Nu sunt adevarati toti corporatistii!

Lasă un comentariu

Majoritatea oamenilor din sistem mimeaza stilul de viata corporatist, adica: te imbraci decent-elegant, iti pui pe tine imbracaminte scumpa luata din magazinele de top, te incalti adecvat- asortat si obligatoriu folosesti accesorii scumpe-ravnite de toata lumea.

Originalitatea lipseste din ecuatie de foarte multe ori.

In cazul in care se impun anumite tinute tip uniforma, trebuie sa te adaptezi, deoarece ecusonul cu care te mandresti si pe care-l pastrezi uneori la gat (te faci ca l-ai uitat…) determina o anumita aliniere la cerintele culturii organizationale.

Daca lucrezi cu publicul, ai ocazia sa-ti manifesti dispretul si superioritatea fata de clientii care vin la tine sa ceara consultatii legate de obiectul de activitate al companiei care te plateste lunar pentru efortul depus.

Din zece persoane care lucreaza cu publicul in aceste corporatii exista posibilitatea fericita de a intalni doua-trei persoane care stiu meserie si sunt profesionisti, in rest multi imfatuati care merg la traininguri platite scump degeaba!

Daca ai ocazia sa dai de una dintre persoanele acestea bine pregatite, cu bun simt si respect pentru client, te poti lasa usor convins sa-ti deschizi un cont, sa-ti faci un card si asa mai departe, iar dupa aceea cand nimeresti la colegii plini de ei si de necunoastere, evident ca-ti va parea rau pentru alegerea facuta!

Reclame

Romania are un nou guvern de tehnocrati

Lasă un comentariu

Zilele acestea s-a discutat despre tehnocratie de la cel mai inalt nivel, pana la oamenii simpli de la tara intervievati de catre reporterii unor televiziuni obscure in gandire si mult prea pretzioase pe sticla.

Un articol obiectiv despre ceea ce-ar trebui sa ia in considerare noul guvern am citit aici.

In rest, eu le doresc succes noilor guvernanti!

Grecia – in viziunea mea

Un comentariu

Grecia a fost prima tara pe care am vizitat-o in interes de serviciu la sfarsitul anilor saptezeci, pe vremea cand lucram la Romanoexport, cea mai veche companie de comert exterior din Romania, fondata in 1948.
#‎Grecia‬ este o tara frumoasa cu locuitori harnici si prietenosi. Am cunoscut acolo multi oameni de afaceri-comercianti care importau tesaturi din bumbac, celofibra si amestec din Romania in anii ’80. Pentru greci familia este sfanta, de aceea majoritatea companiilor erau in acea vreme de tip „Kokkinakis si fiul”. Preocupati de soarta familiilor lor, acesti oameni isi ingrijeau depozitele de marfa si magazinele de desfacere cu forte proprii, rar folosind angajati din afara familiei. Atata timp cat am lucrat piata Greciei nu m-am simtit niciodata persiflata sau jignita deoarece proveneam dintr-o tara socialista/comunista, ci dimpotriva am fost intotdeauna respectata si intampinata de catre greci cu entuziasm datorita „eroilor” nostri nationali Hagi si Nadia! Din Grecia am numai amintiri frumoase!

Am simtit nevoia sa scriu aceste randuri astazi, 7.07.2015, deoarece in ultimele zile am citit multe articole si comentarii calomnioase la adresa Greciei si a grecilor.

Oameni necunoscatori si superficiali care scriu orice doar de dragul traficului pe net!
‪#‎StatusRealist‬ din 6.07.2015 pe #FB:
Daca ati calcat vreodata pe pamant grecesc, ati gustat ouzo sau retsina, ati mancat tzatzichi in vreo taverna din Plaka, cu siguranta n-ati devenit „analisti economico-financiari” din oficiu peste noapte! — feeling analitica si exasperata de atatia specialisti…
15 Likes

In Grecia am cunoscut prima economie de piata din activitatea mea de economist; deoarece proveneam dintr-o economie planificata a unei tari socialiste unde totul se propaga de sus in jos prin directive si sarcini pe linie ierarhica, la vremea respectiva imi puneam intrebarea cum se controleaza economia si finantele intr-o tara ca Grecia?

Cu timpul am gasit singura acele raspunsuri potrivite si am invatat ca intr-o economie de piata cererea si oferta fac jocurile de obicei, iar cine nu joaca cinstit si performant se autoexclude, adica dispare din peisaj.

(Va urma!)

Exporturile Romaniei au crescut de 10 ori din ’90 pana in prezent

2 comentarii

Din Zf.ro:
Exporturile au crescut de 10 ori din ’90 până acum, dar şase ramuri industriale au dispărut. Ce-am câştigat şi ce-am pierdut:

Industria românească a rămas din 1990 şi până acum fără producţie de camioane, locomotive şi tractoare, iar economia este susţinută de exportul de autoturisme, aspiratoare şi frigidere.

Exporturile României au crescut din 1990 şi până astăzi de la 6 mld. dolari la 60 mld. dolari, însă potrivit unor date recente prezentate de viceguvernatorul BNR Florin Georgescu, 32 din cele mai importante 40 de pieţe de producţie ale României au scăzut în această perioadă şi nouă dintre ele, precum tricotaje, ţesături, trac­toare, autobuze, maşini de spălat, lo­comotive şi camioane, au dispărut după 1990 sau au scăderi de peste 90%.

Între timp, datoria externă a crescut de la zero la aproape 100 mld. euro în ultimii 23 de ani, din care datoria publică este de 20 mld. euro şi restul privată.

Mediafax va analiza astăzi în cadrul unui seminar dez/reindustrializarea Ro­mâniei şi situaţia industriei locale.

Cu tot procesul amintit de scădere a valorii de producţie pe cea mai mare par­te a categoriilor de produse industriale româneşti, producţia industrială are o pondere de 26% în PIB, peste media UE de 20%. Analiştii explică declinul acestor pieţe prin faptul că fabricile de producţie nu au fost privatizate la timp şi banii statului care trebuia să meargă în investiţii pentru modernizarea combinatelor au fost risipiţi de guvernele care s-au succedat după 1989 pe protecţie socială.

„Problema este că s-au făcut greşeli, nu s-au luat de­cizii ferme şi la timp şi am întârziat prea mult cu restructurările şi privati­ză­rile în detrimentul unor politici sociale. În esenţă, după părerea mea, n-am lăsat pieţele să funcţioneze pentru că altfel aveam mai multe investiţii şi uzine viabile, am amânat funcţionarea economi­ei de piaţă, cu greu am intrat în UE, abia în 2007, şi totodată am avut res­tric­ţii în termenii politicilor economice“, spune Lucian Cro­i­toru, consilier al guvernatorului BNR. Doar opt produse au înregistrat creş­teri în volum în­tre 1989 şi 2011, cele mai mari fiind la as­pi­ratoare (552%), frigidere (215%) şi au­­t­o­­turisme (115%).

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 11.12.2013

 

15 Octombrie – prima zi de lucru

Un comentariu

Stiam ca in 15 Octombrie s-a intamplat ceva important in viata mea, dar nu-mi aminteam ce…
A fost prima mea zi de munca din cariera de economist cu diploma reala si repartitie guvernamentala spre disperarea multora…caci si atunci, ca si acum, oamenii cu greu isi tin in frau supararile!
Am fost primita frumos de unii si ostil de cei care desi activau in comertul exterior, nu aveau niciun fel de pregatire de specialitate. Erau incadrati ca merceologi sau referenti de specialitate; acestia din urma aveau de regula o facultate absolvita; de obicei „limbi straine” sau facultatile de partid.

Trebuie sa admit ca unii dintre cei pe care i-am intalnit atunci erau buni profesionisti, desi n-aveau studii, dar invatasera meserie de la cei dinaintea lor, aveau fler, aveau prestanta, iar uneori le lipsea caracterul…

Primele sarcini pe care le-am primit (in afara de plimbatul hartiilor), au fost sa cumpar un cos frumos cu flori de ziua directoarei generale (care era o adevarata doamna unsa cu toate alifiile), sa plec in delegatie interna in tara la cateva fabrici din Ardeal cu o colega impreuna cu agentul danez si apoi am fost distribuita sa lucrez Austria alaturi de o doamna care urma sa plece in concediu si n-avea cine sa-i tina locul.

In concluzie, am fost aruncata in valtoare de la inaltime, dar nu mi-am rupt nimic!

Secretul? Eram toleranta, pana la proba contrarie; eram isteata si puneam intrebari la subiect, iar daca nu primeam raspunsuri le cautam singura; eram diplomata si aveam acel „savoir survivre” pe care nu-l are toata lumea. Faptul ca nu am avut pile a fost un atu…s-au schimbat ministrii si directorii, dar eu am ramas…

Dupa trei ani de la angajare am inceput sa plec in strainatate si in general nu am avut oprelisti majore, cu mici exceptii datorate rautatii oamenilor.
Am lucrat peste douazeci de ani in aceeasi companie de comert exterior. Acolo am invatat ce inseamna economia de piata unde cererea si oferta dicteaza pretul unui produs, acolo am invatat ce inseamna studiu de piata, marketing, public relations si multe altele.
Spre deosebire de colegii tehnocrati care au lucrat in institute diverse, eu sunt multumita ca am trait experienta boom-ului comertului exterior romanesc de textile si tricotaje in mijlocul evenimentelor, nu de pe margine.

Privatizarea Oltchim – un scenariu de ochii lumii?

Lasă un comentariu

Vineri am asistat la un spectacol mediatic surprinzator care semana a orice altceva, numai a licitatie intr-un mediu de afaceri sanatos, NU!

Intrebarea este: cum s-a ajuns aici si ce va urma?

Am vazut/citit reactiile publicatiilor de specialitate din domeniul economico-financiar si mi-am dat seama ca nedumerirea, consternarea si reticenta mea este similara cu cea a specialistilor din domeniu.

Atunci de ce se intampla astfel de situatii bizare?

Din presa de profil:

http://www.zf.ro/eveniment/dan-diaconescu-a-castigat-licitatia-pentru-pachetul-majoritar-de-actiuni-la-oltchim-

http://www.finantistii.ro/opinii/isi-batura-joc-de-oltchim-

http://www.wall-street.ro/slideshow/Piete-de-capital/137570/intrebari-privatizarea-oltchim.

Update:

http://www.mediafax.ro/economic/contractul-pentru-privatizarea-oltchim-nu-a-fost-semnat-diaconescu-contractul-este-diferit-fata-de-cel-initial-

Statement

Lasă un comentariu

Copiii nu au nicio vina in razboaiele purtate de oamenii mari lacomi de putere, de celebritate, de bogatii si alte fantasme.
Daca la un moment dat in istoria omenirii „lacomia” a fost un factor care a determinat si impulsionat dezvoltarea economica, in acest moment lacomia duce invariabil la deteriorare si distrugere.

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: