Copiii abandonati de parinti

Lasă un comentariu

#StiriTriste:
In Romania exista nouazeci si sapte de mii – copii singuri ai caror parinti sunt plecati de langa ei, de regula in strainatate.
In Italia parintii nu au voie (conform legii) sa-si lase copilul singur in casa nici macar cateva ore, caci pot fi decazuti din drepturile parentale.
Sursa: RRA

N-am sa-i inteleg niciodata pe parintii care-si lasa copiii pe termen lung in grija rudelor, a asistentilor maternali, ori in institutiile statului. Justificarile de natura materiala, sociala s.a.m.d. nu ma intereseaza!

Apreciez parintii care muncesc din greu pentru a-si intretine, creste si educa urmasii lor fiind alaturi de ei, nu la distanta!

Anunțuri

Fac alergie la cuvantul „proceduri”

Lasă un comentariu

Ni se aplica „proceduri” in diverse situatii:

  • daca schimbam device-ul si ne recomandam cu un nou IP;
  • daca dorim sa ne resetam o parola suntem supusi la interogatorii, la operatiuni multiple si la tot felul de proceduri;
  • daca dorim sa aflam soldul unui cont bancar, alte intrebari si proceduri, caci regulamentele interne trebuie respectate;
  • daca am uitat numele userului, atunci devenim deja suspecti;
  • in consecinta, toata lumea ne banuieste de rea-intentie s.a.m.d.

Nu-mi dau seama de ce ni se aplica aceste proceduri absurde in conditiile in care nu putem sa stocam toate informatiile incluse in formularele pe care le completam la un moment dat; ori ni se pretinde sa le avem tot timpul la-ndemana si sa le invatam pe de rost?

Suntem atat de protejati in aparenta incat nimic rau nu ni s-ar putea intampla in relatiile contractuale, desi in realitate nu-i chiar asa!

Exista mame si mame…

Lasă un comentariu

Exista mame mult prea tinere, mame de mijloc intre douazeci si treizeci de ani, iar trend-ul acum se concentreaza pe mame a caror varsta variaza intre treizeci si patruzeci de ani.

In spatiul public se vorbeste foarte mult despre extreme, in special despre cele din a treia categorie care si-au dorit cu ardoare un copil, s-au straduit ani de zile sa-l nasca, au facut tot felul de eforturi si-n final au reusit prin metode naturale ori artificiale.

Daca persoanele din ultima categorie sunt publice, atunci povestile lor de viata vor umple spatiul virtual si se vor regasi la o simpla cautare dupa nume&prenume.

Platformele de socializare vor prezenta fotografii si povesti „unice” din viata mamicilor, eventual ale familiilor bebelushilor veniti pe lume; mii de simpatizanti si de hateri vor urmari zilnic evolutia, iar acestia vor face comentarii pline de admiratie/empatie/extaz, ori de ura/dezaprobare/amenintari s.a.m.d.

Oamenii obisnuiti adora sa participe astfel la viata vedetelor, ori a pseudo-vedetelor…

#Morala: la patruzeci de ani o femeie poate avea un copil la liceu, la gradinita, ori poate fi in concediu postnatal!

Si ar mai fi o #Morala: nu este indicat sa postezi pe platformele de socializare chiar totul despre tine si copiii tai!

 

 

 

 

Despre „Cineva”

Lasă un comentariu

In zilele noastre multi oameni se cred „Cineva”. Unii chiar sunt niste  indivizi remarcabili, diferiti de ceilalti, in timp ce altii sunt doar niste clone nereusite.

Si ma gandesc ca am rezistat in Romania si inainte de ’90, dar si dupa, numai prin munca pana la epuizare, deoarece nu am avut parte de favoruri, ori de „foloase necuvenite”. Poate n-am stiut sa ma conectez la surse, cine stie?

Am cunoscut oameni conectati la surse prin anii ’90, care-au intrat in politica, si-au construit CV-uri „beton” (baza nici nu mai conteaza!), iar acum ne dau lectii de la pupitre inalte europene, ori nationale!
Nu-mi dau seama ce cunostinte au acumulat acestia in scolile si facultatile absolvite cu diplome! Dar CV-ul obliga, nu-i asa?
#knowhow
#societateacivilaromaneasca

Eu sunt un om cerebral, gandesc mai mult decat trebuie, de multe ori in avans, uneori fara rost, alteori cu folos! Nu-s nici literat, nici filosof, dar mi-a placut toata viata sa citesc literatura buna. De profesie, economist! Nu sunt nici artist plastic, dar am facut studii particulare de istoria artei, iar la un moment dat am si pictat!

Mi-am dat seama in timp ca am primit o educatie aleasa de la parintii mei care au avut scoala vietii ca baza a pregatirii lor, dar mi-au deschis gustul pentru frumos, pentru onestitate, asigurandu-mi un trai decent intr-o lume controversata.

Iubesc frumosul sub toate formele, il descopar cu placere in jurul meu si am invatat sa ma bucur!

Violenta domestica in Romania naste adevarati monstri si face victime!

Lasă un comentariu

Se scrie mult pe aceasta tema, dar se face foarte putin in societatea romaneasca! De regula, femeile sunt maltratate in familie si de multe ori devin victime sigure, iar in urma lor raman copii mici fara mama, lipsiti de afectiunea materna.

Vineri am aflat despre un astfel de caz care m-a impresionat, evident! O mama de doi copilasi sub patru ani, directoarea unei gradinite private din Bucuresti care-si crestea copiii acolo pentru a-i supraveghea indeaproape, a fost atacata mortal in biroul ei de catre sotul ei, respectiv tatal copiilor, desi pe numele acestuia exista un ordin de restrictie (formal!).

Drama acestei femei-antreprenor care si-a ales un drum destul de dificil in viata si care a sfarsit apoi pe masa de operatie din spital este un fel de semnal de alarma!

Despre acest caz a scris mult mai mult si mai bine, Petronela Rotar aici.

Oare mersul cu metroul in Bucuresti poate deveni psihoza?

Lasă un comentariu

#StireaOribilaAZilei
O femeie a impins o tanara la metrou in urma cu trei zile, iar aceasta din urma a decedat!
Prea multa ura si anarhie exista in societatea romaneasca si prea multi oameni le intretin!
Trebuie sa privim cu atentie in jurul nostru tot timpul si sa ne protejam!

Recunosc faptul ca intotdeauna am avut unele temeri, care din pacate acum se adeveresc!

Am circulat cu metroul la ore diferite si mereu am incercat sa interactionez amical cu ceilalti calatori, deoarece asa trebuie sa se-ntample intre oameni, asa este firesc!

Despre psihoza de la metrou nu pot sa spun altceva decat ca nu ne trebuia asa ceva nici acum, nici alta data!

Am circulat cu metroul zilnic timp de multi ani de zile de cand s-a dat in folosinta tronsonul Unirii-Republica. Aveam biroul in centru pe Doamnei, coboram la Unirii si de acolo mergeam pe strazile din Centrul Vechi.

Metroul ne-a salvat atunci cand a inceput sa se traga la Universitate in decembrie ’89. Daca nu-i dadeau drumul sa circule dupa ora 4PM nu stiu daca ajungeam acasa cu bine. Ceea ce se-ntampla in aceste zile este foarte trist pentru noi, bucurestenii care circulam si cu metroul. Nu-mi imaginez ca acum daca atentionezi pe cineva ca te-a impins pe peron din greseala, fiind cu ochii-n telefon, poti fi imediat sanctionat, ori persoana respectiva poate fi retinuta.
#DilemeBucurestene

Povestea zilei de 11 Decembrie

Lasă un comentariu

In aceasta zi s-a nascut Corneliu Niculescu, sotul meu de o viata.

A fost o vreme cand ii serbam ziua de nastere cu rude si prieteni pe care-i invitam la noi. Casa era intotdeauna decorata de sarbatoare cu podoabe colorate specifice si crengi de brad.

Intr-un an eram plecata in Orient de ziua lui si tocmai ma-ntorceam acasa din Dubai via Abu-Dhabi, caci de-acolo luam avionul Tarom.

In doua zile am decis sa-i serbez ziua de nastere, iar el si-a invitat in premiera colegii de serviciu, pictori-decoratori ca si el, adica oameni talentati care decorau pe-atunci magazine din Bucuresti.

Am pregatit gustari diferite frumos decorate si salate din andive cu maioneza si salata verde, fursecuri, tort si salata de fructe. 

Atmosfera a fost placuta in timpul petrecerii, dar dupa aceea colegii i-au reprosat foarte multe si ne-am intristat. Am mai primit o lectie de la viata: sa nu inviti in casa ta niciodata pe cei care nu merita sa fie tratati cu tot ce-ai mai bun de oferit!

 

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: