La pas prin centrul Bucurestiului

Lasă un comentariu

Aglomeratia proverbiala de la Universitate.

Anunțuri

Prea multa toleranta, strica!

Lasă un comentariu

Daca ti-ai obisnuit cunoscutii si apropiatii cu toleranta si intelegere, este foarte posibil ca acestia sa creada ca n-ai tarie de caracter, ca n-ai opinii, ca nu esti in stare sa-i contrazici atunci cand o iau razna, sau o dau in bara!

M-am reintalnit in ultimii ani cu fosti colegi de liceu/facultate/birou atat in lumea reala cat si in lumea virtuala. Pot sa afirm ca unii dintre ei si-au pastrat nealterat spiritul din tinerete, simtul umorului, deschiderea spre nou; altii in schimb, s-au modificat foarte mult in rau. Este posibil sa fi avut si pe vremuri aceste apucaturi de vanitate, de materialism exacerbat, dar poate pe atunci nu-i bagam in seama suficient si nu ma interesau apucaturile lor. 

Pe masura ce au trecut anii am devenit mai intoleranta, nu mai suport derapajele si le sanctionez!

Mi se pare aberant sa-mi spuna cineva ca nu-i plac trandafirii postati de mine din motive legate de simbolistica aleasa de un partid oarecare.

Mi se pare de prost gust ca pe pagina personala de Facebook sa primesc de la oameni comentarii malitioase si tendentioase, in conditiile in care acestia n-au realizari exceptionale in ultimii ani.

Rautatea exprimata in lumea virtuala nu este o virtute, ci un viciu, o tara de caracter.

 

 

Octombrie prin gradini

2 comentarii

Fotografiile au fost facute zilele trecute cand diminetile erau reci, iar dupa aceea iesea soarele; astazi insa a fost frig si a plouat toata ziua fara-ncetare.

Povesti din Bucuresti

Lasă un comentariu

Ieri in autobuz m-am asezat langa doi bucuresteni „middle-age” care invatau spaniola in casti; din cand in cand repetau ce se auzea acolo, iar tipul ii spunea interlocutoarei sa se uite la cuvinte pe telefon. Ea marturisea ca nu poate citi (fara ochelari, presupun!) si avea un aer obosit si lipsit de entuziasm. El se uita in paralel pe doua telefoane (cu husele extrem de uzate) si parea determinat sa dea lovitura vietii sale!

La un moment dat el i-a spus ca trebuie sa mearga undeva pentru a-si recupera ceva de la cineva; ea l-a intrebat de ce trebuie sa traverseze orasul, iar el a venit cu propunerea sa apeleze la compania de taxiuri care la prima cursa practica zero costuri pentru a-si atrage clienti fideli!

Mi-am amintit astazi de ei si sunt convinsa ca nu se pregateau de o excursie in zona, ci de o relocare in scopul de-a trai acolo… 

Zilele trecute am citit cateva articole despre romani emigrati care o duc greu in strainatate, dar nu se-ntorc inapoi de rusine, desi poate le-ar fi mai bine aici, sau cine stie?

#povestidinBucuresti

Metehne de-ale oamenilor

1 comentariu

Comentariile de genul „viata este frumoasa, dar noi uitam s-o traim” mi se par aberante! Si chiar nu-i inteleg pe cei care se lamenteaza pe Facebook in loc sa-si traiasca propria viata!

Oare ce-i impiedica pe oameni sa-si faca viata frumoasa pornind de la ce au la indemana? Viseaza la palate si bogatii, la masini scumpe, la bijuterii si ranguri inalte, la calatorii in jurul lumii? 

Ori permanenta falsitate i-a adus in starea aceasta de letargie care nu duce nicaieri? Oamenilor le place sa-si planga de mila, sa fie compatimiti, in loc sa caute solutii pentru a depasi situatiile critice care apar in viata fiecaruia. Defetismul este demobilizator! Iar daca cineva se lasa coplesit de indoieli reale sau inventate, este posibil sa-i fie greu dupa aceea sa se ridice, sa se relanseze.

 

Inside&Outside Views

Lasă un comentariu

Eu cred ca nu-i o mare filosofie sa ai flori in casa; fie ca sunt primite, ori ti le iei singura de pe drum, din piata de flori, din florarie, din supermarket s.a.m.d. Sunt atatia oameni care vand dimineata flori din gradina lor, le faci un bine daca le cumperi florile oferite. Dar pentru a face acest demers trebuie sa iesi din confortul casei, sa faci putina miscare si nu sa stai in fata calculatorului si sa ma-ntrebi pe mine doua zile la rand de unde am luat gloxinia, de exemplu! 

Oamenii au devenit foarte comozi si ma refer aici la cei care se deplaseaza in croaziere, traverseaza continente, mari si oceane, deoarece nu se pot abtine sa strabata lumea in cautarea fericirii, dar tot nemultumiti sunt dupa intoarcere!


Atunci cand merg prin Bucuresti imi place sa fotografiez natura!

Lasă un comentariu

Ceea ce am facut si-n aceasta saptamana, desigur!

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: