In Romania exista o adevarata psihoza la adresa oamenilor de varsta a treia, care s-au retras (teoretic!) din activitate, dar care se implica activ in cresterea si sustinerea familiilor unde exista copii mici care trebuie ajutati sa creasca mari! Despre acesti oameni care zilnic se scoala de dimineata, alearga prin oras sa-i supravegheze pe cei mici, sa-i duca la gradinita ori la scoala, apoi sa-i aduca acasa in siguranta, sa-i insoteasca si sa-i urmareasca in parc, nu se vorbeste in presa ori la tv, ca si cum nici n-ar exista!
Si de cele mai multe ori acestia presteaza voluntar aceste activitati si nici nu primesc premii ori mentiuni in cadrul galelor organizate de societatea civila! Uneori nici membrii familiilor pe care le ajuta si le sustin, nu le recunosc meritele si nu le arata recunostinta cuvenita!
Am scris aceste randuri deoarece aceasta-i realitatea in Romania, tara in care traiesc!
#cumsecresctinerelegeneratii
#Romaniain2018
Despre bunicii din Romania
Aprilie 20, 2018
bunici, comunicare, consultanta de specialitate, copii, editorial, educatie, Elena Niculescu, femei, income, nepoate, nepoti, parenting de Romania, povesti din Bucuresti, Romania, sanatate, societatea civila, societatea de consum, stil de viata, women atitudine, attitude, Bucuresti, educatie, femei, income, life, Romania, viata Lasă un comentariu
Magnolii inflorite in Bucuresti
Aprilie 13, 2018
Bucuresti, Elena Niculescu, femei, flori, hobby Bucharest, Bucuresti, femei, flori, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Fotografiate in 12 si 13 Aprilie:
Panseuri de Pasti
Aprilie 9, 2018
amintiri, atitudine, Bucuresti, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, export, jurnalul unei femei de afaceri, motivational, natura, Romania, spring, stil de viata, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, femei, flori, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania Lasă un comentariu
Fiind un observator al evolutiei naturii, pot sa afirm ca anul acesta in „saptamana patimilor” (adica saptamana trecuta) natura s-a dezlantuit fulminant: au inflorit toti copacii, au reaparut toporasii-albastrelele-brebeneii, au inflorit zambile-narcise-zarnacadele, lalele si desigur magnoliile care lunea trecuta erau doar boboci, de Pasti s-au deschis in toata splendoarea lor.
Bineinteles ca oamenii au fost ocupati cu alte indeletniciri saptamana trecuta, nici eu nu m-am plimbat timp indelungat! 
Tocmai ma gandeam mai devreme ca eu m-am nascut undeva la curte in Bucurestii Noi si am copilarit pana prin clasa a patra in mijlocul naturii! Nu-mi scapa nimic din curtea noastra, sau din cea a bunicilor materni care stateau pe aceeasi strada!
Mai tarziu am lucrat ani de zile in mediul corporatist printre betoane, in centrul Bucurestiului unde poluarea ne consuma energia si entuziasmul. Am calatorit mult prin lume, dar uneori schimbam peisajul dintr-un aeroport cu altul si doar atat. Poate de aceea apreciez acum faptul ca de la inceputurile anilor doua mii ma pot bucura altfel de natura!
Poate din acelasi motiv am inceput brusc sa pictez in 15 iunie 2011, din dorinta de a face si altceva in viata in afara de tot ce tine de meseria „economist”.
Amintiri din copilarie-in varianta mea
Aprilie 9, 2018
amintiri, atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, copii, Elena Niculescu, Romania, stil de viata, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, educatie, femei, life, Romania Lasă un comentariu
Cand merg in Drumul Taberei pe sosea (adica pe la suprafata!) revad cu placere locurile pe unde am copilarit in prima, dar mai ales in a doua copilarie: Palatul Cotroceni si Gradina Botanica.
La palat mergeam la Cercul de Maini Indemanatice in prima copilarie (venind din Bucurestii Noi), iar in a doua copilarie (cand locuiam in zona Favorit, actual AFI Cotroceni) petreceam vacantele de vara in curtea palatului la evenimentele organizate acolo pentru copii: tabere de vara, carnavaluri costumate, focuri de tabara.
In Gradina Botanica ne plimbam aproape zilnic in special cand eram la liceu.
Frumoase locuri, nepretuite amintiri.
Mi-am amintit de asemenea ca atunci cand eram mica, mama a mers cu mine la un specialist deoarece imi pierdusem pofta de mancare, gandeam exagerat de mult, ma prefaceam ca dorm, dar de fapt visam cu ochii deschisi.
Specialistul mi-a recomandat un sirop cu vitamine pentru pofta de mancare si i-a spun mamei ca sunt un copil inteligent peste medie si trebuie in fiecare zi sa vad locuri noi, sa fac lucruri inedite s.a.m.d. Prin urmare, mama ma scotea la plimbare prin centrul orasului, vizitam magazine, mergeam cu ea la piata, mergeam la spectacole la teatrul de vara din Parcul Bazilescu.
Realizez acum ce mama extraordinara am avut! Dumnezeu s-o odihneasca!
Magnolii inflorite in Bucuresti
Aprilie 8, 2018
8 Aprilie, atitudine, Elena Niculescu, femei, flori, hobby, magnolii, natura, Romania, spring, stil de viata Bucharest, Bucuresti, femei, flori, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Fotografiate in 8 Aprilie 2018.
Despre smerenie si misticism
Aprilie 8, 2018
8 Aprilie, atitudine, comunicare, Paste 2018, Romania atitudine, attitude, femei, life, viata Lasă un comentariu
Fiecare om este liber sa creada in minuni, mai ales atunci cand a trecut prin incercari in viata si a simtit in direct ajutor de undeva din alta lume.
A nu se confunda cu habotnicii, cu smeritii fara discernamant si cu misticii de pe Facebook! Acestia sunt o alta categorie de oameni destul de tristi.
Povestea mea din 8 Aprilie
Aprilie 7, 2018
8 Aprilie, atitudine, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, nepoate, nepoti, primavara, Romania, wishes, women afaceri, atitudine, educatie, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania Lasă un comentariu
Din arhiva de aur a familiei: copiii nostri la casa bunicilor materni din Predeal 
Fiul face parte din generatia X, iar fiica din generatia Y. Cu toata diferenta de varsta, intre ei nu au existat niciodata „gelozii”, asa cum se-ntampla destul de frecvent in unele familii.
Dupa ce a implinit un an, pe fiica noastra am fost obligata s-o las in grija parintilor mei deoarece trebuia sa ma-ntorc la serviciu. A urmat o perioada destul de grea intrucat faceam naveta Bucuresti-Predeal aproape la fiecare sfarsit de saptamana. Le sunt foarte recunoscatoare parintilor mei care au invatat-o sa mearga, sa vorbeasca si o linisteau dupa plecarile mele bruste si inevitabile de acolo…
Maine este ziua de nastere a fiicei noastre Suzana, care ne-a adus intotdeauna multe bucurii culminand cu doi baietzei gemeni nazdravani si inteligenti.
De la fiul nostru avem doua printzese de-a dreptul „brilliante”, cum imi place mie sa spun!
Sa ne traiasca si sa fie cu totii sanatosi, fericiti si performanti!
Fotografia color a fost realizata integral de catre tatal copiilor, respectiv sotul meu, artist fotograf pe atunci.
#deceiubimcopiii
Comentarii recente