Mitocanul moralist

2 comentarii

Aseara am avut „placerea” de a-l intalni in autobuz pe mitocanul moralist care blocase spatiul dintre scaune cu papornitzele sale si m-a avertizat ca trebuie sa ma asez invers pe scaunul din fata lui!?! I-am raspuns prompt ca nu pot sa ma asez stramb pe scaun, nu i-am calcat pe papornitze, iar calatorii din jur zambeau cu subinteles; mitocanul a fost dezamagit, dar n-a avut ce sa-mi reproseze, asa ca si-a butonat telefonul in continuare. Nu stiu daca si-a facut vreun „selfie”, sau a postat pe Facebook Romania ce #machoman e el in viata de zi cu zi?
#PovestiDinBucuresti

Reclame

Who’s Who

Lasă un comentariu

Ieri vorbea la radio un profesor de economie al carui nume imi era cunoscut! L-am retinut deoarece mi-a creat mult disconfort emotional cu ani in urma, cand a procedat gresit si a „lovit” in mine in loc sa loveasca in cine trebuia; l-am cautat pe google si mi-am dat seama ca el este. Are un CV bogat „avant et apres ’89), destul de controversat, o avere considerabila, acum preda si acorda consultanta de specialitate, cu alte cuvinte barbatul ideal! 🙂
Sper sa nu-l mai aud curand vorbind la radio, deoarece ma obliga sa-mi amintesc detalii neplacute pe care m-am straduit sa le uit de-a lungul anilor.
De altfel, nu a fost singurul om care mi-a creat neplaceri in viata profesionala, au fost si altii, dar unii dintre ei au plecat spre alte lumi…

Cum se facea corespondenta la extern cu ani in urma

Lasă un comentariu

La inceput au existat scrisorile si telegramele, apoi au aparut mesajele transmise prin telex, prin fax si mai tarziu acestea s-au transmis prin posta electronica, respectiv e-mail.

Inainte existau dactilografe in toate birourile, unele scriau numai in romaneste, altele numite „poliglote” traduceau si redactau corespondenta comerciala in limbi de circulatie internationala: franceza, engleza, germana. Pentru limba rusa era nevoie si de o masina de scris speciala adaptata la alfabetul respectiv.

Cu timpul, dactilografele de meserie s-au reprofilat, au aparut mai multe masini de scris in birouri si toti angajatii au invatat sa-si dactilografieze singuri corespondenta. Cu unele exceptii, desigur, caci unele persoane refuzau sa scrie la masina, iar directorii aveau secretare.

La noi in tara modalitatile moderne de comunicare veneau cu intarziere comparativ cu ceea ce se-ntampla in lume, dar apareau la un moment dat!

Imi amintesc de exemplu ca-n a doua parte a anilor optzeci in alte tari europene aparusera deja telefoanele care se instalau in automobile, iar la noi se vorbea cu strainatatea numai prin comenzi facute la Palatul telefoanelor prin centrala. Conexiunile directe au fost posibile mai tarziu. Tot in acei ani, in companiile straine se instalasera computerele personale si angajatii faceau cursuri interne pentru a invata cum sa le foloseasca.

In a doua parte a anilor optzeci in strainatate toti angajatii aveau pagere si erau astfel tot timpul monitorizati si era necesar sa raspunda urgent mesajelor primite; apoi au aparut telefoanele mobile, care la noi in tara au ajuns mai tarziu. Prin ’94 existau niste telefoane mobile conectate la o centrala proprie, iar din ’97 a aparut telefonia mobila GSM.

 

Dupa ’90 au aparut si in Romania calculatoarele personale, dar unele companii au inteles tarziu necesitatea de a investi in noua tehnologie.

 

 

Oamenii se lasa manipulati zilnic

Lasă un comentariu

Prea multa manipulare in lumea contemporana! Sunt atatea domenii in care totul se rezolva pe calculator in lumea virtuala; ma uit in jurul meu pe #FB si ma minunez de ignoranta oamenilor care-si pierd zilnic convingerile personale (in cazul in care le-au avut vreodata?!?) si se lasa purtati de val…

Si culmea „comunicarii” pe Facebook: unele persoane imi trimit pe chat link-uri cu cele mai stupide glume/caricaturi/caraghioslacuri care circula libere pe toti peretii userilor platformei! 😦 Nu-i inteleg si nu vreau sa-i jignesc asa cum fac altii, dar este evident ca ma deranjeaza naivitatea si obraznicia! Niciodata nu voi da share si nu voi posta pe paginile mele ceea ce consider ca nu merita, ca nu ma reprezinta si asa mai departe. Prin 2010 nu puteam sa-mi imaginez ca se va ajunge in 2019 atat de departe cu manipularea controlata a oamenilor!

Romanii traiesc pentru a-i ofensa pe altii

Lasă un comentariu

Parca mai mult ca niciodata, romanii au intrat in noul an cu dorinta de-a jigni, de a-si exprima nemultumirile si frustrarile in mediul virtual!

Este o adevarata performanta pentru unii dintre ei de a posta un comentariu ofensator la adresa cuiva (fie el/ea om politic, prim-ministru, europarlamentar, sef de partid samd.), la care sa adune sute de like-uri de la oameni dedicati activitatii unice de partas la jigniri.

Nu-mi dau seama la ce-i ajuta pe acesti oameni o activitate atat de indoielnica din punct de vedere moral, dar presupun ca ei nu-si pun astfel de intrebari existentiale de obicei. Jigniri sa fie si emoticoane adaptate!

Titlu care-mi apare in notificari: o celebra jurnalista sterge pe jos cu guvernul…
Evident ca nu dau click pe link, dar ma-ntreb daca „celebra” jurnalista are dreptul sa faca asa ceva? Oare nu se teme de consecinte?

Iarna si copiii

Lasă un comentariu

Exista o multime de romani care se lamenteaza pe #FB ca nu mai ies copiii cu sania la zapada, ca nu se mai bat cu bulgari, ca nu mai construiesc cazemate si oameni de zapada! De cateva zile, chiote de copii s-au auzit peste tot prin cartier; intamplator,  ieri am stat de vorba cu o fetitza de circa patru ani a unui vecin care era echipata pentru zapada, dar mamica ei avea alte planuri si a chemat-o inapoi in casa! 😦
Desigur, nu sunt eu in masura sa decid in locul altora, dar nici nu-mi place sa citesc lamentarile unora!
Medicii de familie ii sfatuiesc pe parinti sa-i scoata pe copii afara din case, chiar daca-i frig afara…
Mesaj pentru parinti: ascultati-va copiii, lasati-i la zapada, nu va lamentati pe #FB!
#PovestiDinBucuresti

Amintiri din vremuri tulburi – 21 Decembrie 1989

Lasă un comentariu

Sau „Cum mi-a salvat viata metroul bucurestean” in urma cu douazeci si noua de ani.

In dimineata zilei de 21 decembrie 1989 cand am iesit de la metrou la Piata Unirii, am observat pe cheiul Dambovitzei multe masini blindate de-ale militiei de-atunci, sau de-ale armatei; dupa culoare si aspect nu puteam sa apreciez cu exactitate. Un trecator mi-a spus ca va fi miting mare la Sala Palatului pe la pranz.

In acea perioada eu mergeam la birou in strada Doamnei, sotul in Rosetti, iar fiul nostru invata la Liceul Lazar; numai fiica noastra ramanea in cartier la gradinitza care era in apropierea casei unde locuiam, noi ceilalti eram zilnic in centrul Bucurestiului.

Eram in birou cand se transmitea la radio discursul „dictatorului” proaspat revenit din vizita oficiala in Iran si la un moment dat discursul a fost bruiat de strigatele oamenilor prezenti la miting si atunci transmisiunea radiofonica s-a intrerupt brusc! Toti taceam si nimeni nu spunea nimic, o colega ne-a privit pe fiecare in parte, iar pentru mine s-a intors cu o suta optzeci de grade, deoarece aveam biroul in spatele ei. Apoi a-nceput nebunia pe strazile din centrul Bucurestiului, la Universitate a-nceput sa se adune lumea, au inceput sa se auda impuscaturi si s-a instalat panica si teroarea-n oras. Nu stiam exact ce se-ntampla in strada, nu ni se permitea sa iesim din cladire pe strazi si de altfel, nici nu era indicat! De pe terasa cladirii din Doamnei se putea vedea piata de la Universitate, iar metroul a fost oprit. Dupa ora 16,30 (cand se termina programul de lucru!) ne gandeam ingrijorati cum sa ajungem acasa la copiii nostri. Ne-am adunat cativa colegi care locuiam in aceeasi zona si ne-am propus sa mergem impreuna. Din Doamnei am pornit in directia magazinului Unirea, opusa pietei Universitatii unde se tragea…de cateva ori ne-am oprit din drum si ne-am adapostit pe stradutzele laterale, in spatele unor cladiri, deoarece se auzeau focuri de arma haotice. In apropriere de statia de metrou Unirii cineva ne-a spus ca s-a dat drumul la metrou! Aceasta a fost salvarea noastra! Am coborat la metrou si-am ajuns acasa! 

Dupa cativa ani am aflat ca grupurile de oameni care veneau din centrul Bucurestiului in acea zi erau arestate si puteau sa fie acuzate de ceea ce nu facusera, caci vremurile erau foarte tulburi. Atunci am realizat ca metroul mi-a salvat viata! 

Pentru cei care-au trait Revolutia „live” in centrul Bucurestiului, pentru cei care-au circulat in drum spre birou, sau spre casa printre gloantzele trase din toate partile, pentru cei care s-au intersectat cu grupuri compacte de oameni intunecati la fatza mobilizati pe platformele industriale, va pot spune ca n-a fost deloc usor! A fost o experienta traumatizanta traita in direct si destul de marcanta! Noi am semnat la serviciu condica in fiecare zi, caci daca nu ne prezentam la locul de munca eram „incondeiati” imediat!

Puteti s-o numiti cum vreti, dar noi am trait sub teroare toate episoadele Revolutiei din decembrie 1989!

Imagini  cutremuratoare din decembrie 1989 aici.

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: