Sfarsit de an scolar

Lasă un comentariu

Ieri am participat la o serbare scolara de sfarsit de an si am fost uimita de numarul mare si diversitatea concursurilor scolare la care au participat elevii din clasa intai cu rezultate de exceptional si foarte bine! Nu-mi dau seama ce-nseamna Gazeta matematica pentru clasa intai, dar ma rog, nu are rost sa-mi pun intrebari inutile, cu siguranta ca exista pe undeva raspunsuri „sustenabile” la orice astfel de dileme!
Cert este ca va trebui sa ma reciclez cu fiecare membru al familiei care va pasi in clasa intai in anii care vin! 
Pana atunci ma bucur sa-i admir pe cei care au terminat clasa a treia si care si-au pus la punct singuri, supravegheati indeaproape de catre invatatoarea lor, programul artistic de la serbare; #Sara imi povestise inainte de serbare cate ceva, dar nu-mi dezvaluise chiar toate surprizele! 

Nu stiu daca psihologii participa la serbarile copiilor, dar ar trebui s-o faca in mod obligatoriu, deoarece dincolo de tipare, de statistici si de declaratii oficiale, de ipocrizii si de entuziasmul general, acolo poti vedea reactiile celor mici in direct! Unii sunt bucurosi, altii sunt anxiosi, unii se simt in largul lor sa poarte coronitza pe cap, altii se simt jenati si-abia asteapta sa scape de ea, unii fac atacuri de panica, altii sunt relaxati, unii acuza dureri in piept, altii sunt deja plini de ticuri. Ar fi multe de invatat despre reactiile copiilor la sistemul de invatamant, caci nu trebuie sa asteptam rezultatele dezastruoase de la examenele finale ca sa ne mobilizam cumva si toata mass-media sa-i ridiculizeze pe copii in fel si chip!
Eu nu sunt cadru didactic, dar iubesc toti copiii si le vreau binele.
#OpiniePersonalaBazataPeExperientaDeViata

#SerbareScolara

Reclame

4 Iunie este ziua cand am devenit mama!

Lasă un comentariu

In 4 Iunie am intrat pentru prima data in categoria sociala a mamelor adevarate, implicate in cresterea si educarea copiilor!

Aveam numai douazeci si trei de ani, abia terminasem facultatea si intrasem in „campul muncii” ca economist stagiar.

Imi place sa cred ca mi-am educat copiii cum se putea mai bine, oferindu-le afectiune, incredere in fortele proprii, sustinere si tot ce era mai bun! Am fost intotdeauna mandra de copiii mei si am incercat sa le fiu alaturi, cu unele exceptii impuse de cariera mea „aventuroasa” care-mi impunea deplasari prin lume, de unde m-am intors mereu acasa la ei. 

 

Parenting de Romania

Lasă un comentariu

Dupa votul din 26 Mai multe aberatii circula prin spatiul public, gradul de toxicitate fiind foarte concentrat! Citesc si ma ingrozesc de gandirea absurda a zeci de oameni inraiti si indarjiti, dar ma abtin de la comentarii si discutii directe care nu duc nicaieri; de aceea prefer o alta abordare a problemelor, mai indirecta.

Am intalnit atat in familia largita, intre prieteni, colegi, cunostinte, vecini, foarte multi parinti care-si nedreptateau copiii total, sau partial. Copii proveniti din mariaje diferite primeau tratamente diferite: unii erau uitati sau neglijati, altii erau iubiti excesiv si asa mai departe. Nici nu vreau sa-mi amintesc de copiii abandonati imediat dupa nastere, sau mai tarziu. Comportamentul parintilor in astfel de cazuri este greu de acceptat, de evaluat, dar cert este ca traumele cauzate copiilor in astfel de situatii sunt incomensurabile, indiferent de scuzele si argumentele invocate de parinti.

Stiu ca in societatea romaneasca multi copii ajunsi la varsta adolescentei sau a maturitatii isi desconsidera parintii, se rusineaza de originea lor, respectiv de parintii care i-au adus pe lume! De asemenea, multi parinti nu-si iubesc deloc proprii copii, nu se mandresc cu ei, nu le respecta dorintele si aspiratiile, nu-i sustin neconditionat.
Dar de-aici, pana la a le ascunde actele de identitate parintilor pentru a nu mai vota, cred ca-i o cale lunga pe care O minte normala de OM n-ar trebui s-o mentioneze in spatiul numit Facebook! 
#ParentingDeRomania
#comentariicititepepaginileamicilorFB

Copiii si internetul

Lasă un comentariu

Astazi am ascultat o emisiune despre „siguranta” copiilor pe internet, despre riscuri si amenintari, despre obligativitatea adultilor de a monitoriza ceea ce fac zilnic copiii lor in lumea virtuala. Am aflat ca se va putea apela in curand la un produs al inteligentei artificiale care instalat in telefonul copilului va putea sa depisteze orice activitate periculoasa si va alerta parintii.
Daca generatia noastra a-nvatat sa lucreze pe calculator in anii nouazeci de la copiii nostri care sunt in general autodidacti, generatia digitala Alpha care a aparut in ultimii ani se naste cu abilitatile de a accesa internetul de la varsta de doi ani! Nici nu ne dam seama ce ne asteapta daca nu reusim sa tinem pasul cu cei mici!

Mesaj pentru tinerii din Romania

Lasă un comentariu

Daca ai o minte antrenata sa gandeasca, sa discearna, sa ia decizii mai mult sau mai putin inspirate/corecte, atunci ai aflat deja ca nu trebuie sa-ti educi copilul in ura si dispret pentru tara in care s-a nascut! Teoriile preluate la indigo din mass-media nu te-ajuta daca le repeti si pe pagina ta de #FB! Aduni like-uri cu postari lacrimogene, defetiste si teribiliste, dar nu te ajuta sa le oferi copiilor tai o viata mai frumoasa! Incearca alte strategii de supravietuire in lumea aceasta dura si nemiloasa!

Aveam colege care aveau cate un copil si erau nemultumite ca nu le pot oferi un viitor copiilor lor in Romania! Una era inginer textilist venita de la Crinul si cealalta era dactilografa la noi in companie de cativa ani. Ele se considerau femei „cu pretentzii”, nascute in mediul rural si stabilite in Bucuresti. De exemplu una dintre ele si-a mutat copilul de la scoala din cartier, deoarece acolo se preda limba rusa!

Cealalta si-a trimis copilul intr-un orasel de provincie din Belgia ca sa se formeze mai bine, mai occidental! Am intalnit-o dupa ani de zile si mi-a povestit ce realizari a avut acolo copilul ei: si-a cumparat o casa cu banii trimisi de parintii din Romania!?!

O alta cunostinta care lucra intr-o banca din Bucuresti si-a trimis copilul la studii in strainatate ajutand-ul sa obtina mai multe burse.

Intre timp copilul s-a casatorit acolo si s-au nascut doi copii. Nu stiu care au fost realizarile profesionale in acest caz, dar s-a intemeiat o familie mixta, cu nunta la Bucuresti si cu predica preotului bilingva.

 

La sfarsitul clasei a opta, fiul meu mi-a marturisit destul de derutat ca majoritatea colegilor de clasa vor sa emigreze la un moment dat. Atunci am realizat ca este momentul sa discutam despre subiect si i-am explicat urmatoarele: cand mergi in strainatate depinde cine esti, ce reprezinti si mai ales cum esti perceput si intampinat de cei de-acolo, caci altfel este destul de grea viata pretutindeni in lume!
Dupa cativa ani a-nceput sa vada strainatatea el insusi in direct si s-a convins ca exista „the bright side and the dark side of the world everywhere”!
#ParentingDeRomania

%d blogeri au apreciat asta: