Oamenii se lasa manipulati zilnic

Lasă un comentariu

Prea multa manipulare in lumea contemporana! Sunt atatea domenii in care totul se rezolva pe calculator in lumea virtuala; ma uit in jurul meu pe #FB si ma minunez de ignoranta oamenilor care-si pierd zilnic convingerile personale (in cazul in care le-au avut vreodata?!?) si se lasa purtati de val…

Si culmea „comunicarii” pe Facebook: unele persoane imi trimit pe chat link-uri cu cele mai stupide glume/caricaturi/caraghioslacuri care circula libere pe toti peretii userilor platformei! 😦 Nu-i inteleg si nu vreau sa-i jignesc asa cum fac altii, dar este evident ca ma deranjeaza naivitatea si obraznicia! Niciodata nu voi da share si nu voi posta pe paginile mele ceea ce consider ca nu merita, ca nu ma reprezinta si asa mai departe. Prin 2010 nu puteam sa-mi imaginez ca se va ajunge in 2019 atat de departe cu manipularea controlata a oamenilor!

Reclame

Romanii traiesc pentru a-i ofensa pe altii

Lasă un comentariu

Parca mai mult ca niciodata, romanii au intrat in noul an cu dorinta de-a jigni, de a-si exprima nemultumirile si frustrarile in mediul virtual!

Este o adevarata performanta pentru unii dintre ei de a posta un comentariu ofensator la adresa cuiva (fie el/ea om politic, prim-ministru, europarlamentar, sef de partid samd.), la care sa adune sute de like-uri de la oameni dedicati activitatii unice de partas la jigniri.

Nu-mi dau seama la ce-i ajuta pe acesti oameni o activitate atat de indoielnica din punct de vedere moral, dar presupun ca ei nu-si pun astfel de intrebari existentiale de obicei. Jigniri sa fie si emoticoane adaptate!

Titlu care-mi apare in notificari: o celebra jurnalista sterge pe jos cu guvernul…
Evident ca nu dau click pe link, dar ma-ntreb daca „celebra” jurnalista are dreptul sa faca asa ceva? Oare nu se teme de consecinte?

Iarna si copiii

Lasă un comentariu

Exista o multime de romani care se lamenteaza pe #FB ca nu mai ies copiii cu sania la zapada, ca nu se mai bat cu bulgari, ca nu mai construiesc cazemate si oameni de zapada! De cateva zile, chiote de copii s-au auzit peste tot prin cartier; intamplator,  ieri am stat de vorba cu o fetitza de circa patru ani a unui vecin care era echipata pentru zapada, dar mamica ei avea alte planuri si a chemat-o inapoi in casa! 😦
Desigur, nu sunt eu in masura sa decid in locul altora, dar nici nu-mi place sa citesc lamentarile unora!
Medicii de familie ii sfatuiesc pe parinti sa-i scoata pe copii afara din case, chiar daca-i frig afara…
Mesaj pentru parinti: ascultati-va copiii, lasati-i la zapada, nu va lamentati pe #FB!
#PovestiDinBucuresti

Amintiri din vremuri tulburi – 21 Decembrie 1989

Lasă un comentariu

Sau „Cum mi-a salvat viata metroul bucurestean” in urma cu douazeci si noua de ani.

In dimineata zilei de 21 decembrie 1989 cand am iesit de la metrou la Piata Unirii, am observat pe cheiul Dambovitzei multe masini blindate de-ale militiei de-atunci, sau de-ale armatei; dupa culoare si aspect nu puteam sa apreciez cu exactitate. Un trecator mi-a spus ca va fi miting mare la Sala Palatului pe la pranz.

In acea perioada eu mergeam la birou in strada Doamnei, sotul in Rosetti, iar fiul nostru invata la Liceul Lazar; numai fiica noastra ramanea in cartier la gradinitza care era in apropierea casei unde locuiam, noi ceilalti eram zilnic in centrul Bucurestiului.

Eram in birou cand se transmitea la radio discursul „dictatorului” proaspat revenit din vizita oficiala in Iran si la un moment dat discursul a fost bruiat de strigatele oamenilor prezenti la miting si atunci transmisiunea radiofonica s-a intrerupt brusc! Toti taceam si nimeni nu spunea nimic, o colega ne-a privit pe fiecare in parte, iar pentru mine s-a intors cu o suta optzeci de grade, deoarece aveam biroul in spatele ei. Apoi a-nceput nebunia pe strazile din centrul Bucurestiului, la Universitate a-nceput sa se adune lumea, au inceput sa se auda impuscaturi si s-a instalat panica si teroarea-n oras. Nu stiam exact ce se-ntampla in strada, nu ni se permitea sa iesim din cladire pe strazi si de altfel, nici nu era indicat! De pe terasa cladirii din Doamnei se putea vedea piata de la Universitate, iar metroul a fost oprit. Dupa ora 16,30 (cand se termina programul de lucru!) ne gandeam ingrijorati cum sa ajungem acasa la copiii nostri. Ne-am adunat cativa colegi care locuiam in aceeasi zona si ne-am propus sa mergem impreuna. Din Doamnei am pornit in directia magazinului Unirea, opusa pietei Universitatii unde se tragea…de cateva ori ne-am oprit din drum si ne-am adapostit pe stradutzele laterale, in spatele unor cladiri, deoarece se auzeau focuri de arma haotice. In apropriere de statia de metrou Unirii cineva ne-a spus ca s-a dat drumul la metrou! Aceasta a fost salvarea noastra! Am coborat la metrou si-am ajuns acasa! 

Dupa cativa ani am aflat ca grupurile de oameni care veneau din centrul Bucurestiului in acea zi erau arestate si puteau sa fie acuzate de ceea ce nu facusera, caci vremurile erau foarte tulburi. Atunci am realizat ca metroul mi-a salvat viata! 

Pentru cei care-au trait Revolutia „live” in centrul Bucurestiului, pentru cei care-au circulat in drum spre birou, sau spre casa printre gloantzele trase din toate partile, pentru cei care s-au intersectat cu grupuri compacte de oameni intunecati la fatza mobilizati pe platformele industriale, va pot spune ca n-a fost deloc usor! A fost o experienta traumatizanta traita in direct si destul de marcanta! Noi am semnat la serviciu condica in fiecare zi, caci daca nu ne prezentam la locul de munca eram „incondeiati” imediat!

Puteti s-o numiti cum vreti, dar noi am trait sub teroare toate episoadele Revolutiei din decembrie 1989!

Imagini  cutremuratoare din decembrie 1989 aici.

Marea Dezbinare

Lasă un comentariu

La nici zece zile de la sarbatorirea Centenarului Marii Uniri, romanii au demarat Marea Dezbinare si de ieri dimineata spiritele se incing in continuare!

Oamenii se lasa manipulati si purtati de val dupa cum bate vantul, nu se mai stie cu exactitate ce-i adevarat si ce-i fals! Tehnologia pune la dispozitie mijloacele necesare raspandirii stirilor false si a alertelor apocaliptice!

Unde s-a pierdut spiritul sarbatorilor?

 

Povesti din Bucuresti

Lasă un comentariu

Ieri in metrou s-a urcat un cuplu: ea parea trecuta de cincizeci, cu parul partial vopsit negru/cam zece centimetri crescut alb-strans intr-un coc neglijent, purta o fusta subtire lunga, imprimata cu maci pe fond negru si s-a dezechipat imediat ce a intrat la caldura. El cara doua plase mari de supermarket, s-a asezat disciplinat pe banca si a-nceput sa-si studieze atent telefonul. Parea mai tanar cu cinci-sase ani, purta verigheta si a reactionat atunci cand ea a-nceput sa-si agite inelarul mainii drepte si i-a reprosat ceva legat de un inel pe care nu si l-a luat…
Stateau chiar pe banca de vis-a-vis si poate nu mi-ar fi atras atentia daca ea nu s-ar fi inghesuit in el si n-ar fi facut unele gesturi tandre matinale.
#PovestiDinBucuresti

Astazi este sarbatoarea Centenarului Marii Uniri de la 1918

Lasă un comentariu

Romanii de pretutindeni sarbatoresc fiecare in felul lui: unii iau parte la festivitatile organizate la Alba Iulia, la Bucuresti, la Iasi, la Suceava, la Sibiu, sau in alte orase din tara ori din strainatate.

De Ziua Nationala a unei tari se obisnuieste ca oamenii sa-si omagieze locul unde s-au nascut!

Cei care traiesc in negativism-nihilism-dezamagire permanenta n-au nimic de castigat, dar isi fac rau tot timpul.

Nu sunt adepta festivismului exagerat, dar apreciez intotdeauna manifestarile sincere si firesti ale oamenilor!

La Multi Ani, Romania!

La Multi Ani tuturor romanilor de pretutindeni! Sa fiti fericiti si prosperi!

Pentru Romania cea frumoasa: 

Older Entries Newer Entries

%d blogeri au apreciat asta: