Despre „debutul” meu profesional

Un comentariu

Am „prieteni” virtuali scriitori, jurnalisti, poeti, profesori universitari, sociologi, filosofi, artisti plastici, actori, regizori, antreprenori, ingineri, economisti, contabili si multi altii din toate domeniile de activitate. Printre acestia sunt multi conationali care traiesc acum pe alte meleaguri ale lumii.

Unii propun uneori niste subiecte de discutie foarte interesante care ma determina sa comentez, cum s-a intamplat si ieri in legatura cu atitudinea celorlalti fata de tine, legat de locul de munca:

„Eu am avut parte de mai multa ostilitate decat camaraderie la debutul profesional, dar nu mi-a afectat activitatea deloc, ba dimpotriva! Multi ar fi practicat chiar sportul cu dat un branci pe scari, de panda la cotitura nici nu-i cazul sa mai povestesc!  Culmea e ca m-am intalnit in ultimii ani cu multi dintre cei ostili/pandari/hateri (care mai traiesc!) si m-am straduit sa-mi reprim adevaratele sentimente, dar anul acesta am reactionat parasind locul de intalnire caci am simtit nevoia de aer curat!”

Este evident ca tema relatiilor interumane devine pentru fiecare o „piatra de incercare”, cum se spune!

Iar atunci cand debutezi intr-un domeniu si esti bine pregatit profesional, devii automat o „amenintzare” pentru multi dintre cei care n-au aceeasi pregatire si te considera un rival de temut, desi tu n-ai intentia sa-ti croiesti drum in viata inlaturandu-i pe altii!

Reclame

Razboiul Romanilor contra Romanilor

Lasă un comentariu

Observ ca razboiul „romanilor contra romanilor” este alimentat in continuare sub diferite forme: directe, sau voalate! Degeaba incearca unii lideri sa sugereze ca ar trebui sa existe armonie si intelegere intre romanii de pretutindeni, atata timp cat se incita permanent la ura si dezbinare.

Prin urmare, romanii din dispora incearca sa demonstreze ca fara banii trimisi de ei in tara, noi cei ramasi aici n-am putea sa traim! Este adevarat ca banii importati din afara contribuie la PIB, stimueaza consumul de termopane si materiale de constructie, consumul in general, dar aceasta este o alta latura a problemei.

Si ar mai fi de notat faptul ca multi tineri care nu cunosc realitatea din tara in care traiesc, isi imagineaza ca in Romania n-a existat viata cuturala inainte de 1989. Ei cred ca numai acum se publica in Romania autori de valoare internationala. Daca ar fi mai putin superficiali, ar afla ca bogatia culturala a unui om se putea aduna si in anii saptezeci-optzeci; existau librarii, biblioteci si anticariate, existau publicatii culturale de unde oamenii puteau sa se informeze, sa-si procure carti, romanii puteau sa vizioneze piese de teatru, sa mearga la concerte si asa mai departe. Numai cine nu era interesat de cultura in general, ramanea in intuneric.

Intalnirea din 16 Iunie 2018 la „Monte Carlo” in Cismigiu

Lasă un comentariu

Ieri am avut intalnirea anuala/traditionala cu fostii mei colegi din facultate. Noi am facut studiile in vremurile acelea pe care multi le hulesc in zilele noastre, cu toate acestea noi am ramas nealterati, deoarece atunci am invatat cu seriozitate, am stiut sa ne petrecem mult timp frumos impreuna, ne-am apreciat unii pe altii si am ramas buni prieteni peste vremuri.

Ne intalnim cu mare placere, depanam amintiri frumoase, ne „laudam” cu viata noastra din prezent, ne intristam la vestile triste si ne mobilizam pentru intalnirile viitoare!

Desigur se fac multe glume, cum ar fi urmatoarea: ieri am ajuns cu un taxi mai devreme si intentionam sa ma asez pe o banca sa-mi sun o buna prietena ca sa stiu daca-i opresc loc langa mine, sau nu. Pe aleea din fata bancii din Cismigiu tocmai treceau doua figuri cunoscute, doi ex-colegi; m-au vazut, s-au apropiat, m-au intrebat ce fac si dupa ce le-am raspuns au fost inspirati sa-mi aminteasca fiecare cum se numeste! 🙂 Dupa aceea am pornit impreuna pe aleile parcului pana la restaurantul Monte Carlo.

Acolo am constatat ca nu eram chiar primii sositi, un chelner (pe care l-am recunoscut imediat de la intalnirile noastre trecute) ne-a condus amabil si zambitor la masa rezervata si pregatita pentru noi.

Glumele au continuat bineinteles spre buna dispozitie a tuturor si atmosfera generala a fost foarte placuta! Pe ferestrele salonului se vedea lacul inconjurat de copaci verzi seculari, perturbat la un moment dat de un grup de copii si adulti care se scaldau imbracati scotand chiuituri victorioase! (N-am facut fotografi cu acestia, din decentza…)

Ceea ce ne uneste peste timp este faptul ca ne pasa unii de altii si ne place sa tinem legatura si sa ne intalnim cel putin O data pe An!

Imagini din Cismigiul verde fara prea multe pete din alte culori, deoarece majoritatea florile erau ofilite si cu petalele cazute-n iarba:

Noaptea Muzeelor – Sambata 19 Mai 2018

Lasă un comentariu

Reţeaua Naţională a Muzeelor din România (RNMR) a anunţat că, pentru ediţia din acest an a Nopţii Muzeelor, aproximativ 150 de muzee şi organizaţii partenere vor participa la acest eveniment. Noutatea acestei ediţii este dată de 10 scurtmetraje despre culisele unor muzee din Bucureşti.

Detalii aici.

Despre evaluarile nationale la clasa a doua

Lasă un comentariu

Intrebarea care nu-mi da pace in ultimele zile este urmatoarea: sunt aceste evaluari nationale atat de importante?

Cand eram la scoala generala, noi n-am stiut ce-nseamna examene pana-n clasa a opta! Acum, copiii se familiarizeaza cu evaluarile nationale din clasa a doua!
Noi, prin luna mai deja visam la vacanta de vara si ne incantau orele de desen, de biologie, de educatie fizica tinute afara-n natura de catre unii profesori. 
Acum ma-ntreb daca noi ne-am maturizat mai repede, sau copiii din ziua de azi se maturizeaza in ritm accelerat?

Oare trebuie familiarizati copiii cu stresul examenelor de la opt-noua ani? Care-i ratiunea si utilitatea finala a acestor evaluari?

Eu am avut ocazia sa-i vad acasa la ei pe oamenii care sunt considerati cei mai fericiti din Europa, i-am vazut pe copiii lor senini si dezinhibati! Asa doresc sa-i vad si pe copiii din Romania, nu impovarati de greutati false!

Legat de cum abordam relatiile cu cei mici, o specialista-n parenting spunea ca nu-i atat de important ca un parinte sa-i fie prieten copilului sau, nici confident!
Nu stiu ce cursuri a absolvit aceasta specialista, dar cu siguranta nu are abilitati de parinte adevarat, ci se confrunta cu niste complexe de inferioritate pe care nu le poate depasi! Sfatul meu ar fi sa mai aprofundeze!

Uneori am impresia ca aceste „specialiste-n parenting”, in afara de faptul ca incaseaza niste bani pentru sfaturile lor docte, fac mai mult rau decat bine!
#ParentingdeRomania

Realitatea la zi in Romania

Lasă un comentariu

Conflictul dintre generatii – intre mit si realitate
Au existat intotdeauna opinii diferite de la o generatie la alta, iar cine traieste numai pentru a scormoni dupa motive de suparare, ura si razbunare, gaseste o multime de argumente pentru a-si masca nereusitele personale gasindu-i vinovati mereu pe altii!
Daca pana acum vinovatii principali erau considerati reprezentantii generatiei „baby boomers” (oamenii de varsta a treia), mai nou vina suprema este atribuita generatiei X (cei de varsta medie).
Citisem undeva ca milenialii, adica cei din generatia digitala Y (nascuti intre 1981-2000) ar trebui sa-i ajute si sa-i sustina pe cei din generatiile anterioare, dar realitatea este cu totul diferita.
#SocietateaCivilaRomaneascaDezbinata

La Multi Ani de 8 Martie!

Lasă un comentariu

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: