. Totul pare simplu si banal la prima vedere, dar daca ma gandesc mai bine, nu-i deloc asa! In spatele tuturor celor mai sus-mentionate au existat zile si nopti de eforturi sustinute pentru supravietuire, pentru a face fata tuturor provocarilor, pentru a-mi consolida pozitia in societate, pentru a avea o cariera, pentru a-mi creste primul copil, iar mai tarziu si pe al doilea.

Oamenii care n-au avut niciodata o familie, care nu si-au dorit copii isi imagineaza ca suntem egali in fata vietii, dar aceasta este o teorie absurda si falsa!

Ma deranjeaza tupeul unor oameni care-mi compara copiii mei cu ai lor; multi au esuat in viata si-mi dau seama ca astfel de comparatii nu ar trebui facute deoarece starnesc ura si invidie, iar eu nu doresc energii negative din partea nimanui!

Fiecare isi traieste viata asa cum vrea, dar nimeni n-ar trebui sa-i invidieze pe cei care-au muncit peste masura pentru a-si creste, educa si forma copiii!

Am multe prietene care n-au avut niciodata familie, copii, dar aceasta e problema lor, nu-i a mea. 

Cunosc multi oameni care au divortat, unii si-au cladit alte familii, altii au ales singuratatea. Este de asemenea problema lor, nu-i a mea!

 

Bucurestiul sufocat de calduri si natura in a doua parte a lunii august

Lasă un comentariu

Intamplari din cotidian

Lasă un comentariu

Mod de exprimare in limba romana pe #FB:
„Acest coș de gunoi suspendat, cu capac îl veți îndrăgi.” (preluat prin copy de la sursa!)
Care-i subiectul, dar predicatul? 
Cum sa indragesti un cos de gunoi??

Evit in ultimul timp sa scriu pe #FB despre anomaliile pe care le detectez in societatea inconjuratoare, dar in lumea reala nu trece o zi sa nu descopar cate un monument de prostie autentica! Ieri l-am intalnit pe baiatul mamii (trecut de patruzeci…) indoctrinat de prea multa televiziune reactionara, iar azi am avut de-a face cu vanzatoarea care considera ca magazinul ar trebui golit de clienti ca sa-si poata savura cafeaua de la automat si covrigul in liniste! Evident ca patronul, un om politicos si activ nu se afla acolo! 
#RomaniaEsteOTaraFrumoasa
#LocuitoriieiseuitapreamultlaTV

Ieri am descoperit ca platim in avans pentru zugraveala scarii, in conditiile in care nu exista intocmit niciun deviz, nu exista incheiat un contract de prestari servicii cu termen de executie estimat s.a.m.d. Daca pui intrebari pertinente primesti raspunsuri ocolitoare/evazive/eliptice si vesnicul „nu se poate in tara asta!”, ceea ce ma enerveaza peste masura! I-am spus ieri administratorului ca pescuitul in ape tulburi si constructia de castele pe nisip miscator nu mi-au placut niciodata! 
Si uite-asa imi fac dusmani, in loc sa ma incadrez in multimea obedienta!
#Cumsefacbanilablocdinorice

Cum ne educam copiii

Lasă un comentariu

La sfarsitul clasei a opta, fiul meu mi-a marturisit destul de derutat ca majoritatea colegilor de clasa vor sa emigreze la un moment dat. Atunci am realizat ca este momentul sa discutam despre subiect si i-am explicat urmatoarele: cand mergi in strainatate depinde cine esti, ce reprezinti si mai ales cum esti perceput si intampinat de cei de-acolo, caci altfel este destul de grea viata pretutindeni in lume!
Dupa cativa ani a-nceput sa vada strainatatea el insusi in direct si s-a convins ca exista „the bright side and the dark side of the world everywhere”!
#ParentingDeRomania

Romanii sunt usor de influentat/manipulat deoarece nu au convingeri personale, se multumesc sa accepte cu usurinta ceea ce le spun altii. Exista de asemenea multa ipocrizie in societate, multa iubire de sine, putini conationali au caractere puternice!

Tot felul de influenceri povestesc ce li se-ntampla lor si sute de oameni se minuneaza si se prosterneaza in conformitate!

Amintiri de ziua mea

Lasă un comentariu

Cele mai reusite petreceri de ziua mea despre care-mi amintesc cate ceva; altele le-am organizat la birou, impreuna cu diversi colegi de-a lungul anilor, uneori ne pria, alteori mai putin…

  • Prima – eram prin liceu impreuna cu prieteni, frati si colegi de scoala.
  • A doua – eram la sfarsitul facultatii si am sarbatorit un fel de logodna de ziua mea. A fost o petrecere foarte reusita cu lume multa, cu dans tot timpul si muzica data la maximum.
  • A treia – in anul 2000 cand am invitat prieteni, ex-colegi de facultate si rude. Petrecerea a fost afara si a avut mult farmec! Parca pe-atunci nu erau atat de multi tzantzari in Bucuresti!

Sfarsit de an scolar

Lasă un comentariu

Ieri am participat la o serbare scolara de sfarsit de an si am fost uimita de numarul mare si diversitatea concursurilor scolare la care au participat elevii din clasa intai cu rezultate de exceptional si foarte bine! Nu-mi dau seama ce-nseamna Gazeta matematica pentru clasa intai, dar ma rog, nu are rost sa-mi pun intrebari inutile, cu siguranta ca exista pe undeva raspunsuri „sustenabile” la orice astfel de dileme!
Cert este ca va trebui sa ma reciclez cu fiecare membru al familiei care va pasi in clasa intai in anii care vin! 
Pana atunci ma bucur sa-i admir pe cei care au terminat clasa a treia si care si-au pus la punct singuri, supravegheati indeaproape de catre invatatoarea lor, programul artistic de la serbare; #Sara imi povestise inainte de serbare cate ceva, dar nu-mi dezvaluise chiar toate surprizele! 

Nu stiu daca psihologii participa la serbarile copiilor, dar ar trebui s-o faca in mod obligatoriu, deoarece dincolo de tipare, de statistici si de declaratii oficiale, de ipocrizii si de entuziasmul general, acolo poti vedea reactiile celor mici in direct! Unii sunt bucurosi, altii sunt anxiosi, unii se simt in largul lor sa poarte coronitza pe cap, altii se simt jenati si-abia asteapta sa scape de ea, unii fac atacuri de panica, altii sunt relaxati, unii acuza dureri in piept, altii sunt deja plini de ticuri. Ar fi multe de invatat despre reactiile copiilor la sistemul de invatamant, caci nu trebuie sa asteptam rezultatele dezastruoase de la examenele finale ca sa ne mobilizam cumva si toata mass-media sa-i ridiculizeze pe copii in fel si chip!
Eu nu sunt cadru didactic, dar iubesc toti copiii si le vreau binele.
#OpiniePersonalaBazataPeExperientaDeViata

#SerbareScolara

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: