Despre toleranta si conflictul dintre generatii

Lasă un comentariu

Povestea a fost scrisa in 18 mai 2017 si publicata pe pagina mea de Facebook.

„Ieri am urcat in metrou, m-am asezat langa o fata blonda, apoi in fata noastra a aparut o alta care parea sa ezite sa se aseze in dreapta mea pe locul aflat liber; atunci le-am intrebat: sunteti prietene? Si raspunsul a venit prompt de la amandoua: da!
Am raspuns zambind: bine, atunci…si m-am mutat pe locul din dreapta. Mi-au multumit amandoua fericite, si-au admirat reciproc ochelarii cu lentile „oglinda”, apoi si-au facut cateva selfie de grup etc. 
Mi-am amintit acum momentul legat de toleranta, normalitate si evitarea conflictelor dintre generatii, atat de cultivate in unele locuri de catre unii reprezentanti ai speciei umane.”

Reclame

Despre Bucuresti

Lasă un comentariu

Fac parte din generatia care a fost crescuta cu mancare gatita in casa folosindu-se produse achizitionate din piata de fructe si legume. In bucatarie iti poti desavarsi abilitatile si poti face din gatit o adevarata arta, fara sa consideri ca atingi perfectiunea.

Mirosul de mancare gatita este un semn ca un oras este viu, ca traieste prin locuitorii sai. Este un simbol al linistii si pacii intr-un oras. Desigur, nu ma refer aici la excese culinare, dar as dori sa subliniez ca in toate marile orase ale lumii pe care le-am vizitat am simtit miros de mancare, la primele ore ale diminetii, la orele pranzului, sau seara. Sa afirmi ca mirosul de pizza, sau de friptura/gratar este dezonorant pentru Bucuresti, mi se pare a fi o pledoarie falsa care denota necunoastere! Si mirosul de covrigi care se simte la metrou dimineata-in zilele lucratoare in unele statii este interesant, chiar daca eu nu consum! Dar daca tinem neaparat sa denigram Bucurestiul, atunci gasim sau inventam o multime de argumente ca s-o facem!
Nu vreau sa polemizez pe aceasta tema cu nimeni, dar am simtit nevoia sa-mi exprim o opinie bazata pe faptul ca stiu bine acest oras de cand m-am nascut aici.
#BucurestiOrasulMeuNatal

Atitudine

Lasă un comentariu

Ieri in autobuz am asistat la o scena tipic romaneasca: un baiat de opt-noua ani, asezat pe un scaun, se juca nervos cu un pistol mic metalic; la un moment dat a lovit bara metalica de langa el si s-au auzit niste zgomote specifice. Imediat a reactionat un om de statura medie, cu tricou in dungi, cu burta si ochelari spunandu-i ca-l deruteaza pe sofer!?! A continuat morala unul din spatele lui care a adaugat: ce-ar fi daca toti oamenii din autobuz ar face la fel? Cu alte cuvinte, acesti indivizi abia asteptau sa dea o lectie de morala cuiva si au gasit acel copil (care parea destul de anxios si labil) a carui bunica a reactionat imediat: vezi, ce-ai facut?
De fapt, copilul acela nu facuse ceva extrem de grav, iar atitudinea adultilor imbibati cu stirile apocaliptice de la tv depaseste de multe ori normalitatea! 
#PovestiDinBucuresti

9 Mai – De Ziua Europei

Lasă un comentariu

Spunea un domn mai devreme intr-o emisiune despre Europa, ca fiecare roman ar trebui sa stie ca atunci cand trece granita tarii unde s-a nascut, devine automat un fel de ambasador al tarii sale si sa se comporte ca atare!
Ar fi foarte multe de adaugat pe aceasta tema, in special despre cei care n-au invatat niciodata sa se poarte in lume, caci „savoir vivre” si „l’usage du monde” n-au fost si nu sunt la-ndemana oricui!

De asemenea, toti romanii ar trebui sa stie legat de apartenenta la Uniunea Europeana, ca tara noastra primeste mai mult decat contribuie, iar cazurile de antreprenori care au cutezat sa depuna proiecte viabile si sa acceseze fonduri europene cu succes ar trebui mai mult mediatizate, caci acestea exista!
Dar daca mass-media va vorbi in continuare numai despre coruptie si ilegalitati, aceste mesaje vor fi preluate, dezbatute si vor deveni stigmate generalizate asupra intregii societati romanesti.
#DeZiuaEuropei
#DeZiuaEuropei

Motive de suparare din orice

Lasă un comentariu

Despre pasiunea pentru victimizare am mai scris si cu alte ocazii; unii oameni prefera sa se victimizeze si sa se considere discriminati din orice.

De ieri a aparut o alta tema in lumea virtuala din Romania: un pachet de preturi speciale pentru a vedea un film intr-un mall din Bucuresti a starnit aprige dezbateri pe tema familiei! Adevarul este desigur undeva la mijloc in aceasta poveste si mi-am permis sa sintetizez o experienta personala relativ recent traita.

„Cand am fost la film prin decembrie la HM (devenit de ieri subiect de ample dezbateri pe #FB), noi eram trei adulti si un copil sub 12 ani, deci nu ne incadram in structura „family pack”! 
Ne-am achizitionat ochelarii speciali 3D, am intrat in sala aproape goala si ne-am bucurat ca suntem impreuna la film.
In stanga mea era o doamna cu doi copii, presupun ca era o bunica; la putin timp dupa inceperea filmului copiii au vrut sa plece din sala, ceea ce-au si facut. Dupa ce-am studiat mai devreme oferta si grila de preturi de la HM imi dau seama ca nici ei nu beneficiasera de „family pack”, ceea ce nu i-a impiedicat sa intre si sa plece din sala de cinema. „
#PovestiDinBucuresti

 

Femei „de succes” din Romania

Un comentariu

Ea I – inainte de ’90 era sefa de cadre si la partid! Dupa aceea s-a updatat la studii cu psihologie&avocatura, s-a privatizat si apoi ne dadea lectii de morala/motivatie/etc. In plus, a intrat in asociatia femeilor de afaceri! Despre „coaching” nu mai zic nimic!  Adica, „y compris”!

Ea II – pana-n ’90 a trudit prin fabrica, apoi a intrat in lumea privatizarii prin metodele practicate pe-atunci, a ajuns manager, si-a atras pachetul majoritar de actiuni, intre timp a intrat in politica, si-a construit un cv beton, a luat consultanta de specialitate de la meseriasi, in agenda telefonului avea un secretar de stat, si a urcat in ierarhie pana departe!  Si-a asigurat un venit frumos si o pensie onorabila!

Ea III – inainte de ’90 lucra intr-o fabrica de incaltaminte din Bucuresti. Dupa aceea, printr-un concurs fericit de imprejurari a ajuns directoarea unui mare magazin de produse generale din centrul capitalei. Incerca din rasputeri sa para femeie de afaceri, dar pregatirea ei precara si bagajul de cuvinte limitat contrastau cu imaginea pe care incerca s-o creeze!

(va urma)

Realitatea la zi in Romania

Lasă un comentariu

Conflictul dintre generatii – intre mit si realitate
Au existat intotdeauna opinii diferite de la o generatie la alta, iar cine traieste numai pentru a scormoni dupa motive de suparare, ura si razbunare, gaseste o multime de argumente pentru a-si masca nereusitele personale gasindu-i vinovati mereu pe altii!
Daca pana acum vinovatii principali erau considerati reprezentantii generatiei „baby boomers” (oamenii de varsta a treia), mai nou vina suprema este atribuita generatiei X (cei de varsta medie).
Citisem undeva ca milenialii, adica cei din generatia digitala Y (nascuti intre 1981-2000) ar trebui sa-i ajute si sa-i sustina pe cei din generatiile anterioare, dar realitatea este cu totul diferita.
#SocietateaCivilaRomaneascaDezbinata

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: