Despre romanii de pretutindeni in lume

Lasă un comentariu

Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.

Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.

Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.

M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!

Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!

Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!

Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…

In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!

Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!

Reclame

Romani v/s straini de Romania

Lasă un comentariu

Am ascultat un reportaj care m-a amuzat teribil: niste voluntari veniti in Romania din tari vestice dezvoltate, au descoperit cu stupoare lustrele din sediul unei biblioteci comunale! Ei stiau de la televiziunile propagandistice ca la noi curentul electric lipseste cu desavarsire! Pai de ce nu ne-ntrebati pe noi, cei care scriem zilnic pe #FB?
#mahalauamediaticadauneazagravimaginiiRomaniei

Din categoria: #mahalauamediaticadauneazagravimaginiiRomaniei
Un turist danez povestea foarte incantat ce tara minunata a descoperit venind in Salaj cu un grup de conationali: sa te odihnesti in fân este o experienta unica, atunci cand aerul este curat, iar peisajul de vis; oamenii sunt foarte primitori, iar placintele deosebit de gustoase!
As vrea si eu sa stiu cum sunt turistii romani primiti pe alte meleaguri? Au numai experiente fericite, sau…?

Cand mergeam in tari straine si intalneam parteneri de afaceri pentru prima data „face-to-face”, multi dintre ei ma intampinau cu remarca devenita cu timpul celebra: cum, voi romanii nu sunteti toti bruneti si cu tenul mai inchis la culoare? Imi venea sa le raspund: nu, eu sunt o romanca mai atipica! Dar eram prea politicoasa de felul meu. Ei il stiau pe Hagi, o stiau pe Nadia, alte lucruri nu stiau despre Romania!
#cumnepercepstrainii

Despre expozitiile mele de pictura

Lasă un comentariu

Am deschis doua expozitii de pictura in Bucuresti:

– in 3 Aprilie 2013 – in Cafeneaua Tephra

expo tephra

– in 16 Aprilie 2013 – la Libraria Mihai Eminescu din Bucuresti

IMG_6932 dec

La realizarea acestor doua expozitii am fost sustinuta de familie si de persoane amabile iubitoare de arta si frumos carora le multumesc si cu aceasta ocazie!

Efortul de a deschide cele doua expozitii a fost destul de intens, dar a meritat! Promovarea in online este foarte indicata, dar trebuie din cand in cand sa iei contact si cu lumea reala, ceea ce se intampla zilele acestea.

Nu ma astept ca mass media sa mentioneze expozitiile mele de pictura, deoarece chiar daca as fi organizat vernisaje zgomotoase, tot nu ar fi venit nimeni din partea lor. Stiu foarte bine ca pentru astfel de evenimente culturale nu exista interes si deschidere.

Atata timp cat n-am o viata personala dezorganizata, nu sunt vulgara, nu vorbesc agramat, nu fac parte din pleiada de pseudovip-uri mioritice, nu prezint interes!

Nicio revista glossy pentru femei nu va fi interesata sa afle de exemplu de ce m-am apucat de pictat dupa ani de zile de comert exterior practicat in multe tari din lume, chiar dupa ce am absolvit un MBA INDE – CNAM Paris in mai 2011.

Nicio televiziune de scandal nu va fi interesata sa afle de ce n-am ramas niciodata in strainatate inainte de ’90 daca tot plecam in lume de cateva ori pe an.

Nicio publicatie nu va fi interesata sa afle de ce un economist se transforma in artist plastic dupa ani de zile cand a practicat economia de piata vorbind foarte bine cateva limbi straine.

Nimeni nu se-ntreaba de ce am inlocuit pe acest blog cursul valutar si articolele economice-financiare-bancare cu picturi, imagini cu flori si postari despre codul manierelor elegante si bun simt in general.

Acestea fiind zise, inchei cu speranta ca intr-o buna zi lucrurile sa se aseze altfel in Romania, sa se decanteze societatea, iar non-valorile sa fie detronate de pe piedestalele unde chiar n-au ce cauta!

Cert este un lucru: nu am intrat in politica pentru a incerca sa schimb mentalitatea oamenilor din jurul meu, ci mi-am propus sa ofer cu titlu gratuit o lectie de „terapie prin imagini frumoase” celor care sunt dispusi sa o primeasca!

My Wedding History

Lasă un comentariu

In zilele noastre casatoria si-a pierdut din stralucirea de altadata. Casatoria a devenit un ritual pe care multi il fac din inertie, din ambitie, de convenienta, din necesitate, de teama a „ce zice lumea”…
Sunt putine casatorii facute din convingere, de aceea si divorturile sunt foarte numeroase.
Ma intreba la un moment dat o amica, fosta colega de facultate, daca nu ne-am plictisit de casatorie…i-am raspuns ca nu avem timp sa ne plictisim deoarece suntem foarte ocupati sa traim.
Zilele trecute am vazut la tv niste imagini alb/negru de la o nunta datand de prin anii ’90. Imediat m-am gandit ca aceste fotografii color mult mai vechi par iesite din comun…

Posturi despre „Codul manierelor elegante”

2 comentarii

Pentru cei care vor sa stie cum este recomandat sa se comporte in anumite situatii:

https://elenaniculescu.com/2008/08/02/codul-manierelor-elegante/

https://elenaniculescu.com/2008/08/04/codul-manierelor-elegante-i-despre-salut/

https://elenaniculescu.com/2008/08/10/codul-manierelor-elegante-pentru-barbati/

https://elenaniculescu.com/2008/08/18/codul-manierelor-elegante-iii-despre-cum-mancam/

https://elenaniculescu.com/2008/09/23/codul-manierelor-elegante-iv-pentru-femei/

https://elenaniculescu.com/2010/10/16/codul-manierelor-elegantev-despre-mancaruri-exotice-atipice-altfel-decat-tipic-romanesti/

Nu sunt exhaustive recomandarile mele, bineinteles ca pot fi completate, sau imbunatatite. Mi-am propus de altfel sa fac acest lucru la un moment dat.

Asa cum spuneam in aceasta dimineata am studiat bunele maniere de cand eram copil. Mama ne invata cum sa pasim frumos (cu o carte pe cap), cum sa ne tinem mainile pe langa corp atunci cand mancam(cu reviste puse la subsoara), ne spunea ca nu-i frumos sa gesticulezi cu tacamurile, sa nu vorbesti cu gura plina. Daca ma uit la un film american sau frantzuzesc vad oamenii gesticuland cu furculita si vorbind cu gura plina…dar nu-mi pun intrebarea: cum este mai bine si mai frumos…pentru ca deja cunosc raspunsul.

Pentru unii aceste recomandari pot parea desuete, pentru cei care au ocazia sa frecventeze restaurante elegante in compania unor oameni importanti conteaza foarte mult insa.

Felul in care te prezinti in fata unor potentiali sau existenti parteneri de afaceri conteaza foarte mult. Pentru ca ei ne judeca intotdeauna, sa stiti acest amanunt de la mine, iar unii sunt foarte exigenti!

%d blogeri au apreciat asta: