Luni 6 Noiembrie

Lasă un comentariu

#Motto: Noi trebuie sa gandim!

#PanseuMatinal:

Viata este un lung sir de provocari oriunde te-ai nascut, traiesti, existi, te formezi, te educi, te desavarsesti!
Depinde de fiecare sa aleaga cum traieste, cum se adapteaza, cum se modeleaza, cum accepta provocarile, cum lupta cu toate fortele raului si asa mai departe.
Eu am ales, dar voi?
#conditiaumana

Cred ca in Romania functioneaza inca acel concept pe care-l uram din copilarie: „sa nu te lasi mai prejos!”
Cu alte cuvinte, sa-ti imiti rudele, prietenii, colegii, vecinii, adica sa nu iesi din aceleasi tipare, sa nu iesi din randul lumii! Din fericire, parintii mei au fost suficient de inteligenti si educati incat sa nu ne creasca in acest spirit, in special mama mea careia i-a placut intotdeauna sa fie originala si unica in felul ei. Si noi ne-am educat astfel copiii, fara sa ne intereseze ce face X sau Y, ce covoare si-a luat X-uleasca, sau ce masina conduce X-ulescu!
#societateaciviladinRomania

Anunțuri

Sistemul de invatamant „d’antan”

Lasă un comentariu

Sistemul de invatamant de altadata (inainte de anii nouazeci) era unul destul de rigid si incorsetat in tipare de multe ori absurde. Unii profesori respectau programa scolara cu strictete si orele puteau deveni banale, altii insa isi foloseau talentul, fantezia si abilitatile didactice, iar rezultatul era cu totul altul pentru elevi!

In facultate a fost aceeasi situatie: unii profesori ne-au predat dialectica si marxismul, socialismul stiintific, planificarea economiei, statistica, tehnici de comert exterior, etc., iar altii au jubilat cu teme traditionale cum ar fi filosofia, mai pe intelesul nostru al tuturor.

Am avut profesori foarte scolastici si de neabatut de la respectarea stricta a programei impuse, iar altii mai originali personalizau materia predata in asa fel incat sa rezoneze mai bine cu noi.

Profesorii de limba romana din scoala generala si din liceu au avut o influenta covarsitoare asupra formarii noastre ca oameni. Unii ne-au invatat temeinic gramatica limbii romane, altii ne-au sadit dragostea pentru literatura romana si universala.

De asemenea profesorii de limbi straine din liceu si din facultate au avut rolul lor in deschiderea orizontului cunoasterii pentru noi, cei care traiam intr-o lume destul de inchisa in raport cu lumea cea mare si necunoscuta, adica acea lume stiuta numai din carti si din filme.

Se spune ca „omul sfinteste locul”, iar in invatamant este locul unde acest proverb se aplica de cele mai multe ori cu succes, iar rezultatele nu intarzie sa apara.

Ex-diriginta mea din liceu este cel mai elocvent exemplu: profesoara de franceza, provenita dintr-o familie cu „stare” dintr-un oras din Moldova, casatorita din dragoste cu un arhitect pe care l-a cunoscut in timp ce era eleva. O poveste de viata complicata de nationalizarea din 1947, care i-a obligat sa se mute la Bucuresti si sa inceapa totul de la zero.

Dar in timpul cat ne-a fost profesoara la liceu, aceasta adevarata doamna profesoara nu ne-a marturisit niciodata necazurile prin care a trecut, conditiile grele in care a trait pana ce li s-a dat un apartament cu trei camere intr-un cartier bucurestean. A fost intotdeauna o prezenta foarte tonica pentru noi, ne-a sadit dragostea de frumos, de muzica, de literatura universala. Ne-a invatat sa gandim, sa optam, sa alegem corect, sa fim civilizati, sa ne comportam cu demnitate. Povestea vietii acestei doamne am aflat-o relativ recent, in ultimii ani, deoarece vorbim la telefon destul de frecvent.

Nu sunt adevarati toti corporatistii!

Lasă un comentariu

Majoritatea oamenilor din sistem mimeaza stilul de viata corporatist, adica: te imbraci decent-elegant, iti pui pe tine imbracaminte scumpa luata din magazinele de top, te incalti adecvat- asortat si obligatoriu folosesti accesorii scumpe-ravnite de toata lumea.

Originalitatea lipseste din ecuatie de foarte multe ori.

In cazul in care se impun anumite tinute tip uniforma, trebuie sa te adaptezi, deoarece ecusonul cu care te mandresti si pe care-l pastrezi uneori la gat (te faci ca l-ai uitat…) determina o anumita aliniere la cerintele culturii organizationale.

Daca lucrezi cu publicul, ai ocazia sa-ti manifesti dispretul si superioritatea fata de clientii care vin la tine sa ceara consultatii legate de obiectul de activitate al companiei care te plateste lunar pentru efortul depus.

Din zece persoane care lucreaza cu publicul in aceste corporatii exista posibilitatea fericita de a intalni doua-trei persoane care stiu meserie si sunt profesionisti, in rest multi imfatuati care merg la traininguri platite scump degeaba!

Daca ai ocazia sa dai de una dintre persoanele acestea bine pregatite, cu bun simt si respect pentru client, te poti lasa usor convins sa-ti deschizi un cont, sa-ti faci un card si asa mai departe, iar dupa aceea cand nimeresti la colegii plini de ei si de necunoastere, evident ca-ti va parea rau pentru alegerea facuta!

Anii optzeci

Lasă un comentariu

Ieri pe un canal tv era ziua muzicii anilor ’80 (optzeci). Erau melodii cunoscute, hiturile acelor ani care se auzeau si la noi (unele dintre ele), dar videoclipurile se vedeau mai putin, sau deloc. Au fost prezentate melodii cantate in tineretea lor de Joe Cocker, Mick Jagger, Prince, David Bowie, George Michael (Wham), Whitney Houston, Britney Spears, Madonna, Laura Brannigan, Robin Gibb si Barbara Streissand, Phil Collins, Bonnie Tyler, Rod Stewart si multi altii de care n-am mai auzit de atunci. Ma gandeam cati dintre cei enumerati mai sus, ajunsi celebri, nu mai sunt printre noi.

Ca sa vorbesc in continuare despre anii optzeci: tot ieri am realizat ce ani grei au fost acestia pentru mine in viata particulara; cu modificari majore la serviciu unde am fost obligata sa schimb de trei ori nomenclatorul de produse si zonele geografice pe care le-am lucrat (si vizitat, implicit! Mai putin Australia). Am trecut de la tesaturi din bumbac, la tricotaje, de la Grecia, Cipru, la Orientul Mijlociu si Australia, apoi la tarile nordice: Danemarca, Suedia, Norvegia si Finlanda. Intre orient si tarile nordice am nascut al doilea copil, o mare bucurie intr-o lume destul de zbuciumata. Nu m-am victimizat niciodata si de multe ori ma-ntreb cum de am rezistat?!? N-am cerut niciodata nimic de la nimeni, nici macar o marire de salariu , ori vreun favor! De aceea mi-e greu sa-i inteleg pe cei carora le este bine si se lamenteaza tot timpul.

Cred ca totul tine de educatia primita si de cum te pozitionezi in viata fata de ceilalti.

#OnThisDay

Lasă un comentariu

#OnThisDay:
In ’90 eram la Belvedere in Olimp, la tratative cu parteneri de la KF-Suedia si NKL-Norvegia carora le vindeam tricotaje romanesti. Acestia veneau in Romania de minimum doua ori pe an pentru a discuta colectii noi, pentru a alege dintre mostrele reproduse pe cele mai potrivite, pentru a le omologa si pentru a plasa ordere primavara-vara si toamna-iarna. Niciodata nu plecam de la aceste tratative fara comenzi noi pentru fabricile romanesti cu care colaboram, de fapt pe care le reprezentam.
In ’94 ma aflam la Stockholm, cand s-a jucat meciul de fotbal Suedia-Romania. Nu eram acolo pentru meciul respectiv, in niciun caz! 🙂 Anul 1994 a fost primul an cand partenerii nostri traditionali KF si NKL au anuntat ca nu mai vin la tratative de contractare in Romania. Era inceputul declinului la ei, dar si la noi…
In anii 2011-2015 pictam #onthisday, deoarece imi petreceam timpul cu totul altfel decat in alti ani cand desfaceam si faceam bagaje, plecam des in delegatii interne ori externe, mergeam zilnic la birou intre ziduri de beton, duceam copiii la gradinita sau la scoala, gateam/spalam/faceam curatenie/faceam lectii cu cei mici/le spuneam povesti/mergeam cu ei la plimbare si la alte activitati…
In 2016 eram la domnisoare acasa, unde am sa merg si acum. ❤
Acesta poate fi si un raspuns la intrebarea pe care zilnic mi-o adreseaza #FB: „where do you like to visit?”, deoarece am calatorit destul in viata mea, poate chiar prea mult…
#LaVacantaDeVara:

Despre femeile de afaceri

Lasă un comentariu

Am intrat in lumea afacerilor imediat dupa absolvirea facultatii (la 23-24 de ani) si am acumulat multa experienta de viata, am cunoscut foarte multi oameni de afaceri de diferite nationalitati, cu statuturi sociale diferite. As putea spune ca m-am format in aceasta lume si am rezistat in ciuda tuturor „intemperiilor”.
Trebuie sa subliniez faptul ca nu rezista toata lumea in acest domeniu. Este o activitate frumoasa, provocatoare, epuizanta fizic si psihic de foarte multe ori.
Am adunat aici mai multe note facute de-a lungul anilor pe aceasta tema:

Intr-o lume a barbatilor, cum reuseste o femeie de afaceri sa se faca auzita, inteleasa, acceptata, respectata?
Astept opinii, sugestii, exemple, etc.
Se exclud din start glumele offtopic!

 
Exista mai multe categorii in randul femeilor de afaceri:
– adevarate
– inchipuite
– false
Fiecare categorie contine evident subcategorii…

Femeile de afaceri adevarate sunt de doua feluri:
– fac afaceri in nume propriu;
– conduc afacerile altora, pot fi angajate, asociate, actionare, etc.

In urma cu ceva timp la tv au aparut doua tinere exponente ale noului val „pitzi” imbracate sumar (doar era vara) intr-un restaurant, agitandu-se cu mobilele la vedere declarau ca „fac afaceri”.
Ma gandeam ca ele in niciun caz nu reprezinta lumea afacerilor, ci orice altceva!!!

In Romania au aparut dupa ’90 multe „femei de afaceri”! Unele dintre ele pareau mai degraba colhoznice, coborate direct de pe tractor, sau din remorca acestuia, dar ce sa facem acum? Acestea sunt vremurile pe care le traim si ne obisnuim in fiecare zi cu imaginile unor femei care au reusit in viata pentru simplul motiv ca au stiut pe cine sa „deranjeze” cu intrebari de „profesioniste”, pe cine sa apeleze din agenda telefonului personal, sau au stiut cu cine sa se casatoreasca din pura intamplare!

Egoismul de parinte

Lasă un comentariu

Exista mame de fete, mame de baieti si mame de fete&baieti.

Am cunoscut foarte multe femei care au devenit mame la un moment dat; unele erau mame devotate copiilor, altele indiferente, unele si-au pus copiii in bratele bunicilor de cum au venit pe lume invocand importanta carierei, altele s-au straduit sa si-i creasca imbinand obligatiile de parinte cu cele de serviciu.

Exista si femei care nu si-au dorit niciodata copii, n-au stiut sa-i iubeasca si sa se faca iubite la randul lor, dar de obicei cu acestea din urma este mai bine sa nu ai de-a face!

In zilele noastre exista multe femei care continua sa nasca multi copii (conceputi cu diferiti barbati?!?) si apoi sa-i abandoneze, ceea ce mi se pare a fi o atitudine deviata de la normalitate, dar ma rog, fiecare isi gaseste scuze si argumente vehemente si in aceste cazuri, de parca altii ar fi vinovati de situatie…

De fapt, intentia mea era sa scriu despre egoismul parintesc, legat de momentul cand copiii se casatoresc si devin la randul lor parinti.

Unele mame devin in astfel de momente niste soacre de temut, deoarece le este imposibil sa accepte ca fiica ori fiul lor va pleca de langa ele si nu le va mai acorda aceeasi atentie si pretuire ca pana atunci.

De aceea ele vor incerca in permanenta sa monitorizeze noile familii si sa-si impuna punctul de vedere cu egoism si determinare, pe principiul <<eu te-am facut, eu te distrug!>>. Si exista multe astfel de cazuri in care mamele nu-si lasa in pace fiicele, sau fiii; ele incearca intotdeauna sa stie totul si sa-si impuna regulile absurde, sa pretinda ca trebuie sa fie ascultate de copiii lor pana la adanci batraneti!

Urasc aceste metehne de comportament, desi sunt si eu o mama de fata&baiat si n-am sa pot niciodata sa ma cramponez cu egoism de copiii mei! Imi place sa-i ajut atunci cand mi-o cer, sunt de acord sa particip cu placere la cresterea si educarea nepoatelor si nepotilor, chiar daca uneori trebuie sa fac eforturi deosebite in acest scop!

Uneori mi-e greu sa-i inteleg pe semenii mei!

#parentingdeRomania

 

 

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: