Mesajele saptamanii:
“Alea iacta est”, “Rien ne va plus, les jeux sont faits”! In traducere libera: zarurile au fost aruncate, nu se mai poate face nimic, jocurile sunt facute!
Mi-am amintit ca in curand se implinesc treizeci de ani de la Caderea Zidului Berlinului si realizez ca si atunci am trait vremuri de incertitudine si de speranta; suntem prea mici intr-o lume foarte mare plina de provocari, de pericole si de jocuri puse-n scena de la pupitre inalte care se dovedesc a fi de cele mai multe ori obscure.
Panseuri matinale
noiembrie 5, 2019
economia de piata, economie, educatie, Elena Niculescu, politica comerciala, politica externa, politica romaneasca, politicieni romani, Romania atitudine, attitude, educatie, life, Romania, societatea civila Lasă un comentariu
Parenting de Romania
octombrie 27, 2019
atitudine, bunici, comunicare, consultanta de specialitate, Elena Niculescu, nepoate, nepoti, Romania atitudine, attitude, Bucuresti, coaching, cultura, educatie, femei, life Lasă un comentariu
Scriam in 2017:
Copiii sunt teribilisti la o anumita varsta care difera de la o generatie la alta! Ieri am citit si eu articolul despre balul bobocilor de la Cluj, am vazut fotografiile postate acolo si mi-am amintit momente mai speciale din copilaria copiilor mei, cum era si normal! Stiam ca in anturajul copiilor exista unii proveniti din familii dezorganizate, unde parintii consuma alcool, unde educatia si supravegherea acestora lasa mult de dorit, dar cu toate acestea eram constienta ca trebuie sa tin legatura cu scoala, sa fiu conectata la realitate si sa-mi constientizez copiii asupra riscurilor si pericolelor care pot rezulta din anumite derapaje de la conduita. Cea mai mare surpriza a fost sa ma-ntalnesc intr-o zi pe strada cu un coleg de clasa a patra care cumparase o sticla de sampanie pentru a sarbatori la scoala sfarsitul de an! Si o alta surpriza a fost dupa ce am scos de la developat un film si m-am uitat pe fotografiile facute de copii la ziua unei colege (prin clasa a saptea!) cu aparatul nostru de fotografiat. Atat am de spus, iar cine are copii stie cat de important este ca traind in colectivitate unde apar tot felul de situatii si exista o mare varietate de oameni, sa iesi intotdeauna pe usa principala, nu pe cea din spate!
#parentingdeRomania
Copiii sunt in continuare inclinati spre comportamente teribiliste, desi unii se manifesta mai temperat, iar altii se situeaza la extreme. Important este sa-i asculti si sa incerci sa-i intelegi, sa comunici cu ei, sa-ti faca marturisiri, sa le dai sfaturi de care sa tina cont. Acum discut cu nepoatele si nepotii; e minunat sa mi se confeseze si astfel pot sa le spun parerea mea, sau ii indrum sa vorbeasca cu invatatoarea, cu parintii lor. Un copil care se confeseaza adultilor de langa el, reuseste sa se elibereze de povara grijilor cotidiene, ceea ce conteaza foarte mult.
Trotinetistul
octombrie 20, 2019
atitudine, Elena Niculescu, povesti din Bucuresti, stil de viata, tendinte atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, life, Romania, societatea civila Lasă un comentariu
Zilele trecute in metroul foarte matinal s-a urcat omul „cool&trendy” al zilelor noastre: cu trotineta si cafeaua la purtator. 
Afisa un aer nonsalant, si-a parcat trotineta cu maxima concentrare langa o bara, isi savura cafeaua in pahar de plastic cu o privire pierduta in interior…Parea cam obosit!
#PovestiDinBucuresti
Despre romanii de pretutindeni in lume
august 26, 2019
atitudine, brand, brand personal, business, civilizatie, codul manierelor elegante, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora romaneasca, educatie, Elena Niculescu, emigranti, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, tari straine, women life, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata Lasă un comentariu
Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.
Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.
Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.
M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!
Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!
Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!
Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…
In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!
Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!
Poveste de viata
august 22, 2019
educatie, Elena Niculescu, femei, stil de viata, women atitudine, attitude, Bucuresti, femei, life Lasă un comentariu
Motto: „Pentru unii oameni viata pe cont propriu incepe mai devreme, pentru altii mai tarziu, iar pentru restul nu incepe niciodata!”
Pentru mine, viata pe cont propriu a-nceput la douazeci si trei de ani dupa ce-am absolvit facultatea, m-am casatorit, am inceput sa lucrez la primul meu loc de munca si in curand am devenit mama. Totul pare simplu si banal la prima vedere, dar daca ma gandesc mai bine, nu-i deloc asa! In spatele tuturor celor mai sus-mentionate au existat zile si nopti de eforturi sustinute pentru supravietuire, pentru a face fata tuturor provocarilor, pentru a-mi consolida pozitia in societate, pentru a avea o cariera, pentru a-mi creste primul copil, iar mai tarziu si pe al doilea.
Oamenii care n-au avut niciodata o familie, care nu si-au dorit copii isi imagineaza ca suntem egali in fata vietii, dar aceasta este o teorie absurda si falsa!
Ma deranjeaza tupeul unor oameni care-mi compara copiii mei cu ai lor; multi au esuat in viata si-mi dau seama ca astfel de comparatii nu ar trebui facute deoarece starnesc ura si invidie, iar eu nu doresc energii negative din partea nimanui!
Fiecare isi traieste viata asa cum vrea, dar nimeni n-ar trebui sa-i invidieze pe cei care-au muncit peste masura pentru a-si creste, educa si forma copiii!
Am multe prietene care n-au avut niciodata familie, copii, dar aceasta e problema lor, nu-i a mea.
Cunosc multi oameni care au divortat, unii si-au cladit alte familii, altii au ales singuratatea. Este de asemenea problema lor, nu-i a mea!
Bucurestiul sufocat de calduri si natura in a doua parte a lunii august
august 21, 2019
Bucuresti, flori, Romania Bucharest, Bucuresti, flori, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Intamplari din cotidian
august 21, 2019
atitudine, Bucuresti, comunicare, educatie, Elena Niculescu, Romania atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, femei, life, Romania, societatea civila, viata Lasă un comentariu
Mod de exprimare in limba romana pe #FB:
„Acest coș de gunoi suspendat, cu capac îl veți îndrăgi.” (preluat prin copy de la sursa!)
Care-i subiectul, dar predicatul? 
Cum sa indragesti un cos de gunoi??
Evit in ultimul timp sa scriu pe #FB despre anomaliile pe care le detectez in societatea inconjuratoare, dar in lumea reala nu trece o zi sa nu descopar cate un monument de prostie autentica! Ieri l-am intalnit pe baiatul mamii (trecut de patruzeci…) indoctrinat de prea multa televiziune reactionara, iar azi am avut de-a face cu vanzatoarea care considera ca magazinul ar trebui golit de clienti ca sa-si poata savura cafeaua de la automat si covrigul in liniste! Evident ca patronul, un om politicos si activ nu se afla acolo!
#RomaniaEsteOTaraFrumoasa
#LocuitoriieiseuitapreamultlaTV
Ieri am descoperit ca platim in avans pentru zugraveala scarii, in conditiile in care nu exista intocmit niciun deviz, nu exista incheiat un contract de prestari servicii cu termen de executie estimat s.a.m.d. Daca pui intrebari pertinente primesti raspunsuri ocolitoare/evazive/eliptice si vesnicul „nu se poate in tara asta!”, ceea ce ma enerveaza peste masura! I-am spus ieri administratorului ca pescuitul in ape tulburi si constructia de castele pe nisip miscator nu mi-au placut niciodata!
Si uite-asa imi fac dusmani, in loc sa ma incadrez in multimea obedienta!
#Cumsefacbanilablocdinorice
Comentarii recente