Februarie in imagini frumoase

Lasă un comentariu

Anemone pictate in 2012 si lalele. Decoratiuni interioare din februarie 2015.

Zambile mov din februarie 2016.

Colaj cu bobocii de orhidee din februarie 2017, pe vremea cand inca mai infloreau.

Colaj cu ghioceii fotografiati la inceputul lui februarie 2018.

De Ziua Culturii Nationale in Romania

Lasă un comentariu

De Ziua Culturii Nationale as dori sa-mi exprim convingerea ca bagajul cultural al fiecarui roman este o carte de vizita foarte importanta, elocventa si usor de detectat!
Daca mostenirea genetica nu-i suficienta, fiecare este liber sa adauge cultura si cunoastere in bagajul personal! (Adica, sa nu dea vina pe parinti ca au fost oameni simpli, ca nu i-au dus la teatru, ca n-au avut biblioteci in casa s.a.m.d.)

Am intalnit multi oameni in viata reala, sau in cea virtuala, care nu se mandreau cu parintii lor si-i acuzau de diferite carente in formarea lor ca indivizi scoliti; desigur exista situatii si situatii, uneori parintii nu-si incurajeaza si sustin neconditionat copiii, dar raman la convingerea ca cine vrea cu adevarat sa invete si sa-si largeasca universul cunoasterii, poate s-o faca in conditiile unor eforturi suplimentare! (Nu-i suficient sa se lamenteze si sa-i acuze pe altii de frustrarile personale.)

Eu am citit foarte multe carti pe vremea cand eram in liceu si apoi in timpul facultatii; in afara lecturilor obligatorii din programa scolara, citeam revistele de specialitate unde aflam noutati din domeniul literaturii, aveam abonamente la bibliotecile din Bucuresti, mergeam in librarii si anticariate unde cumparam carti din bursa si astfel mi-am alcatuit o biblioteca personala in plus fata de cea a familiei. Ma refer aici la secolul XX, atunci cand lumea digitala nu aparuse inca la noi in tara.

In anii ’90 lumea s-a schimbat prin aparitia calculatoarelor, iar in anii doua mii internetul a facut posibil accesul la informatii din lumea digitala. Evolutia s-a accelerat pentru cei interesati de cunoastere, nu pentru toata lumea insa! Foarte multi oameni au ales din ceea ce li s-a oferit in plus numai avantajele unei lumi facile si futile.

Intentionam sa-mi public memoriile, dar pana una-alta am pictat peste sase sute de tablouri in perioada 15 iunie 2011 – decembrie 2016. Am studiat Istoria Artelor pe cont propriu in clasa a douasprezecea, am rasfoit albume de arta si am citit vietile marilor pictori ai lumii. Dar am urmat Facultatea de Comert Exterior si am activat ca economist.

Am facut in ultimii ani mii de fotografii, din unele am alcatuit colaje pe care-mi face placere sa le revad:

 

Terapia prin imagini frumoase m-a ajutat in ultimii ani sa depasesc multe momente dificile si sa-mi recapat echilibrul de care avem cu totii atat de multa nevoie in viata!

Iunie si caldura mare la Bucuresti, de fapt in toata tara, chiar in toata Europa!

Lasă un comentariu

Cerul de astazi dupa-masa si zorele matinale, in imaginile de mai sus.

Nalbe de dimineata.

Crini portocalii.

Luleaua turcului in soarele de dimineata.

Copiii se cresc dintotdeauna cu „sacrificii” facute de parinti

Lasă un comentariu

Motto: Copiii nu se cresc usor, dar merita orice efort facut in acest sens!

Atunci cand am debutat in activitatea de economist dupa terminarea facultatii si eram in perioada de stagiu, cum era pe-atunci, am aflat la scurt timp ca urma sa nasc un copil. Desigur, colegii n-au primit vestea aceasta cu entuziasm, ci mai degraba cu ostilitate si un comportament abuziv si rautacios, venit mai ales din partea femeilor care erau majoritare!

Au existat tot felul de incercari de intimidare, de intins capcane, de umilire si asa mai departe! Culmea este ca multe dintre femeile care se purtau urat cu mine, aveau la randul lor copii. Dar nu conta acest aspect, deoarece ele se considerau superioare pentru simplul motiv ca aveau vechime. Unele nu aveau pregatire de specialitate si pentru ele eram un pericol social, desi eu nu ravneam la locul lor de munca. O colega mi-a spus la un moment dat in primii ani de activitate ca am un handicap; se referea la faptul ca am un copil mic de crescut si ingrijit…

Dupa ce-am nascut al doilea copil rautatile celor din jur s-au inmultit, dar i-am ignorat pe toti si mi-am urmat drumul cum am putut mai bine, desi nu mi-a fost deloc usor! Nu mi-a placut sa ma autovictimizez niciodata si nici sa ma lamentez inutil, dar am cautat intotdeauna solutii de rezolvare a tuturor situatiilor aparute.

Nu m-am lasat doborata de rautatile celor din jurul meu si mi-am crescut si educat copiii cum am stiut mai bine, i-am imbracat intotdeauna frumos si am fost mandra de ei.

Am facut scoala, facultatea, stagiatura si primii ani de activitate in perioada indoctrinarii, dar cu toate acestea nu m-am „contaminat” deloc! Citisem atat de multa literatura clasica, existentialista, simbolista, absurda, incat am devenit imuna la imbecilitati impuse de altii si atunci, ca si acum! Daca seful de cadre, sau ceilalti sefi emanau pretentii absurde ii ignoram cu succes! Nu mi-a placut niciodata sa fiu obedienta atata timp cat au existat si alte optiuni!

Recunosc faptul ca si eu am absentat motivat de la unele evenimente unice din viata copiilor mei, dar daca ei nu s-au suparat pe mine din acest motiv, inseamna ca am depasit cu succes acele etape ale vietii! Pentru prima zi de scoala a fiului meu am declansat o adevarata campanie de a refuza o delegatie externa, ceea ce pe vremuri ma putea costa foarte scump!  Important este ca am reusit sa propun in locul meu o colega de la un alt departament care mi-a ramas recunoscatoare si eu am fost prezenta la scoala!

Acum am nepoate si nepoti si ma bucur sa petrec timp pretios cu ei de cate ori am ocazia!

Daca imbratisarea primita de la un copil mic este o minune, imbratisarea primita de la doi gemeni este un adevarat miracol!

Impresii despre cum sarbatoresc adultii de Ziua Copilului

Lasă un comentariu

Pentru cei care au copii, nepoti, totul decurge firesc: la gradinita, la scoala, in parcuri, in oraselul copiilor, la teatru, in sali de spetacol etc., se organizeaza intreceri sportive, maratoane, serbari tematice, precum si alte evenimente dedicate.

Pentru cei care n-au copii, acum este momentul ideal sa se copilareasca, sa-si aminteasca de copilaria lor frumoasa, sau cosmetizata, de la caz la caz. In fiecare an, aceleasi personaje, sau mereu altele, incearca sa atraga toata atentia asupra lor.

Panseuri de Pasti

Lasă un comentariu

Fiind un observator al evolutiei naturii, pot sa afirm ca anul acesta in „saptamana patimilor” (adica saptamana trecuta) natura s-a dezlantuit fulminant: au inflorit toti copacii, au reaparut toporasii-albastrelele-brebeneii, au inflorit zambile-narcise-zarnacadele, lalele si desigur magnoliile care lunea trecuta erau doar boboci, de Pasti s-au deschis in toata splendoarea lor.
Bineinteles ca oamenii au fost ocupati cu alte indeletniciri saptamana trecuta, nici eu nu m-am plimbat timp indelungat!  

Tocmai ma gandeam mai devreme ca eu m-am nascut undeva la curte in Bucurestii Noi si am copilarit pana prin clasa a patra in mijlocul naturii! Nu-mi scapa nimic din curtea noastra, sau din cea a bunicilor materni care stateau pe aceeasi strada!

Mai tarziu am lucrat ani de zile in mediul corporatist printre betoane, in centrul Bucurestiului unde poluarea ne consuma energia si entuziasmul. Am calatorit mult prin lume, dar uneori schimbam peisajul dintr-un aeroport cu altul si doar atat. Poate de aceea apreciez acum faptul ca de la inceputurile anilor doua mii ma pot bucura altfel de natura! 

Poate din acelasi motiv am inceput brusc sa pictez in 15 iunie 2011, din dorinta de a face si altceva in viata in afara de tot ce tine de meseria „economist”.

#NaturalaBucuresti

Metehne de-ale oamenilor

2 comentarii

Comentariile de genul „viata este frumoasa, dar noi uitam s-o traim” mi se par aberante! Si chiar nu-i inteleg pe cei care se lamenteaza pe Facebook in loc sa-si traiasca propria viata!

Oare ce-i impiedica pe oameni sa-si faca viata frumoasa pornind de la ce au la indemana? Viseaza la palate si bogatii, la masini scumpe, la bijuterii si ranguri inalte, la calatorii in jurul lumii? 

Ori permanenta falsitate i-a adus in starea aceasta de letargie care nu duce nicaieri? Oamenilor le place sa-si planga de mila, sa fie compatimiti, in loc sa caute solutii pentru a depasi situatiile critice care apar in viata fiecaruia. Defetismul este demobilizator! Iar daca cineva se lasa coplesit de indoieli reale sau inventate, este posibil sa-i fie greu dupa aceea sa se ridice, sa se relanseze.

 

%d blogeri au apreciat: