Intalnirea din 16 Iunie 2018 la „Monte Carlo” in Cismigiu

Lasă un comentariu

Ieri am avut intalnirea anuala/traditionala cu fostii mei colegi din facultate. Noi am facut studiile in vremurile acelea pe care multi le hulesc in zilele noastre, cu toate acestea noi am ramas nealterati, deoarece atunci am invatat cu seriozitate, am stiut sa ne petrecem mult timp frumos impreuna, ne-am apreciat unii pe altii si am ramas buni prieteni peste vremuri.

Ne intalnim cu mare placere, depanam amintiri frumoase, ne „laudam” cu viata noastra din prezent, ne intristam la vestile triste si ne mobilizam pentru intalnirile viitoare!

Desigur se fac multe glume, cum ar fi urmatoarea: ieri am ajuns cu un taxi mai devreme si intentionam sa ma asez pe o banca sa-mi sun o buna prietena ca sa stiu daca-i opresc loc langa mine, sau nu. Pe aleea din fata bancii din Cismigiu tocmai treceau doua figuri cunoscute, doi ex-colegi; m-au vazut, s-au apropiat, m-au intrebat ce fac si dupa ce le-am raspuns au fost inspirati sa-mi aminteasca fiecare cum se numeste! 🙂 Dupa aceea am pornit impreuna pe aleile parcului pana la restaurantul Monte Carlo.

Acolo am constatat ca nu eram chiar primii sositi, un chelner (pe care l-am recunoscut imediat de la intalnirile noastre trecute) ne-a condus amabil si zambitor la masa rezervata si pregatita pentru noi.

Glumele au continuat bineinteles spre buna dispozitie a tuturor si atmosfera generala a fost foarte placuta! Pe ferestrele salonului se vedea lacul inconjurat de copaci verzi seculari, perturbat la un moment dat de un grup de copii si adulti care se scaldau imbracati scotand chiuituri victorioase! (N-am facut fotografi cu acestia, din decentza…)

Ceea ce ne uneste peste timp este faptul ca ne pasa unii de altii si ne place sa tinem legatura si sa ne intalnim cel putin O data pe An!

Imagini din Cismigiul verde fara prea multe pete din alte culori, deoarece majoritatea florile erau ofilite si cu petalele cazute-n iarba:

Reclame

9 Mai – De Ziua Europei

Lasă un comentariu

Spunea un domn mai devreme intr-o emisiune despre Europa, ca fiecare roman ar trebui sa stie ca atunci cand trece granita tarii unde s-a nascut, devine automat un fel de ambasador al tarii sale si sa se comporte ca atare!
Ar fi foarte multe de adaugat pe aceasta tema, in special despre cei care n-au invatat niciodata sa se poarte in lume, caci „savoir vivre” si „l’usage du monde” n-au fost si nu sunt la-ndemana oricui!

De asemenea, toti romanii ar trebui sa stie legat de apartenenta la Uniunea Europeana, ca tara noastra primeste mai mult decat contribuie, iar cazurile de antreprenori care au cutezat sa depuna proiecte viabile si sa acceseze fonduri europene cu succes ar trebui mai mult mediatizate, caci acestea exista!
Dar daca mass-media va vorbi in continuare numai despre coruptie si ilegalitati, aceste mesaje vor fi preluate, dezbatute si vor deveni stigmate generalizate asupra intregii societati romanesti.
#DeZiuaEuropei
#DeZiuaEuropei

Femei „de succes” din Romania

Un comentariu

Ea I – inainte de ’90 era sefa de cadre si la partid! Dupa aceea s-a updatat la studii cu psihologie&avocatura, s-a privatizat si apoi ne dadea lectii de morala/motivatie/etc. In plus, a intrat in asociatia femeilor de afaceri! Despre „coaching” nu mai zic nimic!  Adica, „y compris”!

Ea II – pana-n ’90 a trudit prin fabrica, apoi a intrat in lumea privatizarii prin metodele practicate pe-atunci, a ajuns manager, si-a atras pachetul majoritar de actiuni, intre timp a intrat in politica, si-a construit un cv beton, a luat consultanta de specialitate de la meseriasi, in agenda telefonului avea un secretar de stat, si a urcat in ierarhie pana departe!  Si-a asigurat un venit frumos si o pensie onorabila!

Ea III – inainte de ’90 lucra intr-o fabrica de incaltaminte din Bucuresti. Dupa aceea, printr-un concurs fericit de imprejurari a ajuns directoarea unui mare magazin de produse generale din centrul capitalei. Incerca din rasputeri sa para femeie de afaceri, dar pregatirea ei precara si bagajul de cuvinte limitat contrastau cu imaginea pe care incerca s-o creeze!

(va urma)

Povestea mea din 8 Aprilie

Lasă un comentariu

 

Din arhiva de aur a familiei: copiii nostri la casa bunicilor materni din Predeal  
Fiul face parte din generatia X, iar fiica din generatia Y. Cu toata diferenta de varsta, intre ei nu au existat niciodata „gelozii”, asa cum se-ntampla destul de frecvent in unele familii.
Dupa ce a implinit un an, pe fiica noastra am fost obligata s-o las in grija parintilor mei deoarece trebuia sa ma-ntorc la serviciu. A urmat o perioada destul de grea intrucat faceam naveta Bucuresti-Predeal aproape la fiecare sfarsit de saptamana. Le sunt foarte recunoscatoare parintilor mei care au invatat-o sa mearga, sa vorbeasca si o linisteau dupa plecarile mele bruste si inevitabile de acolo…
Maine este ziua de nastere a fiicei noastre Suzana, care ne-a adus intotdeauna multe bucurii culminand cu doi baietzei gemeni nazdravani si inteligenti.
De la fiul nostru avem doua printzese de-a dreptul „brilliante”, cum imi place mie sa spun!
Sa ne traiasca si sa fie cu totii sanatosi, fericiti si performanti!

Fotografia color a fost realizata integral de catre tatal copiilor, respectiv sotul meu, artist fotograf pe atunci.
#deceiubimcopiii

Inside&Outside Views

Lasă un comentariu

Eu cred ca nu-i o mare filosofie sa ai flori in casa; fie ca sunt primite, ori ti le iei singura de pe drum, din piata de flori, din florarie, din supermarket s.a.m.d. Sunt atatia oameni care vand dimineata flori din gradina lor, le faci un bine daca le cumperi florile oferite. Dar pentru a face acest demers trebuie sa iesi din confortul casei, sa faci putina miscare si nu sa stai in fata calculatorului si sa ma-ntrebi pe mine doua zile la rand de unde am luat gloxinia, de exemplu! 

Oamenii au devenit foarte comozi si ma refer aici la cei care se deplaseaza in croaziere, traverseaza continente, mari si oceane, deoarece nu se pot abtine sa strabata lumea in cautarea fericirii, dar tot nemultumiti sunt dupa intoarcere!


Romani v/s straini de Romania

Lasă un comentariu

Am ascultat un reportaj care m-a amuzat teribil: niste voluntari veniti in Romania din tari vestice dezvoltate, au descoperit cu stupoare lustrele din sediul unei biblioteci comunale! Ei stiau de la televiziunile propagandistice ca la noi curentul electric lipseste cu desavarsire! Pai de ce nu ne-ntrebati pe noi, cei care scriem zilnic pe #FB?
#mahalauamediaticadauneazagravimaginiiRomaniei

Din categoria: #mahalauamediaticadauneazagravimaginiiRomaniei
Un turist danez povestea foarte incantat ce tara minunata a descoperit venind in Salaj cu un grup de conationali: sa te odihnesti in fân este o experienta unica, atunci cand aerul este curat, iar peisajul de vis; oamenii sunt foarte primitori, iar placintele deosebit de gustoase!
As vrea si eu sa stiu cum sunt turistii romani primiti pe alte meleaguri? Au numai experiente fericite, sau…?

Cand mergeam in tari straine si intalneam parteneri de afaceri pentru prima data „face-to-face”, multi dintre ei ma intampinau cu remarca devenita cu timpul celebra: cum, voi romanii nu sunteti toti bruneti si cu tenul mai inchis la culoare? Imi venea sa le raspund: nu, eu sunt o romanca mai atipica! Dar eram prea politicoasa de felul meu. Ei il stiau pe Hagi, o stiau pe Nadia, alte lucruri nu stiau despre Romania!
#cumnepercepstrainii

Nu sunt adevarati toti corporatistii!

Lasă un comentariu

Majoritatea oamenilor din sistem mimeaza stilul de viata corporatist, adica: te imbraci decent-elegant, iti pui pe tine imbracaminte scumpa luata din magazinele de top, te incalti adecvat- asortat si obligatoriu folosesti accesorii scumpe-ravnite de toata lumea.

Originalitatea lipseste din ecuatie de foarte multe ori.

In cazul in care se impun anumite tinute tip uniforma, trebuie sa te adaptezi, deoarece ecusonul cu care te mandresti si pe care-l pastrezi uneori la gat (te faci ca l-ai uitat…) determina o anumita aliniere la cerintele culturii organizationale.

Daca lucrezi cu publicul, ai ocazia sa-ti manifesti dispretul si superioritatea fata de clientii care vin la tine sa ceara consultatii legate de obiectul de activitate al companiei care te plateste lunar pentru efortul depus.

Din zece persoane care lucreaza cu publicul in aceste corporatii exista posibilitatea fericita de a intalni doua-trei persoane care stiu meserie si sunt profesionisti, in rest multi imfatuati care merg la traininguri platite scump degeaba!

Daca ai ocazia sa dai de una dintre persoanele acestea bine pregatite, cu bun simt si respect pentru client, te poti lasa usor convins sa-ti deschizi un cont, sa-ti faci un card si asa mai departe, iar dupa aceea cand nimeresti la colegii plini de ei si de necunoastere, evident ca-ti va parea rau pentru alegerea facuta!

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: