Le Quatorze Juillet d’Antan

Lasă un comentariu

In anii optzeci industria textila din Romania producea marfuri pentru piata interna si pentru export. Marfurile erau exportate prin companiile de comert exterior existente. Romanoexport a fost infiintata in 1948 si anul acesta ar fi implinit saptezeci de ani de la aparitie.

 

Legenda fotografiei: la tratativele organizate la Neptun, cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.

Reclame

4th of July

Un comentariu

In fiecare an, de Ziua Americii, realizez ca o natiune destul de eterogena isi iubeste locul unde traieste si il numeste „home – sweet home”.
Desi multi dintre americani traiesc doar un vis frumos, celebrul „American Dream”, care inseamna in primul rand traiul pe datorie, in case inchiriate sau chiar in rulote…in cartiere asa-numite ghetouri, americanii nu uita de 4 Iulie sa fredoneze „God bless America”.
Nu mai amintesc de furtunile si uraganele devastatoare care-i lasa pe drumuri foarte frecvent pe americani…si cu toate acestea ei isi onoreaza tara unde traiesc. Poate-mi explica si mie cineva „DE CE” si mai ales daca ceea ce vedem in filme este adevarat. 

Publicat in 4 iulie 2013.

Spre deosebire de americani, multi dintre conationalii nostri sunt cei care trolleaza spatiul virtual vorbind urat despre tara in care s-au nascut si despre poporul roman! Chiar si atunci cand le este bine, cauta motive de nemultumire din orice.

Despre democratie si coruptie

Lasă un comentariu

Ieri dimineata l-am intrebat pe Google daca exista democratii fara coruptie si mi-a aratat diverse statistici. Eu am o teorie mai veche despre viziunea de ansamblu si observ ca in Romania este ignorata realitatea mondiala, iar multi dintre cei din afara tarii care se ingrijoreaza de coruptia de la noi, provin din state unde coruptia exista si pare sa nu-i deranjeze pe altii…Ori suntem analitici si obiectivi, ori traim autarhic, sau in „bule” cum se spune acum! Abia astept sa se ajunga si-n Romania la prosperitate pentru toti romanii ca-n Norvegia, de exemplu, unde toti locuitorii sunt un fel de actionari la bogatiile tarii! Pare utopic, nu-i asa?

Oamenii s-au obisnuit sa repete ceea ce se spune in spatiul public, acolo unde multi vorbesc, dar putini stiu ce spun! Daca-ti exprimi o opinie originala pe care poti s-o si argumentezi, spiritele celor care imbratiseaza ideile fixe, se inflameaza automat! De parca fixismele ar ajuta la ceva…

Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca nu mi-au placut niciodata coruptii! Am avut colegi care se lasau cumparati si apoi deveneau sclavii celor care-i plateau; imi era jena cand aflam povesti despre modul slugarnic in care se comportau acestia.

Pe de alta parte, trebuie sa admitem ca cei care fac afaceri frauduloase si se imbogatesc de pe urma acestora ar trebui sa se teama de consecinte, daca acestea exista!

Intalnirea din 16 Iunie 2018 la „Monte Carlo” in Cismigiu

Lasă un comentariu

Ieri am avut intalnirea anuala/traditionala cu fostii mei colegi din facultate. Noi am facut studiile in vremurile acelea pe care multi le hulesc in zilele noastre, cu toate acestea noi am ramas nealterati, deoarece atunci am invatat cu seriozitate, am stiut sa ne petrecem mult timp frumos impreuna, ne-am apreciat unii pe altii si am ramas buni prieteni peste vremuri.

Ne intalnim cu mare placere, depanam amintiri frumoase, ne „laudam” cu viata noastra din prezent, ne intristam la vestile triste si ne mobilizam pentru intalnirile viitoare!

Desigur se fac multe glume, cum ar fi urmatoarea: ieri am ajuns cu un taxi mai devreme si intentionam sa ma asez pe o banca sa-mi sun o buna prietena ca sa stiu daca-i opresc loc langa mine, sau nu. Pe aleea din fata bancii din Cismigiu tocmai treceau doua figuri cunoscute, doi ex-colegi; m-au vazut, s-au apropiat, m-au intrebat ce fac si dupa ce le-am raspuns au fost inspirati sa-mi aminteasca fiecare cum se numeste! 🙂 Dupa aceea am pornit impreuna pe aleile parcului pana la restaurantul Monte Carlo.

Acolo am constatat ca nu eram chiar primii sositi, un chelner (pe care l-am recunoscut imediat de la intalnirile noastre trecute) ne-a condus amabil si zambitor la masa rezervata si pregatita pentru noi.

Glumele au continuat bineinteles spre buna dispozitie a tuturor si atmosfera generala a fost foarte placuta! Pe ferestrele salonului se vedea lacul inconjurat de copaci verzi seculari, perturbat la un moment dat de un grup de copii si adulti care se scaldau imbracati scotand chiuituri victorioase! (N-am facut fotografi cu acestia, din decentza…)

Ceea ce ne uneste peste timp este faptul ca ne pasa unii de altii si ne place sa tinem legatura si sa ne intalnim cel putin O data pe An!

Imagini din Cismigiul verde fara prea multe pete din alte culori, deoarece majoritatea florile erau ofilite si cu petalele cazute-n iarba:

No mercy!

Un comentariu

Imi este greu sa scriu despre un subiect care m-a intristat si revoltat in acelasi timp!

Este vorba despre un copil de 23 de luni din Marea Britanie a carui soarta a fost decisa brutal de catre medicii unui spital si de catre jurisdictia din stat, prin urmare au fost oprite definitiv aparatele la care micutul  era conectat!

Parintii n-au avut nicio sansa de a castiga disputa cu autoritatile si au pierdut custodia copilului lor, pentru a carui viata s-au luptat in van!

Povestea este mult prea tragica pentru lumea in care traim!

 

 

Statusuri din ultima saptamana

Lasă un comentariu

Am ascultat astazi niste reportaje facute in Italia si in Spania. Multi copii s-au nascut acolo in ultimii ani din unul sau doi parinti romani, vorbesc frumos romaneste, iubesc traditiile si colindele, poarta costume populare la diverse activitati organizate in comunitatile conationalilor nostri, dar unii dintre ei n-au fost niciodata in Romania!
Baietzii destepti care elaboreaza posturi lungi, minutzios intocmite, in care vorbesc vorbe numai de dragul de a se citi si de a-si gasi adepti&dusmani, dar nu vin niciodata cu solutii concrete ori rezolvari, imi lasa impresia ca-s remunerati la numarul de cuvinte si like-uri per post!
 
Mi se pare absurd cand cineva considera ca deoarece n-a fost niciodata la teatru in copilarie, ar fi cartierul vinovat!?!
Din cartierul cu pricina pana-n centrul Bucurestiului au existat intotdeauna mijloace de transport, deci mirajul acesta al centrului urbei nu se justifica!
Ah, scuza ca mama ei a fost o femeie simpla, este cu totul altceva! De ce sa nu-ti pui mama la index pentru ca te-a facut, te-a sustinut sa-ncerci la cateva facultati pana ai nimerit una pe gustul tau si asa mai departe? Sau mama nu te-a vrut si ai ramas suparata pe ea?
#existentzialismautohton
#primageneratiedeintelectuali

Povesti din Bucuresti

Lasă un comentariu

Ieri in autobuz m-am asezat langa doi bucuresteni „middle-age” care invatau spaniola in casti; din cand in cand repetau ce se auzea acolo, iar tipul ii spunea interlocutoarei sa se uite la cuvinte pe telefon. Ea marturisea ca nu poate citi (fara ochelari, presupun!) si avea un aer obosit si lipsit de entuziasm. El se uita in paralel pe doua telefoane (cu husele extrem de uzate) si parea determinat sa dea lovitura vietii sale!

La un moment dat el i-a spus ca trebuie sa mearga undeva pentru a-si recupera ceva de la cineva; ea l-a intrebat de ce trebuie sa traverseze orasul, iar el a venit cu propunerea sa apeleze la compania de taxiuri care la prima cursa practica zero costuri pentru a-si atrage clienti fideli!

Mi-am amintit astazi de ei si sunt convinsa ca nu se pregateau de o excursie in zona, ci de o relocare in scopul de-a trai acolo… 

Zilele trecute am citit cateva articole despre romani emigrati care o duc greu in strainatate, dar nu se-ntorc inapoi de rusine, desi poate le-ar fi mai bine aici, sau cine stie?

#povestidinBucuresti

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: