Happy Halloween!

Lasă un comentariu

 

De ziua Internetului – 29 Octombrie

Lasă un comentariu

De ziua internetului, incerc sa-mi amintesc anul in care un prieten norvegian mi-a aratat ce inseamna sa dai o cautare cu numele tau pe internet…mi-a si printat rezultatul…eram atat de departe…pe atunci existau centre/departamente de calcul foarte bine securizate; noi, muritorii de rand, foloseam pixul si calculatorul cu banda de hartie.
Comunicam prin telegrame, telex, telefon prin comanda…apoi a aparut fax-ul pe la sfarsitul anilor ’80, iar e-mail-ul prin anii 2000…acum ne bem cafeaua online cu amici din toata lumea!
Ceea ce se numeste evolutie!

Am inceput sa lucrez pe PC din ’96, iar din 2005 m-am conectat la internet cu adresa personala de e-mail. Pe Yahoo la inceput, apoi si pe Gmail.

Din 2007 am intrat in blogosfera si ulterior pe platformele de socializare online.

Crizanteme colorate de octombrie

Lasă un comentariu

 

Ieri am fost pentru prima data la un alt mall

Lasă un comentariu

Nu le-am vizitat chiar pe toate pana-n prezent, stiu sigur ca n-am fost in Cotroceni si in Baneasa, dar ieri am ajuns in Berceni.

Tot timpul imi amintesc cu placere de momentul cand a aparut in Bucuresti mall-ul din Vitan unde mergeam destul de des  la inceput. Iar pentru ca primisem cadou de la o banca un card de credit cu care puteam cumpara in cateva rate de acolo, mergeam cu si mai mare placere.

Apoi au aparut atatea alte mall-uri incat farmecul de la inceput s-a estompat…

In tot cazul, mall-ul din Berceni este singurul conectat direct la metrou, ceea ce presupun ca este un avantaj!

In vizita la Muzeul Satului

Lasă un comentariu

 

Intr-o zi frumoasa din Octombrie 2012.

La Teatru in locuri inedite

Un comentariu

Am participat in anii care au trecut la experimente moderne de teatru sau spectacole pe strada,  la metrou,  pe terasa, pe scena care gazduieste scaunele spectatorilor, teatru in vitrina, dar teatru la mansarda am cunoscut abia aseara la

Teatrul Arca din Bucuresti.

Cel mai interesant mi s-a parut a fi modul cum se patrunde in teatru: din gradina unui club numit La Scena se urca pe niste pasarele din lemn natur pana la mansarda cladirii, o casa veche boiereasca pe Calea Calarasilor, colt cu Mantuleasa.

Am vazut piesa: Ultima sansa

Despre piesa de pe site:

„Contract de vanzare – cumparare
Incheiat de MIHAIL ZADORNOV, numit in continuare autor si martorii Teatrul Arca, numiti in continuare public.
Autorul se obliga sa vanda:

ULTIMA SANSA

publicului la o distractie pe cinste timp de 80 de minute. La indeplinirea acesteia vor contribui urmatorii complici, numiti in continuare actori:
Maria Radu, Ana Odagiu/ Alexandra Salceanu, Marius Galea
Totul fiind girat de Marius Galea, numit in continuare regizor.
Publicul se obliga sa plateasca o suma echivalenta cu pretul unui bilet de intrare.
Va uram o indeplinire placuta a contractului.”

Piesa este o poveste de viata cu trei personaje: o amanta-fata tanara de douazeci de ani (de fapt mai putin), o sotie cu douazeci de ani de mariaj, un sot dezorientat care nu mai stie pe cine iubeste mai mult si de ce…un sot care si-a inselat sotia din curiozitate, din plictiseala, din inertie…dar cine mai stie?

Piesa este dinamica, cu replici absurde si neasteptate, cu intamplari ciudate, iesite din comun.

In final, sotul si sotia raman impreuna deoarece amanta descopera adevaratele „calitati” ale sotului-sotiei sale si renunta terifiata…

Asa este viata!

Piesa incepe si se termina cu Joe Cocker:

Imagini din toamna mea…

Cerul si Soarele la Apus – in Octombrie

Lasă un comentariu

 

15 Octombrie – prima zi de lucru

Un comentariu

Stiam ca in 15 Octombrie s-a intamplat ceva important in viata mea, dar nu-mi aminteam ce…
A fost prima mea zi de munca din cariera de economist cu diploma reala si repartitie guvernamentala spre disperarea multora…caci si atunci, ca si acum, oamenii cu greu isi tin in frau supararile!
Am fost primita frumos de unii si ostil de cei care desi activau in comertul exterior, nu aveau niciun fel de pregatire de specialitate. Erau incadrati ca merceologi sau referenti de specialitate; acestia din urma aveau de regula o facultate absolvita; de obicei „limbi straine” sau facultatile de partid.

Trebuie sa admit ca unii dintre cei pe care i-am intalnit atunci erau buni profesionisti, desi n-aveau studii, dar invatasera meserie de la cei dinaintea lor, aveau fler, aveau prestanta, iar uneori le lipsea caracterul…

Primele sarcini pe care le-am primit (in afara de plimbatul hartiilor), au fost sa cumpar un cos frumos cu flori de ziua directoarei generale (care era o adevarata doamna unsa cu toate alifiile), sa plec in delegatie interna in tara la cateva fabrici din Ardeal cu o colega impreuna cu agentul danez si apoi am fost distribuita sa lucrez Austria alaturi de o doamna care urma sa plece in concediu si n-avea cine sa-i tina locul.

In concluzie, am fost aruncata in valtoare de la inaltime, dar nu mi-am rupt nimic!

Secretul? Eram toleranta, pana la proba contrarie; eram isteata si puneam intrebari la subiect, iar daca nu primeam raspunsuri le cautam singura; eram diplomata si aveam acel „savoir survivre” pe care nu-l are toata lumea. Faptul ca nu am avut pile a fost un atu…s-au schimbat ministrii si directorii, dar eu am ramas…

Dupa trei ani de la angajare am inceput sa plec in strainatate si in general nu am avut oprelisti majore, cu mici exceptii datorate rautatii oamenilor.
Am lucrat peste douazeci de ani in aceeasi companie de comert exterior. Acolo am invatat ce inseamna economia de piata unde cererea si oferta dicteaza pretul unui produs, acolo am invatat ce inseamna studiu de piata, marketing, public relations si multe altele.
Spre deosebire de colegii tehnocrati care au lucrat in institute diverse, eu sunt multumita ca am trait experienta boom-ului comertului exterior romanesc de textile si tricotaje in mijlocul evenimentelor, nu de pe margine.

„Culori si pasiunea pentru flori”

Lasă un comentariu

„Colours and passion for flowers”

oil painting

Vizitati: https://elenaniculescu.com/2011/11/02/arhiva-mea-de-tablouri-terapia-virtuala-prin-imagini-frumoase/

Update: tabloul in varianta finala

Crizanteme japoneze ivoire

Lasă un comentariu

Older Entries

%d blogeri au apreciat: