Nu sunt adevarati toti corporatistii!

Lasă un comentariu

Majoritatea oamenilor din sistem mimeaza stilul de viata corporatist, adica: te imbraci decent-elegant, iti pui pe tine imbracaminte scumpa luata din magazinele de top, te incalti adecvat- asortat si obligatoriu folosesti accesorii scumpe-ravnite de toata lumea.

Originalitatea lipseste din ecuatie de foarte multe ori.

In cazul in care se impun anumite tinute tip uniforma, trebuie sa te adaptezi, deoarece ecusonul cu care te mandresti si pe care-l pastrezi uneori la gat (te faci ca l-ai uitat…) determina o anumita aliniere la cerintele culturii organizationale.

Daca lucrezi cu publicul, ai ocazia sa-ti manifesti dispretul si superioritatea fata de clientii care vin la tine sa ceara consultatii legate de obiectul de activitate al companiei care te plateste lunar pentru efortul depus.

Din zece persoane care lucreaza cu publicul in aceste corporatii exista posibilitatea fericita de a intalni doua-trei persoane care stiu meserie si sunt profesionisti, in rest multi imfatuati care merg la traininguri platite scump degeaba!

Daca ai ocazia sa dai de una dintre persoanele acestea bine pregatite, cu bun simt si respect pentru client, te poti lasa usor convins sa-ti deschizi un cont, sa-ti faci un card si asa mai departe, iar dupa aceea cand nimeresti la colegii plini de ei si de necunoastere, evident ca-ti va parea rau pentru alegerea facuta!

Anunțuri

#OnThisDay

Lasă un comentariu

#OnThisDay:
In ’90 eram la Belvedere in Olimp, la tratative cu parteneri de la KF-Suedia si NKL-Norvegia carora le vindeam tricotaje romanesti. Acestia veneau in Romania de minimum doua ori pe an pentru a discuta colectii noi, pentru a alege dintre mostrele reproduse pe cele mai potrivite, pentru a le omologa si pentru a plasa ordere primavara-vara si toamna-iarna. Niciodata nu plecam de la aceste tratative fara comenzi noi pentru fabricile romanesti cu care colaboram, de fapt pe care le reprezentam.
In ’94 ma aflam la Stockholm, cand s-a jucat meciul de fotbal Suedia-Romania. Nu eram acolo pentru meciul respectiv, in niciun caz! 🙂 Anul 1994 a fost primul an cand partenerii nostri traditionali KF si NKL au anuntat ca nu mai vin la tratative de contractare in Romania. Era inceputul declinului la ei, dar si la noi…
In anii 2011-2015 pictam #onthisday, deoarece imi petreceam timpul cu totul altfel decat in alti ani cand desfaceam si faceam bagaje, plecam des in delegatii interne ori externe, mergeam zilnic la birou intre ziduri de beton, duceam copiii la gradinita sau la scoala, gateam/spalam/faceam curatenie/faceam lectii cu cei mici/le spuneam povesti/mergeam cu ei la plimbare si la alte activitati…
In 2016 eram la domnisoare acasa, unde am sa merg si acum. ❤
Acesta poate fi si un raspuns la intrebarea pe care zilnic mi-o adreseaza #FB: „where do you like to visit?”, deoarece am calatorit destul in viata mea, poate chiar prea mult…
#LaVacantaDeVara:

Despre femeile de afaceri

Lasă un comentariu

Am intrat in lumea afacerilor imediat dupa absolvirea facultatii (la 23-24 de ani) si am acumulat multa experienta de viata, am cunoscut foarte multi oameni de afaceri de diferite nationalitati, cu statuturi sociale diferite. As putea spune ca m-am format in aceasta lume si am rezistat in ciuda tuturor „intemperiilor”.
Trebuie sa subliniez faptul ca nu rezista toata lumea in acest domeniu. Este o activitate frumoasa, provocatoare, epuizanta fizic si psihic de foarte multe ori.
Am adunat aici mai multe note facute de-a lungul anilor pe aceasta tema:

Intr-o lume a barbatilor, cum reuseste o femeie de afaceri sa se faca auzita, inteleasa, acceptata, respectata?
Astept opinii, sugestii, exemple, etc.
Se exclud din start glumele offtopic!

 
Exista mai multe categorii in randul femeilor de afaceri:
– adevarate
– inchipuite
– false
Fiecare categorie contine evident subcategorii…

Femeile de afaceri adevarate sunt de doua feluri:
– fac afaceri in nume propriu;
– conduc afacerile altora, pot fi angajate, asociate, actionare, etc.

In urma cu ceva timp la tv au aparut doua tinere exponente ale noului val „pitzi” imbracate sumar (doar era vara) intr-un restaurant, agitandu-se cu mobilele la vedere declarau ca „fac afaceri”.
Ma gandeam ca ele in niciun caz nu reprezinta lumea afacerilor, ci orice altceva!!!

In Romania au aparut dupa ’90 multe „femei de afaceri”! Unele dintre ele pareau mai degraba colhoznice, coborate direct de pe tractor, sau din remorca acestuia, dar ce sa facem acum? Acestea sunt vremurile pe care le traim si ne obisnuim in fiecare zi cu imaginile unor femei care au reusit in viata pentru simplul motiv ca au stiut pe cine sa „deranjeze” cu intrebari de „profesioniste”, pe cine sa apeleze din agenda telefonului personal, sau au stiut cu cine sa se casatoreasca din pura intamplare!

Intalnirea anuala cu ex-colegii de facultate

Lasă un comentariu

In 17 iunie 2017 a avut loc traditionala noastra intalnire anuala. Am plecat la locul de intalnire pe o vreme frumoasa si la intoarcere am avut parte de o furtuna de praf de Bucuresti, de o ploaie rece cu tunete&fulgere si grindina in anumite zone din oras.  

Este important sa pastram traditia si sa reusim sa ne-ntalnim macar o data pe an!

Imagini de la Unirii cu putin timp inainte de furtuna.

Sectorul bancar cu bune si cu rele…

Lasă un comentariu

Am lucrat cu bancile romanesti si straine de cand am terminat facultatea si m-am „lansat” in activitatea de economist.

Am intalnit multi oameni care au lucrat si lucreaza in sistemul bancar; unii sunt buni profesionisti, altii se descurca cat de cat onorabil, iar altii mai au multe de invatat.

Am asistat destul de indeaproape la aparitia primelor banci in Romania dupa anii nouazeci; imi amintesc primele lor sedii (unice la vremea respectiva) si apoi le-am urmarit evolutia pe orizontala, dar si pe verticala. Nu are rost sa amintesc aici de vremurile acelea tulburi cand bancile dispareau cu tot cu banii clientilor; de dimineata treceai pe langa un sediu de banca si mai tarziu aflai ca s-au tras obloanele si s-au pus lacate pe intrarea pentru clienti. Urate vremuri!

Ce vreau sa spun de fapt sunt urmatoarele: cand intru intr-o banca si am de rezolvat ceva, nu accept sa fiu tratata oricum.

Am pretentii de la persoana din fata mea, deoarece sunt exigenta, stiu prea multe si este normal sa fiu informata asa cum se cuvine! De foarte multe ori sunt obligata sa las de la mine, numai ca sa rezolv ce am in program si sa merg mai departe. In felul acesta am reusit sa ma fac respectata si chiar m-am „imprietenit” cu multa lume.

Detest comportamentul de superioritate pe care-l afiseaza multe persoane atunci cand ne-ntalnim pentru prima data, dar apreciez intotdeaua atitudinea de respect reciproc si simpatie.

Doar suntem oameni, iar viata merge mai departe!

Societatea contemporana

Lasă un comentariu

In societatea romaneasca exista oameni care-si imagineaza ca orice activitate complexa poate fi abordata precum datul cu sapa! Nu ma refer la agricultura in spetza, ci la faptul ca in anumite activitati numai oamenii pregatiti in domeniul respectiv pot face performanta!

Cineva spunea aseara ca la conducerea Ministerului Sanatatii schimbarea ar trebui facuta la zece ani, de exemplu! Caci altfel, tot ce s-a facut bine in guvernarea anterioara se va distruge de catre noua guvernare!

Lipsa vaccinurilor hexavalente din policlinici si spitale este doar o dovada a celor mai sus mentionate!

Iar cand aud vorbindu-se de „gion’ven’ciuri”, adica de „Joint-ventures” in varianta #horror, ma gandesc la faptul ca oamenii care au studiat si practicat comert exterior, sau relatii economice internationale se simt de-a dreptul oripilati!

 

Ce inseamna sa devii persoana publica in Romania

Lasă un comentariu

Un amic de pe Facebook fost jurnalist, actualmente revenit in tara dupa studii de specialitate in UK, a postat un articol cu mii de like-uri despre faptul ca intors acasa si pus pe fapte mari, nu se poate desfasura profesional (?) deoarece presa si televiziunile de scandal il ataca permanent punandu-i in CV (carca) tot felul de acuzatii nedrepte: ca ar fi ofiter acoperit, ca i se ofera acum un salariu foarte mare, ca ar fi devotat unor mari companii din domeniul farmaceutic si asa mai departe. 

Ii pregatisem un comentariu la acest subiect, dar m-am razgandit si-l scriu aici:

„Acesta este riscul de a deveni persoana publica in Romania, presupun ca stiai deja! Daca ti-ai asumat deja acest risc, acum trebuie sa mergi mai departe! In ceea ce priveste ruinarea imaginii, aceasta strategie face parte din joc. Din pacate, motoarele de cautare vor retine toate informatiile aparute in mediul online despre tine si de acolo este greu sa le faci sa dispara, aproape imposibil!”

Mi-a venit in minte si celebrul proverb: „qui s’excuse s’accuse”, dar in niciun caz n-as intra in dispute pe aceasta tema cu persoana in cauza!

La urma urmei, e problema lui, nu-i a mea!

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: