Elena Niculescu

Bunicul meu matern era un Ion care a luptat în timpul celui de-al doilea război mondial și a avut șase copii cu bunica mea Vetuța. Din cei șase copii născuți au supraviețuit doar patru printre care și mama mea.

Bunicul meu a fost un fierar-betonist priceput care a lucrat la construirea Sălii Palatului din București. Avea multe amintiri și povești de împărtașit nepoților atunci când îl vizitam în Bucureștii Noi. Casa în care locuiau bunicii mei și unde crescuseră copiii lor fusese ridicată de bunicul cel priceput care avea un atelier de fierărie în curte și o grădină frumoasă unde creșteau flori diverse înconjurate de pomi fructiferi. Corcoduși, pruni, gutui, nuci creșteau în curtea bunicilor, o boltă cu viță de vie se ridica deasupra mesei din curte, în apropiere era puțul de unde se scotea apa proaspătă și rece cu o găleată metalică. Un leagăn era plasat în apropierea intrării în curte, un fel de atracție pentru toți prietenii din cartier ai mătușilor și unchiului meu.

Dumnezeu să-i odihnească pe toți cei care nu mai sunt printre noi!