Copiii dau un sens vietii noastre

Lasă un comentariu

Noi ne-am crescut copiii intr-o lume colorata, iar acum ne straduim sa le oferim nepotilor o lume frumoasa in care sa se formeze; in zilele cand petrecem mai multe ore cu ei ne incarcam pozitiv pentru restul saptamanii si ne bucuram de istetimea si de inteligenta lor!  
Astfel, tot ceea ce este urat si reprobabil in jurul nostru se estompeaza, dar nu dispare, din pacate!

Reclame

In preajma sarbatorilor de iarna

Lasă un comentariu

Sambata dimineata in metrou lipsea bodyguard-ul de serviciu. Nu-mi dau seama daca avea liber, ori nu s-a reinnoit contractul. Cert este ca „uratorii” sarbatorilor de iarna erau foarte numerosi, veneau valuri-valuri ca pe vremuri, cu multi copii de toate varstele insotiti de adulti care pregatisera cosuletze decorate festiv, ceea ce dovedeste ca ceva „know-how” au acumulat pe unde-au calatorit prin alte tari.
#PovestiDinBucuresti

Seara in metrou au performat doua personaje care vorbeau foarte tare romaneste cu accent italienesc pentru a capta atentia audientei masculine interesate si uluite in acelasi timp. Una dintre ele cred ca venea direct de la Milano pentru a prezenta ultimele tendinte ale modei peninsulare! 
#PovestiDinBucuresti

Povesti din Bucuresti

Lasă un comentariu

Ieri in metrou s-a urcat un cuplu: ea parea trecuta de cincizeci, cu parul partial vopsit negru/cam zece centimetri crescut alb-strans intr-un coc neglijent, purta o fusta subtire lunga, imprimata cu maci pe fond negru si s-a dezechipat imediat ce a intrat la caldura. El cara doua plase mari de supermarket, s-a asezat disciplinat pe banca si a-nceput sa-si studieze atent telefonul. Parea mai tanar cu cinci-sase ani, purta verigheta si a reactionat atunci cand ea a-nceput sa-si agite inelarul mainii drepte si i-a reprosat ceva legat de un inel pe care nu si l-a luat…
Stateau chiar pe banca de vis-a-vis si poate nu mi-ar fi atras atentia daca ea nu s-ar fi inghesuit in el si n-ar fi facut unele gesturi tandre matinale.
#PovestiDinBucuresti

Mesaj pentru tinerii din Romania

Lasă un comentariu

Daca ai o minte antrenata sa gandeasca, sa discearna, sa ia decizii mai mult sau mai putin inspirate/corecte, atunci ai aflat deja ca nu trebuie sa-ti educi copilul in ura si dispret pentru tara in care s-a nascut! Teoriile preluate la indigo din mass-media nu te-ajuta daca le repeti si pe pagina ta de #FB! Aduni like-uri cu postari lacrimogene, defetiste si teribiliste, dar nu te ajuta sa le oferi copiilor tai o viata mai frumoasa! Incearca alte strategii de supravietuire in lumea aceasta dura si nemiloasa!

Aveam colege care aveau cate un copil si erau nemultumite ca nu le pot oferi un viitor copiilor lor in Romania! Una era inginer textilist venita de la Crinul si cealalta era dactilografa la noi in companie de cativa ani. Ele se considerau femei „cu pretentzii”, nascute in mediul rural si stabilite in Bucuresti. De exemplu una dintre ele si-a mutat copilul de la scoala din cartier, deoarece acolo se preda limba rusa!

Cealalta si-a trimis copilul intr-un orasel de provincie din Belgia ca sa se formeze mai bine, mai occidental! Am intalnit-o dupa ani de zile si mi-a povestit ce realizari a avut acolo copilul ei: si-a cumparat o casa cu banii trimisi de parintii din Romania!?!

O alta cunostinta care lucra intr-o banca din Bucuresti si-a trimis copilul la studii in strainatate ajutand-ul sa obtina mai multe burse.

Intre timp copilul s-a casatorit acolo si s-au nascut doi copii. Nu stiu care au fost realizarile profesionale in acest caz, dar s-a intemeiat o familie mixta, cu nunta la Bucuresti si cu predica preotului bilingva.

 

La sfarsitul clasei a opta, fiul meu mi-a marturisit destul de derutat ca majoritatea colegilor de clasa vor sa emigreze la un moment dat. Atunci am realizat ca este momentul sa discutam despre subiect si i-am explicat urmatoarele: cand mergi in strainatate depinde cine esti, ce reprezinti si mai ales cum esti perceput si intampinat de cei de-acolo, caci altfel este destul de grea viata pretutindeni in lume!
Dupa cativa ani a-nceput sa vada strainatatea el insusi in direct si s-a convins ca exista „the bright side and the dark side of the world everywhere”!
#ParentingDeRomania

Despre toleranta si conflictul dintre generatii

Lasă un comentariu

Povestea a fost scrisa in 18 mai 2017 si publicata pe pagina mea de Facebook.

„Ieri am urcat in metrou, m-am asezat langa o fata blonda, apoi in fata noastra a aparut o alta care parea sa ezite sa se aseze in dreapta mea pe locul aflat liber; atunci le-am intrebat: sunteti prietene? Si raspunsul a venit prompt de la amandoua: da!
Am raspuns zambind: bine, atunci…si m-am mutat pe locul din dreapta. Mi-au multumit amandoua fericite, si-au admirat reciproc ochelarii cu lentile „oglinda”, apoi si-au facut cateva selfie de grup etc. 
Mi-am amintit acum momentul legat de toleranta, normalitate si evitarea conflictelor dintre generatii, atat de cultivate in unele locuri de catre unii reprezentanti ai speciei umane.”

Noaptea Muzeelor – Sambata 19 Mai 2018

Lasă un comentariu

Reţeaua Naţională a Muzeelor din România (RNMR) a anunţat că, pentru ediţia din acest an a Nopţii Muzeelor, aproximativ 150 de muzee şi organizaţii partenere vor participa la acest eveniment. Noutatea acestei ediţii este dată de 10 scurtmetraje despre culisele unor muzee din Bucureşti.

Detalii aici.

Profesiune de credinta

Lasă un comentariu

„Metamorfoza” lui Kafka a fost prima carte „altfel” pe care am citit-o prin liceu si evident a fost necesar sa recitesc de cateva ori inceputul, pentru a o duce la bun sfarsit!   Dupa aceea i-am citit pe Sartre, Camus, Faulkner, Boris Vian, Simone de Beauvoir sau piese de-ale lui Eugen Ionesco si m-am acomodat! Nu mi-a placut niciodata sa ma consider una dintre victimele sistemului absurd care asupreste oamenii pana la dezumanizare, desi viata traita a fost dura si nu m-a crutat deloc! Cred insa ca din cartile citite am invatat sa ma detasez, adica am deprins tehnici de supravietuire printre sacali! (Ultima fraza este un fel de revelatie matinala!)

Au existat dintotdeauna in jurul meu oameni care au incercat sa-mi controleze viata, sa-mi impuna sistemul lor de valori, dar n-au avut niciun succes! Pornirile lor au fost oprite la o bariera imaginara creata de sistemul meu de protectie intern, sau divin!

Nu invoc foarte des divinitatea, dar ceea ce stiu cu siguranta este faptul ca am avut parte de ajutor supranatural de cateva ori in viata, adica in acele momente critice cand aveam mare nevoie.

Am aflat mai tarziu ca a darui din inima, fara sa ceri nimic in schimb este un dar pe care nu-l au toti oamenii si mi-am dat seama ca am acest dar si nici nu stiam.

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: