Observatii personale despre lumea virtuala din care facem parte

Lasă un comentariu

In ultimul timp s-a accentuat tendinta unora de a incita in permanenta la ura, violenta si acte de vandalism, in timp ce altii se victimizeaza si se lamenteaza de parca ar fi ultimii oameni fara personalitate si convingeri proprii.

Uneori plasez comentarii si-mi exprim astfel dezaprobarea fata de atitudinea oamenilor care se grabesc sa-si expuna platitudinea gandirii.

Ieri scriam un astfel de comentariu pe pagina unui scriitor & jurnalist: „Ce-are de-a face neamul cu fiecare individ in parte? Parca nu ne place conceptul de turma, nu-i asa? Eu ma dezic de folosirea abuziva a pluralului, de exemplu: „ne meritam soarta!”, „suntem neam de sclavi!”, „suntem necivilizati!” si asa mai departe! Fiecare sa vorbeasca in numele lui!”

Detest in egala masura expresii folosite foarte des in lumea virtuala de catre romani, precum: „nu ne mai facem bine!”

Constat ca oamenii folosesc in continuare sabloane si tipare esuate, fara sa manifeste preocuparea de a fi originali, de a-si folosi propria gandire!

 

 

Contemporani cu pandemia din 2020

Lasă un comentariu

Globalizarea a fost primita cu entuziasm la sfarsitul anilor 2000, dar acum este blamata si acuzata de toate relele lumii.

Toti locuitorii Europei sunt preocupati in aceste zile de rapiditatea propagarii virusului de la un om la altul si nimeni nu poate estima cu exactitate cat va dura, cate victime va face, cum si cand se va sfarsi.

Se analizeaza ce s-a intamplat in China, in Coreea de Sud, in Japonia, se trag concluzii, se fac speculatii, se fac scenarii. In acest context am plasat mai devreme un comentariu din experienta personala de calator prin multe tari ale lumii:

„Am calatorit in Coreea de Sud in toamna anului 2002. Am observat ca la ei se construieste uscatul pe apa, ca toti copacii sunt inconjurati de garduri de protectie pentru sustinere, ca-si lustruiesc zilnic masinile si incaltamintea; barbatii sunt mult mai ingrijiti d.p.d.v. aspect vestimentar comparativ cu femeile! Dar sa nu va imaginati ca zonele comerciale de tip bazar cu inghesuiala mare, cu locuri unde se gateste si se mananca din mers in aer liber lipsesc! Nu stiu mare lucru despre sistemul medical de acolo, dar coreenii sunt foarte seriosi, disciplinati si politicosi. Si exista situatii din acestea extreme, cand obedienta face diferenta!”

Am fost educata bine de catre parintii mei in spiritul respectului pentru disciplina, munca, valori reale, iar in activitatea desfasurata ulterior m-am format ca om responsabil, luptator si mi-a placut sa urmez regulile in masura in care acestea nu frizau absurdul! Nu mi-a placut niciodata comportamentul dual, n-am cultivat neseriozitatea, fatzarnicia, ipocrizia si fuga de raspundere. N-am avut modele in viata, dar am impartasit intotdeauna celor din jurul meu ceea ce-am invatat, fara a avea pretentia de a fi considerata un model!

Urarea zilei: sa fim sanatosi si sa mergem mai departe, deoarece copiii si nepotii nostri conteaza enorm pentru noi si inca au nevoie de noi!

Am intrat si eu in „randul lumii”!

Lasă un comentariu

Ce scriam exact in urma cu doi ani:

Aseara mi-am luat cu mine si Android-ul fara sim pe care il am de cca. un an, dar nu-l folosesc; m-am gandit sa-l prezint domnisoarelor-nepoate spre butonare, in ideea ca poate mai invat si eu ceva de la ele!  #Sara l-a deschis imediat, a facut cateva fotografii, dar Aylin (trei ani si cinci luni!) l-a solicitat de la inceput, l-a butonat/atins prin partile esentiale, a ajuns la Youtube si atunci a spus: sa vedem daca are internet?!? Apoi a raspuns tot ea: n-are!
Pai n-avea acces la „wi-fi”-ul lor, caci nu-l conectase nimeni!
Copilul de trei ani si cinci luni stia foarte bine!

Ieri am fost in vizita prelungita la gemenii familiei care tocmai au implinit si ei trei ani si cinci luni. Unul dintre ei primise tabletzica de la tatal sau care se grabea sa plece la serviciu si glisa pe ea in cautarea desenelor animate preferate. Celuilalt i-am oferit smartfonul meu pe care nu-l folosesc in general decat pentru apeluri telefonice. De dragul fericirii lui si ca sa scurtez timpii de asteptare, mi-am amintit de comenzile vocale pe care i le poti adresa lui Google si te rezolva imediat! Tot de la domnisoarele-nepoate am aflat aceste tehnici „de supravietuire” in era digitala! (Ce ne-am face fara generatia inteligenta Alpha?) 

Prin urmare, am cerut cu glas tare Tom si Jerry atat eu cat si copilul, iar Youtube ne-a pus la dispozitie ce-am solicitat!

Acum ma simt si eu in randul lumii deoarece am facut progrese in folosirea tehnologiei moderne de dragul celor mici!

Ma gandesc doar la ce-mi vor recomanda zilele acestea Google&Youtube&Facebook! 😀

Despre oamenii care se supraevalueaza

Lasă un comentariu

S-a umplut lumea virtuala de oameni indragostiti de propria faptura! Narcisismul si megalomania sunt la mare pret printre oameni, desi se vede de la distanta ca unii dintre ei n-au facut nimic demn de remarcat in viata lor.  Cert este faptul ca unii arboreaza un aer intelectual, desi greselile gramaticale si de exprimare i-ar da de gol la prima lectura a comentariilor aberante.

Scriam acum doi ani urmatoarele: 

„Cred ca #FB ar trebui sa introduca o rubrica speciala la profil: tu cine-ai fost inainte sa-ti faci cont aici? 
Am observat zilele trecute cum au „evoluat” unele personaje pe care le stiu de opt-noua ani, cata aroganța folosesc atunci cand li se adreseaza altora si mi-am amintit ce umili au debutat pe-aici si ce tari se cred acum.
#Atitudineafacediferența

Fabule cu iz electoral

Lasă un comentariu

„Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois!”
De la inceputul campaniei electorale, proverbul de mai sus pe care l-am scris intre ghilimele, nu-mi da pace, in fiecare zi imi vine-n minte!  Nu are rost sa amintesc de fabule celebre cu iz electoral precum „Lupul moralist”, „Cainele si catelul”, sau „Vulpea liberala”…
#AlegeriPrezidentialeInRomania

„Cainele si catelul” de Grigore Alexandrescu

„Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace,
Cum lupii, urșii, leii și alte cîteva,
Care cred despre sine că prețuiesc ceva!
        De se trag din neam mare,
        Asta e o-ntîmplare:
Și eu poate sînt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n țări civilizate
        Este egalitate.
Toate iau o schimbare și lumea se cioplește,
Numai pe noi mîndria nu ne mai părăsește.
Cît pentru mine unul, fieștecine știe
        C-o am de bucurie
Cînd toată lighioana, măcar și cea mai proastă,
Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.“
Așa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Cățelu Samurache, ce ședea la o parte
        Ca simplu privitor,
        Auzind vorba lor,
Și că nu au mîndrie, nici capriții deșarte,
        S-apropie îndată
Să-și arate iubirea ce are pentru ei:
„Gîndirea voastră — zise — îmi pare minunată.
Și simtimentul vostru îl cinstesc, frații mei.“
— „Noi, frații tăi? răspunse Samson, plin de mînie.
        Noi, frații tăi, potaie!
        O să-ți dăm o bătaie
        Care s-o pomenești.
Cunoști tu cine sîntem, și ți se cade ție,
Lichea nerușinată, asfel să ne vorbești?“
— „Dar ziceați…“ — „Și ce-ți pasă ție? Te-ntreb eu ce ziceam?
        Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mîndria și că uresc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căței.”

     Acestea între noi adesea o vedem,
     Și numai cu cei mari egalitate vrem.

(Ed. 1842)

Poveste din Bucuresti – florile de la geam

Lasă un comentariu

Dialog cu o vecina de dimineata:
Ea: vai, ce flori frumoase aveti la geamuri, ca-n Germania…
Eu: da, ne-am creat singuri surse de oxigen!
N-am adaugat nimic in sensul ca se poate si-n Romania, dar trebuie sa le-ngrijesti si sa ai plase la geamuri care nu se deschid in afara! (De fapt, acesta-i secretul!)
#PovestiDinBucuresti

Despre romanii de pretutindeni in lume

Lasă un comentariu

Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.

Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.

Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.

M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!

Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!

Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!

Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…

In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!

Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!

%d blogeri au apreciat: