Nu sunt adevarati toti corporatistii!

Lasă un comentariu

Majoritatea oamenilor din sistem mimeaza stilul de viata corporatist, adica: te imbraci decent-elegant, iti pui pe tine imbracaminte scumpa luata din magazinele de top, te incalti adecvat- asortat si obligatoriu folosesti accesorii scumpe-ravnite de toata lumea.

Originalitatea lipseste din ecuatie de foarte multe ori.

In cazul in care se impun anumite tinute tip uniforma, trebuie sa te adaptezi, deoarece ecusonul cu care te mandresti si pe care-l pastrezi uneori la gat (te faci ca l-ai uitat…) determina o anumita aliniere la cerintele culturii organizationale.

Daca lucrezi cu publicul, ai ocazia sa-ti manifesti dispretul si superioritatea fata de clientii care vin la tine sa ceara consultatii legate de obiectul de activitate al companiei care te plateste lunar pentru efortul depus.

Din zece persoane care lucreaza cu publicul in aceste corporatii exista posibilitatea fericita de a intalni doua-trei persoane care stiu meserie si sunt profesionisti, in rest multi imfatuati care merg la traininguri platite scump degeaba!

Daca ai ocazia sa dai de una dintre persoanele acestea bine pregatite, cu bun simt si respect pentru client, te poti lasa usor convins sa-ti deschizi un cont, sa-ti faci un card si asa mai departe, iar dupa aceea cand nimeresti la colegii plini de ei si de necunoastere, evident ca-ti va parea rau pentru alegerea facuta!

Anunțuri

Tema zilei: IFN-urile din Romania

Lasă un comentariu

Status #FB de astazi:

Daca ar trebui sa fac acum o lucrare de diploma, sau o dizertatie cu subiectul finante-banci mi-as alege tema IFN-urilor din Romania! De cativa ani urmaresc in piata politicile lor abuzive in tratarea clientilor romani care accepta sa primeasca credite de la banci cunoscute, stiut fiind ca acestea intermediaza numai aceste operatiuni contra comisioane de administrare a operatiunilor la ghiseele lor. Dar cui ce-i pasa, nu-i asa?
Poate ma citeste vreun jurnalist de la publicatiile pe teme financiare si preia subiectul! N-am nimic impotriva, nu vreau exclusivitate!

Astazi am auzit si la RRA o analiza pe tema IFN-urilor care-si „coplesesc” clientii cu oferte tentante, in scopul sa-i subjuge, sa-i hartzuiasca pentru ca apoi sa-i doboare din punct de vedere mental si fizic! Omeneste vorbind ma-ntreb cum este posibil asa ceva intr-o tara normala?

Dar daca ma gandesc ulterior ca aceste institutii au ca scop general sa ruleze si sa inmulteasca neconditionat sume imense de bani a caror provenienta poate fi cunoscuta, ori nestiuta, am gasit si raspunsul la intrebare!

Este stiut faptul ca lacomia oamenilor a fost in anumite etape ale istoriei omenirii un real factor de progres! Astfel s-a ajuns la strategii si inginerii financiare menite sa inmulteasca banii in folosul unora si-n detrimentul altora! Cei striviti de sistemul impovarator al creditelor de tot felul reprezinta majoritatea, in timp ce imbogatitii din top sunt minoritatea!

In concluzie, este vorba despre o lupta inegala purtata cu vorba buna si amabilitate pana accepti sa intri in valtoare, urmata curand de realitatea zdrobitoare menita sa te copleseasca prin SMS-uri halucinante din care nu-ntelegi nimic, prin lipsa de dialog (nu ai cu cine relationa, nimeni nu te lamureste, toti te duc cu vorba, te amana s.a.md.)

Ce inseamna IFN si cu ce se ocupa aceste institutii:

Definitie: IFN (Institutie financiara nebancara)  – Entitati, altele decat institutiile de credit, ce desfasoara activitate de creditare cu titlu profesional, in conditiile stabilite de lege.

Institutiile financiare nebancare au obligatia de a se constitui ca societati comerciale pe actiuni.

O lista a acestor institutii financiare nebancare putem gasi aici.

Deocamdata am sa evit niste exemple concrete, dar este posibil ca in viitorul apropiat s-o fac!

Exporturile Romaniei au crescut de 10 ori din ’90 pana in prezent

2 comentarii

Din Zf.ro:
Exporturile au crescut de 10 ori din ’90 până acum, dar şase ramuri industriale au dispărut. Ce-am câştigat şi ce-am pierdut:

Industria românească a rămas din 1990 şi până acum fără producţie de camioane, locomotive şi tractoare, iar economia este susţinută de exportul de autoturisme, aspiratoare şi frigidere.

Exporturile României au crescut din 1990 şi până astăzi de la 6 mld. dolari la 60 mld. dolari, însă potrivit unor date recente prezentate de viceguvernatorul BNR Florin Georgescu, 32 din cele mai importante 40 de pieţe de producţie ale României au scăzut în această perioadă şi nouă dintre ele, precum tricotaje, ţesături, trac­toare, autobuze, maşini de spălat, lo­comotive şi camioane, au dispărut după 1990 sau au scăderi de peste 90%.

Între timp, datoria externă a crescut de la zero la aproape 100 mld. euro în ultimii 23 de ani, din care datoria publică este de 20 mld. euro şi restul privată.

Mediafax va analiza astăzi în cadrul unui seminar dez/reindustrializarea Ro­mâniei şi situaţia industriei locale.

Cu tot procesul amintit de scădere a valorii de producţie pe cea mai mare par­te a categoriilor de produse industriale româneşti, producţia industrială are o pondere de 26% în PIB, peste media UE de 20%. Analiştii explică declinul acestor pieţe prin faptul că fabricile de producţie nu au fost privatizate la timp şi banii statului care trebuia să meargă în investiţii pentru modernizarea combinatelor au fost risipiţi de guvernele care s-au succedat după 1989 pe protecţie socială.

„Problema este că s-au făcut greşeli, nu s-au luat de­cizii ferme şi la timp şi am întârziat prea mult cu restructurările şi privati­ză­rile în detrimentul unor politici sociale. În esenţă, după părerea mea, n-am lăsat pieţele să funcţioneze pentru că altfel aveam mai multe investiţii şi uzine viabile, am amânat funcţionarea economi­ei de piaţă, cu greu am intrat în UE, abia în 2007, şi totodată am avut res­tric­ţii în termenii politicilor economice“, spune Lucian Cro­i­toru, consilier al guvernatorului BNR. Doar opt produse au înregistrat creş­teri în volum în­tre 1989 şi 2011, cele mai mari fiind la as­pi­ratoare (552%), frigidere (215%) şi au­­t­o­­turisme (115%).

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 11.12.2013

 

Cine controleaza piata de fashion in Romania?

Lasă un comentariu

Top branduri: Zara, H&M, C&A, Takko, House of Art, New Yorker, Sprider Stores, Bershka, Kenvelo, Steilman.

Din Wall-Street.ro

Daca am pune cap la cap suprafetele magazinelor celor mai extinse branduri de fashion din Romania am inchiria complet cateva din cele mai mari malluri din Romania. Afla cat de mare este teritoriul Zara sau H&M in Romania.

O retea de peste 15 magazine mai au si brandurile Pull and Bear si Stradivarius din grupul Inditex, dar si Lee Cooper din portofoliul grupului Kenvelo are 17 magazine in Romania.

Orsay, Fox, TinaR si Motivi se numara de asemenea printre brandurile care au peste 15 magazine in Romania. Ca suprafete de vanzare, la un pas de top se numari si retaileri cu mai putine magazine, cum ar fi Debenhams, care are o surpafata de vanzare de circa 9.000 mp distribuita in 6 unitati.

Piata de fashion din Romania s-a extins considerabil in ultimii ani, jucatori ca C&A, H&M, Inditex, Takko sau New Worker extinzandu-se agresiv si ajungand sa aiba suprafete de vanzare de zeci de mii de mp. In cadrul topului am inclus doar retailerii de articole vestimentare, nu am inclus magazinele de incaltaminte si accesorii si nici brandurile cu articole sport. In zona de incaltaminte si accesorii cele mai extinse retele apartin Leonardo si Deichman.

Noile reguli din afaceri

Lasă un comentariu

Criza economică a modificat atât comportamentul consumatorilor, cât şi al companiilor. Executivii se văd în postura de a abandona idei şi moduri de acţiune sedimentate de două decenii de capitalism emergent şi trebuie să înveţe să joace după reguli noi, impuse de noua configuraţie a pieţelor. Care sunt aceste noi reguli? Care sunt mutaţiile pe care le antrenează? Ce primează: banii, echipa, vânzările, lichidităţile sau adaptabilitatea?

In toamna anului 2007, o copertă BUSINESS Magazin clama îndemnul „Think Big”, comun în lumea afacerilor şi, probabil, sintagma definitorie pentru perioada ante-criză, de creştere economică în România. Think Big avea atunci în prim-plan hotelul Rin Grand, cel mai mare din Europa de altfel, al fraţilor Negoiţă, proiectul Băneasa al oamenilor de afaceri Puiu Popoviciu şi Radu Dimofte sau ansamblul Sema Park de pe fosta platformă industrială Semănătoarea din Bucureşti. Sunt doar câteva dintre planurile ce implicau sume considerabile, proiecte care marcau o piaţă frenetică ce se împărţea între nebunia consumeristă şi frenezia imobiliară.

Patru ani mai târziu fraţii Negoiţă îşi anunţă intenţia de a transforma o parte din camerele hotelului Grand Rin în apartamente de locuit; aceasta este iarăşi o decizie emblematică pentru perioada pe care o trăim şi pentru modul cum criza a rescris, practic, regulile de business ale mediului românesc. Robert şi Ionuţ Negoiţă au dovedit putere de adaptabilitate şi curajul de a schimba direcţia unei afaceri, lucruri destul de puţin comune până acum câţiva ani în mediul de afaceri românesc, caracterizat în general de o rigiditate chiar mai mare decât acceptă afaceriştii.

Cinstit vorbind, nu sunt reguli noi, ba unele au fost şi sunt eficient folosite oriunde în lumea capitalistă. „Ce s-a schimbat este atitudinea faţă de aceste reguli, ele devenind o <prezenţă constantă> în agenda de zi cu zi a celor care conduc o afacere. Aici aş putea menţiona: <nu ceda în faţa panicii>, <revizuieşte strategia de marketing>, <intensifică instruirea personalului>, <reducerea, în limita rezonabilului, a cheltuielilor de operare>, <încurajează creativitatea, încurajează creativitatea, încurajează creativitatea>”, spune Alexandru Dobrescu, country manager al Air France KLM România.

Totuşi, în România au fost posibile experimente de afaceri, în imobiliare şi nu numai, care astăzi pot părea cel puţin naive: exemplele pornesc de la unele dezvoltări imobiliare de lux în zone lipsite de utilităţi elementare sau apariţia unor centre comerciale construite între trei cimitire. „Au căzut anumite repere care păreau infailibile, cum ar fi valoarea terenurilor şi a imobilelor, soliditatea unei companii care plătea cu bilete la ordin, evoluţia cererii de consum sau chiar siguranţa locului de muncă şi nivelul de venit aferent. Astfel de lucruri păreau că nu pot avea decât evoluţii pozitive în ultimii 2-3 ani, înainte de declanşarea crizei”, explică Bogdan Roşu, preşedintele Asociaţiei Române de Factoring.

IATĂ CÂTEVA DINTRE SCHIMBĂRILE MAJORE APĂRUTE:
SCHIMBĂRI ÎN ABORDAREA DE DEZVOLTARE: expansiunea înseamnă acum adaptabilitate şi prudenţă, investiţiile sunt privite mai atent, iar accentul este pus pe potenţialul afacerii. Să le spunem „Investeşte cu cap!”.

SCHIMBĂRI ÎN ABORDAREA FINANŢELOR COMPANIEI: accentul cade pe cash-flow, costurile sunt urmărite mai atent, este evitată îndatorarea. Să le spunem „Show me the money!”.

SCHIMBĂRI ÎN POLITICA DE RESURSE UMANE: restrângerea echipelor şi creşterea gradului de încărcare pe angajat, scăderea vitezei de rotaţie a angajaţilor. Să le spunem „Mai puţini, dar mai motivaţi!”.

SCHIMBĂRI ÎN COMUNICARE: unele dintre marile companii par să fi făcut un pas înapoi, în timp ce cei mici au ieşit în faţă cu campanii TV; accentul cade pe publicitatea neconvenţională, dar de multe ori mesajul şi calitatea acestuia lasă de dorit. Să le spunem „Comunicaţi? Comunicaţi! Comunicaţi”.

SCHIMBĂRI ÎN MEDIUL DE BUSINESS ÎN ANSAMBLU: precauţia este cuvântul de ordine: avem ceva mai puţine afaceri intrate în piaţă, mai puţine tranzacţii, tot mai multe insolvenţe. „Gândeşte pe termen mediu şi lung!” este regula în acest caz.

SCHIMBĂRI ÎN DIMENSIUNILE AFACERILOR: „mai mic” este la modă, astfel încât chiar şi marile companii merg pe formate mai restrânse, de genul Metro Punct sau Carrefour Market, în timp ce noii intraţi, cum este reţeaua Mic.ro a lui Dinu Patriciu, merg din start pe ideea magazinelor mici, în acest caz de proximitate. Să o denumim „Felia mai mică este mai gustoasă!”.

Din Business Magazin.ro

 

Romania – locul doi in Europa in clasamentul evaziunii fiscale

Lasă un comentariu

În România, aproape 42% din sumele taxabile sunt nedeclarate. Acest fapt ne poziţionează pe locul al doilea în clasamentul european al evaziunii fiscale. Înaintea noastră mai este doar Italia, care se poate „lăuda” cu 51% evaziune fiscală, potrivit Asociaţiei Contribuabililor Italieni.

Şi bulgarii sunt certaţi cu plata taxelor pe venit, anunţă Antena3. Au o cotă de 38% a veniturilor nedeclarate şi ocupă locul al treilea în clasamentul european.  Cu o evaziune fiscală ceva mai redusă sunt Estonia, cu 37% şi Slovacia, cu 32 de procente.

La polul opus, Suedia are o rată a veniturilor nedeclarate de numai 8%. Este urmată de Belgia şi Marea Britanie . La aceste concluzii au ajuns autorităţile împotriva evaziunii fiscale din statele membre Uniunii Europene.

Sursa: Jurnalul.ro

Bucharest my-love

2 comentarii

Am strabatut centrul Bucurestiului de la Universitate pana la Unirii, via Academiei, Centrul Vechi, Lipscani. Am intrat printre altele in New Cocorul si in Hennes & Mauritz de la Unirii.

Prima impresie cand am iesit de la metrou la Universitate: Teatrul National este acoperit de o plasa de protectie care mascheaza schele, este in renovare de cateva luni de zile. Grupul statuar metalic amplasat in parcul din fata Teatrului este deja acoperit de cocleala albastru-verzuie, de parca ar fi statuile din Stockholm vechi de sute de ani.

In jurul fantanii arteziene din spatele Universitatii floraresele isi faceau datoria iar oamenii stateau relaxati pe banci la Soare. Porumbeii isi cautau hrana si mi-am propus sa le cumpar ceva de mancare si sa ma intorc la ei, dar in final, dupa ce mi-am rezolvat treburile la firma de asigurari din zona si am luat paine de la un Minimarket, am intrat in biserica de vis-a-vis unde am aprins lumanari si am donat painea…mi-am schimbat planurile si am continuat drumul pe Academiei trecand prin spatele Arhitecturii, lasand in urma pasajele care dau in Calea Victoriei si am traversat Regina Elisabeta pe langa santierul din fata Universitatii. Pe Academiei aceiasi oameni sarmani care asteapta cate ceva; o femeie statea in fata magazinului cu mezeluri si avea langa ea doi catei. O imagine demna de a fi fotografiata de turistii straini aflati prin preajma. Pe partea dreapta a strazii Doamnei Banca Nationala mai prospera, mai ingrijita si mai inconjurata de garduri de protectie ca niciodata. Cu ani in urma puteai sa treci pe-acolo pe trotuarul din fata scarilor fara bariere, fara intrebari si raspunsuri, acum lucrurile s-au schimbat. Terasele de pe Doamnei isi asteptau clientii care intarziau s-apara, desi era ora pranzului. Am intrat intro banca pe care-o stiu de cand s-a infiintat in ’93, mi-am rezolvat niste extrase, am intalnit o domnisoara foarte amabila si isteata, a fost pe placul meu.

Apoi am traversat spre Lipscani si am aruncat o privire de ansamblu de la dreapta la stanga si mai ales in profunzime…

Terase pe strazi, branduri de bere la concurenta, mesele destul de populate la unele dintre ele. Selariul un dezastru plin de praf si de tarana…iar toata mizeria aceea starnita de vant sau de motociclistii curieri care umbla pe-acolo. Intentionam sa ma indrept spre Smardan, dar am dat un telefon si mi-am modificat traiectoria continuind drumul pe Lipscani spre Campineanu. Am intrat si intrun magazin de imbracaminte care a mai rezistat printre cafeterii si terase. Impresia pe care mi-a lasat-o Lipscaniul a fost destul de trista: schele, praf, santier printre terase. Drept sa spun eu nu cred ca m-as relaxa acolo pentru moment, dar ma rog, gusturile nu se discuta.

Am intrat la Hanul cu tei, acolo sunt alte terase cu mese, fotolii, iar pe partile laterale magazinele cu articole de pictura si galeriile care vand picturi. Am discutat putin cu o doamna despre ce se mai vinde in ziua de azi, despre cat costa tablourile, cine vinde si asa mai departe. Am promis ca am sa revin cu prima ocazie.

Apoi am traversat pasajul de la Sfantu Gheorghe unde se spargea pardoseala si va puteti inchipui ce zgomot, ce praf si ce mirosuri pestilentiale erau…dar scopul meu era sa traversez drumul si mi-am amintit ca am cazut o data si pe scarile acelea, dar atunci nu mi-am rupt nimic. De exemplu, pe scarile de la Inter am cazut si mi-am luxat piciorul, apropo de amintiri din Bucurestiul iubit.

Am intrat la Stelutza, merceria aflata pe colt, numai ca sa schimb doua vorbe cu doamna de-acolo…am vrut sa aflu daca stie ceva de doamnele care aveau merceria Andreaua aflata pe colt intre Selari si Gabroveni, unde s- facut o shaormerie care n-a rezistat decat cateva luni de zile.

Pe urma am continuat drumul, am intrat in noul Cocor care s-a relansat cu atata tam-tam, dar din pacate arata destul de banal. Am urcat numai pana la etajul I, am gasit un magazin de lenjerie indigena care s-a impus pe piata in ultimii ani, alaturi de alte branduri mai mult sau mai putin cunoscute.

In Unirea am intrat la Hennes & Mauritz si pot sa spun ca mi-a placut ce-am vazut acolo: sunt articole de imbracaminte frumoase, purtabile, iar paleta de bejuri, sand, roz prafuit este pe gustul meu. Sunt o multime de imprimeuri pastelate, articole din dantela, gama de marimi, iar preturile destul de rezonabile.

Cam acestea ar fi impresiile mele de astazi din centrul Bucurestiului iubit.

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: