Mesaj motivational de Ziua Educatiei

Lasă un comentariu

„Viata e grea, dar daca vrei sa inveti, nu va mai fi asa de grea! Chiar daca nu-ti iese din prima, nu trebuie sa-ti fie frica de nimic!”

n.red.: am facut doar cateva ajustari fata de original.

Pentru o eleva de clasa a doua (sapte ani si noua luni)  mesajul este foarte profund si realist.

 

Anunțuri

Povesti din Bucuresti

Lasă un comentariu

Am intalnit ieri niste baietzi care participasera la un „contest” de kendama organizat in fata unui supermarket cu scena, muzica si antren; toti aveau freza cu motz, asa cum se poarta acum, erau imbracati decent si isi sunau mamele/bunicile sa anunte ce fac la acea ora, unde se afla ori ce-au facut pe scena la concursul cu pricina! Evident ca-si agitau in continuare kendamele, iar unul repeta obsesiv: cu ciocanul, cu ciocanul si tot asa…
Erau zgomotosi, destul de zvapaiati, dar bunul simt nu le lipsea; singura conditie era sa-i accepti asa cum sunt si sa te amuzi de glumele lor copilaresti!
#kendamaunstildeviata?

Aseara la ora inchiderii intr-un magazin de jucarii/rechizite/cadouri pentru copii am avut senzatia ca sunt in alta tara; in jurul meu se vorbea in alte limbi straine, in special greaca si araba. Erau familii cu parinti, bunici si multi copii.
Numai lucratorii magazinului vorbeau romaneste si cativa clienti.
#povestidinBucuresti

Sistemul de invatamant „d’antan”

Lasă un comentariu

Sistemul de invatamant de altadata (inainte de anii nouazeci) era unul destul de rigid si incorsetat in tipare de multe ori absurde. Unii profesori respectau programa scolara cu strictete si orele puteau deveni banale, altii insa isi foloseau talentul, fantezia si abilitatile didactice, iar rezultatul era cu totul altul pentru elevi!

In facultate a fost aceeasi situatie: unii profesori ne-au predat dialectica si marxismul, socialismul stiintific, planificarea economiei, statistica, tehnici de comert exterior, etc., iar altii au jubilat cu teme traditionale cum ar fi filosofia, mai pe intelesul nostru al tuturor.

Am avut profesori foarte scolastici si de neabatut de la respectarea stricta a programei impuse, iar altii mai originali personalizau materia predata in asa fel incat sa rezoneze mai bine cu noi.

Profesorii de limba romana din scoala generala si din liceu au avut o influenta covarsitoare asupra formarii noastre ca oameni. Unii ne-au invatat temeinic gramatica limbii romane, altii ne-au sadit dragostea pentru literatura romana si universala.

De asemenea profesorii de limbi straine din liceu si din facultate au avut rolul lor in deschiderea orizontului cunoasterii pentru noi, cei care traiam intr-o lume destul de inchisa in raport cu lumea cea mare si necunoscuta, adica acea lume stiuta numai din carti si din filme.

Se spune ca „omul sfinteste locul”, iar in invatamant este locul unde acest proverb se aplica de cele mai multe ori cu succes, iar rezultatele nu intarzie sa apara.

Ex-diriginta mea din liceu este cel mai elocvent exemplu: profesoara de franceza, provenita dintr-o familie cu „stare” dintr-un oras din Moldova, casatorita din dragoste cu un arhitect pe care l-a cunoscut in timp ce era eleva. O poveste de viata complicata de nationalizarea din 1947, care i-a obligat sa se mute la Bucuresti si sa inceapa totul de la zero.

Dar in timpul cat ne-a fost profesoara la liceu, aceasta adevarata doamna profesoara nu ne-a marturisit niciodata necazurile prin care a trecut, conditiile grele in care a trait pana ce li s-a dat un apartament cu trei camere intr-un cartier bucurestean. A fost intotdeauna o prezenta foarte tonica pentru noi, ne-a sadit dragostea de frumos, de muzica, de literatura universala. Ne-a invatat sa gandim, sa optam, sa alegem corect, sa fim civilizati, sa ne comportam cu demnitate. Povestea vietii acestei doamne am aflat-o relativ recent, in ultimii ani, deoarece vorbim la telefon destul de frecvent.

La 11 Septembrie 2017 a-nceput oficial scoala in Romania

Lasă un comentariu

Ca-n fiecare an, fiecare om matur a postat in spatiul virtual fotografii, amintiri, nostalgii, opinii despre cum arata invatamantul romanesc acum si cum era pe vremuri!

Exista multi parinti ingrijorati care-si dau pentru prima data copiii la gradinita, ori la scoala.

De asemenea, exista multi experti in „Parenting” (care n-au avut niciodata copii); unii se declara adeptii invatamantului de stat si sunt preocupati de costurile mari ocazionate de alegerea unei scoli private. Altii sustin ca rezultatele obtinute in invatamantul privat nu justifica investitiile in acest sistem!

Despre scolile de stat se vorbeste deja de cateva saptamani scotandu-se la iveala neajunsurile: n-au autorizatii, n-au toalete, nu ofera conditii de igiena, etc. Ca-n fiecare an, sindicatele cadrelor didactice se pregatesc de greva din cauza salariilor! Cu alte cuvinte, bucuria inceputului noului an scolar este coplesita de frustrari si de probleme.

Intrebarea mea este: cum sa formezi niste copii fericiti intr-un mediu atat de controversat si toxic?

Eu le doresc tuturor copiilor un mediu sanatos in care sa invete cu placere, iar institutiilor de stat le propun sa preia de la sistemul privat „know-how” si modele a caror implementare pot face viata copiilor mai frumoasa si mai buna!

La urma urmelor, daca se doreste pastrarea tinerilor in tara, este necesar sa li se creeze conditii ca-n afara!

Despre generatia copiilor digitali Alpha

Lasă un comentariu

Copiii din generatia digitala „Alpha” sunt foarte intuitivi, isteti, inteligenti si asa mai departe! Au multa personalitate si stiu ce vor de la doar cateva luni de zile. Este fascinant sa-i urmaresti cum reactioneaza la o jucarie noua, cum o cerceteaza minutios, o „gusta” pe la etichete si apoi descopera utilitatea obiectului respectiv. Daca-i o masinuta de exemplu, ei stiu cu exactitate ce au de facut, daca exista butoane atunci sunt in elementul lor, daca se aprinde cumva vreun ecran prin preajma lor, interesul devine de nestavilit pentru acel obiect! Si uite-asa ei invata sa se joace, sa rasfoiasca o carte plina cu imagini, sa mearga singuri, apoi sa manance singuri s.a.m.d. Adultii ar trebui sa-i observe si sa le cultive aceste calitati deosebite, sa nu-i impiedice sa evolueze!

#Panseu Matinal Bazat Pe Fapte Reale

Lasă un comentariu

Motto: Oamenilor le place sa-si falsifice trecutul, sa-si cosmetizeze prezentul si sa-si amane viitorul pana la noi tendinte care trebuie urmate cu sfintenie!
Si le place victimizarea mai presus de orice!
In ultimii ani am citit si auzit o multime de confesiuni facute de conationali emigrati inainte de nouazeci, sau dupa; evident ca fiecare are o poveste proprie, adaptata momentului, modificata prin partile esentiale, adevarata sau inventata, trista si umilitoare ori cu final fericit.
Unii se confeseaza in mediul virtual din dorinta de a deveni celebri, compatimiti de toata lumea.
Unii se lauda ca o duc foarte bine si isi adapteaza fotografia de avatar in conformitate: imaginea femeii de succes prin afaceri in stil MLM in America, detasata, increzatoare si cu zambet larg (dantura perfecta foarte vizibila!).
Unii se victimizeaza ca lor le-a fost greu sa traiasca in Romania si de aceea au emigrat in anii optzeci asumandu-si riscuri si consecinte. Nimeni nu mai este ca ei…dar nici acum nu le este foarte bine!
Ceea ce este bizar mi se par a fi confesiunile contradictorii, adica una spui astazi si altceva peste cateva zile…
De exemplu:  astazi te lauzi ca toata familia ta (copii, nepoti, etc.) a emigrat la mai mult si mai bine si maine te smiorcai virtual ca esti trist si deprimat…
Ieri am citit niste comentarii aberante plasate de catre o romanca emigrata cu multi ani in urma pe pagina unei alte romance casatorita si stabilita intr-o tara straina impreuna cu sotul tot ex-roman, candva.
Am realizat cata ura poate rezulta prin acumularea repetata de frustrari; pana ieri as fi putut sa-mi imaginez ca prima romanca emigrata este o admiratoare a celeilalte casatorite, dar din comentarii am dedus cu totul altceva! 
Am cunoscut multi oameni care au emigrat din Romania, unii au reusit in viata, altii mai putin.

Despre copii si adulti

Lasă un comentariu

Opinie personala:

Detest oamenii care n-au copii si nu suporta copiii din principiu in preajma lor, ceea ce-mi aminteste de momentul cand am fost exclusi de la evenimentele mondene organizate de niste buni amici/rude/etc. deoarece aveam deja un copil mic si era foarte posibil sa-l aducem cu noi. Deviza „no kids allowed!” este discriminatorie si aberanta in secolul XXI! La fel era si-n secolul trecut…
Alergia la copii spune foarte multe despre caracterul unui om care vrea sa pozeze intr-un personaj pozitiv!
Nu solicit argumente pro, sau contra! Despre acest subiect as putea scrie romane fluviu, fara sa ma autodeclar specialist in „parenting”, in „family teambuilding”, ori in „arta de-a trai frumos” (atat cat se poate!).

Orice copil trebuie iubit si inteles in primul rand, apoi fiecare are nevoie de un tratament personalizat, adaptat la cerintele specifice. Daca plange, trebuie cautat si intuit motivul; de multe ori este mai bine sa-l impaci intr-un fel, decat sa-l lasi sa planga si sa strigi la el sa taca deoarece te doare capul (cum fac foarte multe mame enervate si plictisite!).

Recunosc faptul ca pe nepoti prefer sa-i distrez, sa le cant, sa le fac teatru de papusi, sa-i iau in brate si sa-i linistesc, decat sa-i las sa planga aiurea.

Copilaria de bebelus nu dureaza decat cateva luni de zile, apoi copiii cresc!

Si este atat de frumos sa ti se cuibareasca in brate un copilas si sa se linisteasca, sa adoarma acolo…

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: