Panseuri de Aprilie

Lasă un comentariu

In urma cu doua zile, in timp ce fotografiam o magnolie din Romancierilor, am observat o doamna in varsta imbracata in culori inchise, sprijinita intr-un baston alb, plimbandu-se incet prin gradina din spatele blocului; era ceva distanta si n-am salutat-o, n-am vrut s-o deranjez, in plus eram grabita sa-mi rezolv „indatoririle” diminetii.

M-au impresionat imaginea ei si lentoarea cu care se deplasa…
Vine o vreme cand o simpla plimbare devine un lux, aceasta-i #moralazilei!

13.04.2018 – Am aflat ca romanii care au acceptat sa-si puna datele personale la dispozitia companiei cu nume de universitate de prestigiu si au participat la un sondaj, au fost „recompensati” cu UN dolar! 
Sursa: reprezentantul unei companii din domeniul securitatii online

13.04.2018 – Cand aud analisti economico-financiari (teoreticieni) care afirma ca romanii n-au pregatire financiara (!?!) si dau exemple precum creditele in franci elvetieni s.a.m.d., fac alergie! I-as intreba DE CE au permis lansarea in sistemul bancar a unor astfel de produse cu risc major, daca tot sunt atat de destepti si clarvazatori?
Experienta personala mi-a demonstrat ca nu capeti „expertiza” pana cand nu exersezi, indiferent de pregatirea de specialitate pe care o ai ca „background”! Asa ca sa ne mai lase cu textele pe care le repeta in spatiul public de cate ori au ocazia!
#opiniepersonalabazatapefaptereale

13.04.2018 – Dimineata este racoare, iar acum sunt 26 de grade Celsius. Ieri am vazut doua domnisoare cu fuste scurte, fara ciorapi; aveau picioarele cam schimbate la culoare din cauza frigului. Pe una dintre ele am regasit-o in metrou chiar vis-a-vis de mine. Croiala ciudata a fustei (parte peste parte, cu deschidere la mijloc) abia se putea acoperi cat de cat decent cu o carte sprijinita direct pe picioare. Ma gandeam cu „duiosie” de ce nu probase fusta inainte s-o poarte prin lume?
#PovestiDinBucuresti

Anunțuri

Panseuri de Pasti

Lasă un comentariu

Fiind un observator al evolutiei naturii, pot sa afirm ca anul acesta in „saptamana patimilor” (adica saptamana trecuta) natura s-a dezlantuit fulminant: au inflorit toti copacii, au reaparut toporasii-albastrelele-brebeneii, au inflorit zambile-narcise-zarnacadele, lalele si desigur magnoliile care lunea trecuta erau doar boboci, de Pasti s-au deschis in toata splendoarea lor.
Bineinteles ca oamenii au fost ocupati cu alte indeletniciri saptamana trecuta, nici eu nu m-am plimbat timp indelungat!  

Tocmai ma gandeam mai devreme ca eu m-am nascut undeva la curte in Bucurestii Noi si am copilarit pana prin clasa a patra in mijlocul naturii! Nu-mi scapa nimic din curtea noastra, sau din cea a bunicilor materni care stateau pe aceeasi strada!

Mai tarziu am lucrat ani de zile in mediul corporatist printre betoane, in centrul Bucurestiului unde poluarea ne consuma energia si entuziasmul. Am calatorit mult prin lume, dar uneori schimbam peisajul dintr-un aeroport cu altul si doar atat. Poate de aceea apreciez acum faptul ca de la inceputurile anilor doua mii ma pot bucura altfel de natura! 

Poate din acelasi motiv am inceput brusc sa pictez in 15 iunie 2011, din dorinta de a face si altceva in viata in afara de tot ce tine de meseria „economist”.

#NaturalaBucuresti

Povestea mea din 8 Aprilie

Lasă un comentariu

 

Din arhiva de aur a familiei: copiii nostri la casa bunicilor materni din Predeal  
Fiul face parte din generatia X, iar fiica din generatia Y. Cu toata diferenta de varsta, intre ei nu au existat niciodata „gelozii”, asa cum se-ntampla destul de frecvent in unele familii.
Dupa ce a implinit un an, pe fiica noastra am fost obligata s-o las in grija parintilor mei deoarece trebuia sa ma-ntorc la serviciu. A urmat o perioada destul de grea intrucat faceam naveta Bucuresti-Predeal aproape la fiecare sfarsit de saptamana. Le sunt foarte recunoscatoare parintilor mei care au invatat-o sa mearga, sa vorbeasca si o linisteau dupa plecarile mele bruste si inevitabile de acolo…
Maine este ziua de nastere a fiicei noastre Suzana, care ne-a adus intotdeauna multe bucurii culminand cu doi baietzei gemeni nazdravani si inteligenti.
De la fiul nostru avem doua printzese de-a dreptul „brilliante”, cum imi place mie sa spun!
Sa ne traiasca si sa fie cu totii sanatosi, fericiti si performanti!

Fotografia color a fost realizata integral de catre tatal copiilor, respectiv sotul meu, artist fotograf pe atunci.
#deceiubimcopiii

Avatarul lunii Martie 2018

Lasă un comentariu

De la intalnirea avuta cu prietene din facultate, de Ziua Femeii.

O intalnire ratata

Lasă un comentariu

In ultimii ani am avut ocazia sa merg in multe restaurante din Bucuresti, cu diverse ocazii prilejuite de evenimente fericite in familie, intalniri cu prieteni vechi si asa mai departe. Chiar daca un restaurant renumit si renovat din centrul vechi te incanta cu ambianta placuta la nivelul unu, daca la subsol „sufera” de lipsa ventilatiei si-ti induce senzatia de etuva, pentru mine este de parasit in secunda doi! (Ceea ce am si facut ieri dupa-amiaza!)
O domnisoara de la receptie m-a intrebat daca vreau sa discut subiectul cu cei din conducerea localului, dar am refuzat discutia si am iesit la aerul rece de afara.

Apoi m-am oprit in piata de flori si am luat frezii si orhidee.

Azi-dimineata imi aminteam cum fusesera „aranjate” mesele in acel loc si ma gandeam ca nici n-aveai pe unde sa treci…Nici nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar intampla intr-un astfel de spatiu in caz de dezastru!

#LaMultiAni ex-colegilor de birou la implinirea celor saptezeci de ani ai companiei in care am lucrat peste douazeci si cinci! 

1 Martie de anul acesta difera de cel din alti ani!

Lasă un comentariu

In alti ani pietele de flori impanzeau Bucurestiul, alaturi de locurile amenajate pentru vanzarea martzisoarelor!

Anul acesta insa, gerul napraznic si zapada abundenta le-au stricat socotelile vanzatorilor de suveniruri cu snur alb/rosu!

O Primavara frumoasa tuturor!

Marturii bazate pe observatii

Lasă un comentariu

Oamenii se cred niste zei a caror existenta unica (in viziunea lor) ar putea fi un model demn de urmat pentru generatiile prezente si viitoare!

Pe zi ce trece realizez de ce exista aceasta intoleranta permanenta intre generatii, intre cei care tot repeta „pe vremea mea…” si ceilalti care traiesc acum, altfel. Este ca si cum le-as reprosa nepoatelor & nepotilor mei ca au tot felul de jucarii sofisticate, in timp ce eu aveam doar papusi de carpa al caror cap cusut de trup era din carton presat si mobila de bucatarie din tabla! 
Ori incerci sa evoluezi prin transformare personala, ori ramai acolo incorsetat in tipare invechite! 
#DilemaExistentiala

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: