Amintiri cu tâlc

Lasă un comentariu

Am trait si am lucrat peste douazeci si ceva de ani intr-o companie mare cu sute de angajati. Fiecare om avea bagajul lui de calitati si metehne. Ideal era sa nu-ti faci dusmani printre ei, deoarece unii erau de-a dreptul periculosi. Dar atunci cand esti tanar iti pasa mai putin de cei din jurul tau si crezi ca toti sunt buni si nimeni nu are de ce sa-ti faca rau.

Cu timpul afli insa ca nu-i chiar asa, ca multi oameni sunt frustrati si invidiosi din diverse motive.

De dimineata mi-am amintit ca unii dintre fostii mei colegi de birou/serviciu nu-si serbau niciodata ziua onomastica, sau cea aniversara. Eu imi serbam ziua de doua ori, in mai si-n iunie, in fiecare an!

Cred ca unora asa le place sa traiasca, umili si ascunsi in relatiile cu ceilalti. Cu siguranta ca si acest comportament este un fel de egoism, de narcisism care spre varsta a treia se accentueaza in mod vizibil cu ochiul liber!

Anunțuri

Despre „Cineva”

Lasă un comentariu

In zilele noastre multi oameni se cred „Cineva”. Unii chiar sunt niste  indivizi remarcabili, diferiti de ceilalti, in timp ce altii sunt doar niste clone nereusite.

Si ma gandesc ca am rezistat in Romania si inainte de ’90, dar si dupa, numai prin munca pana la epuizare, deoarece nu am avut parte de favoruri, ori de „foloase necuvenite”. Poate n-am stiut sa ma conectez la surse, cine stie?

Am cunoscut oameni conectati la surse prin anii ’90, care-au intrat in politica, si-au construit CV-uri „beton” (baza nici nu mai conteaza!), iar acum ne dau lectii de la pupitre inalte europene, ori nationale!
Nu-mi dau seama ce cunostinte au acumulat acestia in scolile si facultatile absolvite cu diplome! Dar CV-ul obliga, nu-i asa?
#knowhow
#societateacivilaromaneasca

Eu sunt un om cerebral, gandesc mai mult decat trebuie, de multe ori in avans, uneori fara rost, alteori cu folos! Nu-s nici literat, nici filosof, dar mi-a placut toata viata sa citesc literatura buna. De profesie, economist! Nu sunt nici artist plastic, dar am facut studii particulare de istoria artei, iar la un moment dat am si pictat!

Mi-am dat seama in timp ca am primit o educatie aleasa de la parintii mei care au avut scoala vietii ca baza a pregatirii lor, dar mi-au deschis gustul pentru frumos, pentru onestitate, asigurandu-mi un trai decent intr-o lume controversata.

Iubesc frumosul sub toate formele, il descopar cu placere in jurul meu si am invatat sa ma bucur!

Parenting de la distanta

Lasă un comentariu

Indiferent de varsta pe care o are, orice copil vrea sa capteze si sa i se acorde toata atentia unui adult! Exista o reala competitie intre copii la acest capitol: cei mai mari ar dori exclusivitate, dar cu timpul trebuie sa accepte ideea ca nu-i posibil si uneori se resemneaza, alteori se revolta! Cei de varsta mijlocie folosindu-si dragalasenia incearca sa confiste toate privilegiile celor mari.
Cei mai mici, daca sunt si gemeni deja nu mai au rabdare; ei vor sa comunice repede si sa se faca intelesi, nu mai accepta statutul de bebelush din moment ce stiu sa-si aranjeze singuri jucariile si sa le puna in functiune! Se uita la tine insistent daca in loc sa apesi butonul potrivit, stai si te uiti la jucarie fara sa actionezi!  
#CopiiiDinZiuaDeAzi
#DeCeIubimCopiii

LouLou sau Anais Anais, eventual Tresor

Lasă un comentariu

Am avut in birou la un moment dat cateva colege despre care as dori sa scriu cate ceva.

Una dintre ele avea o pasiune pentru LouLou, iar alta prefera Anais Anais, dar amandoua faceau eforturi sa-l cucereasca pe seful de departament, om insurat cu un copil.

Ambele colege erau casatorite si aveau cate un copil; prima o fata iar cealalta un baiat. Mame „devotate”, ceea ce nu-nsemna ca le-mpiedica ceva sa faca noi cuceriri printre colegi.

LouLou (s-o numesc dupa parfumul preferat) avea un atu demn de luat in seama: seful de departament conta pe ea foarte mult si o placea. De cate ori plecau impreuna din birou isi pufaia niste parfum din belsug pe imbracaminte.

Anais fusese „detasata” de la un alt departament unde sucise capul unui alt coleg si mutata disciplinar in biroul nostru deoarece sotia acestuia reclamase la director.

Anais avea si alte „indatoriri” la locul de munca; de exemplu isi supraveghea indeaproape colegii si apoi dadea referinte despre acestia. Era vesnic nelinistita, necheza din picioare si isi pulveriza parfumul preferat de multe ori pe zi. Nu ma deranja gestul acesta, deoarece mirosea frumos in birou si-i iertam astfel celelalte porniri provocatoare.

Despre Tresor voi povesti cu alta ocazie!

 

 

 

Luni 6 Noiembrie

Lasă un comentariu

#Motto: Noi trebuie sa gandim!

#PanseuMatinal:

Viata este un lung sir de provocari oriunde te-ai nascut, traiesti, existi, te formezi, te educi, te desavarsesti!
Depinde de fiecare sa aleaga cum traieste, cum se adapteaza, cum se modeleaza, cum accepta provocarile, cum lupta cu toate fortele raului si asa mai departe.
Eu am ales, dar voi?
#conditiaumana

Cred ca in Romania functioneaza inca acel concept pe care-l uram din copilarie: „sa nu te lasi mai prejos!”
Cu alte cuvinte, sa-ti imiti rudele, prietenii, colegii, vecinii, adica sa nu iesi din aceleasi tipare, sa nu iesi din randul lumii! Din fericire, parintii mei au fost suficient de inteligenti si educati incat sa nu ne creasca in acest spirit, in special mama mea careia i-a placut intotdeauna sa fie originala si unica in felul ei. Si noi ne-am educat astfel copiii, fara sa ne intereseze ce face X sau Y, ce covoare si-a luat X-uleasca, sau ce masina conduce X-ulescu!
#societateaciviladinRomania

Sistemul de invatamant „d’antan”

Lasă un comentariu

Sistemul de invatamant de altadata (inainte de anii nouazeci) era unul destul de rigid si incorsetat in tipare de multe ori absurde. Unii profesori respectau programa scolara cu strictete si orele puteau deveni banale, altii insa isi foloseau talentul, fantezia si abilitatile didactice, iar rezultatul era cu totul altul pentru elevi!

In facultate a fost aceeasi situatie: unii profesori ne-au predat dialectica si marxismul, socialismul stiintific, planificarea economiei, statistica, tehnici de comert exterior, etc., iar altii au jubilat cu teme traditionale cum ar fi filosofia, mai pe intelesul nostru al tuturor.

Am avut profesori foarte scolastici si de neabatut de la respectarea stricta a programei impuse, iar altii mai originali personalizau materia predata in asa fel incat sa rezoneze mai bine cu noi.

Profesorii de limba romana din scoala generala si din liceu au avut o influenta covarsitoare asupra formarii noastre ca oameni. Unii ne-au invatat temeinic gramatica limbii romane, altii ne-au sadit dragostea pentru literatura romana si universala.

De asemenea profesorii de limbi straine din liceu si din facultate au avut rolul lor in deschiderea orizontului cunoasterii pentru noi, cei care traiam intr-o lume destul de inchisa in raport cu lumea cea mare si necunoscuta, adica acea lume stiuta numai din carti si din filme.

Se spune ca „omul sfinteste locul”, iar in invatamant este locul unde acest proverb se aplica de cele mai multe ori cu succes, iar rezultatele nu intarzie sa apara.

Ex-diriginta mea din liceu este cel mai elocvent exemplu: profesoara de franceza, provenita dintr-o familie cu „stare” dintr-un oras din Moldova, casatorita din dragoste cu un arhitect pe care l-a cunoscut in timp ce era eleva. O poveste de viata complicata de nationalizarea din 1947, care i-a obligat sa se mute la Bucuresti si sa inceapa totul de la zero.

Dar in timpul cat ne-a fost profesoara la liceu, aceasta adevarata doamna profesoara nu ne-a marturisit niciodata necazurile prin care a trecut, conditiile grele in care a trait pana ce li s-a dat un apartament cu trei camere intr-un cartier bucurestean. A fost intotdeauna o prezenta foarte tonica pentru noi, ne-a sadit dragostea de frumos, de muzica, de literatura universala. Ne-a invatat sa gandim, sa optam, sa alegem corect, sa fim civilizati, sa ne comportam cu demnitate. Povestea vietii acestei doamne am aflat-o relativ recent, in ultimii ani, deoarece vorbim la telefon destul de frecvent.

Nu sunt adevarati toti corporatistii!

Lasă un comentariu

Majoritatea oamenilor din sistem mimeaza stilul de viata corporatist, adica: te imbraci decent-elegant, iti pui pe tine imbracaminte scumpa luata din magazinele de top, te incalti adecvat- asortat si obligatoriu folosesti accesorii scumpe-ravnite de toata lumea.

Originalitatea lipseste din ecuatie de foarte multe ori.

In cazul in care se impun anumite tinute tip uniforma, trebuie sa te adaptezi, deoarece ecusonul cu care te mandresti si pe care-l pastrezi uneori la gat (te faci ca l-ai uitat…) determina o anumita aliniere la cerintele culturii organizationale.

Daca lucrezi cu publicul, ai ocazia sa-ti manifesti dispretul si superioritatea fata de clientii care vin la tine sa ceara consultatii legate de obiectul de activitate al companiei care te plateste lunar pentru efortul depus.

Din zece persoane care lucreaza cu publicul in aceste corporatii exista posibilitatea fericita de a intalni doua-trei persoane care stiu meserie si sunt profesionisti, in rest multi imfatuati care merg la traininguri platite scump degeaba!

Daca ai ocazia sa dai de una dintre persoanele acestea bine pregatite, cu bun simt si respect pentru client, te poti lasa usor convins sa-ti deschizi un cont, sa-ti faci un card si asa mai departe, iar dupa aceea cand nimeresti la colegii plini de ei si de necunoastere, evident ca-ti va parea rau pentru alegerea facuta!

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: