Despre toleranta si conflictul dintre generatii

Lasă un comentariu

Povestea a fost scrisa in 18 mai 2017 si publicata pe pagina mea de Facebook.

„Ieri am urcat in metrou, m-am asezat langa o fata blonda, apoi in fata noastra a aparut o alta care parea sa ezite sa se aseze in dreapta mea pe locul aflat liber; atunci le-am intrebat: sunteti prietene? Si raspunsul a venit prompt de la amandoua: da!
Am raspuns zambind: bine, atunci…si m-am mutat pe locul din dreapta. Mi-au multumit amandoua fericite, si-au admirat reciproc ochelarii cu lentile „oglinda”, apoi si-au facut cateva selfie de grup etc. 
Mi-am amintit acum momentul legat de toleranta, normalitate si evitarea conflictelor dintre generatii, atat de cultivate in unele locuri de catre unii reprezentanti ai speciei umane.”

Reclame

Noaptea Muzeelor – Sambata 19 Mai 2018

Lasă un comentariu

Reţeaua Naţională a Muzeelor din România (RNMR) a anunţat că, pentru ediţia din acest an a Nopţii Muzeelor, aproximativ 150 de muzee şi organizaţii partenere vor participa la acest eveniment. Noutatea acestei ediţii este dată de 10 scurtmetraje despre culisele unor muzee din Bucureşti.

Detalii aici.

Profesiune de credinta

Lasă un comentariu

„Metamorfoza” lui Kafka a fost prima carte „altfel” pe care am citit-o prin liceu si evident a fost necesar sa recitesc de cateva ori inceputul, pentru a o duce la bun sfarsit!   Dupa aceea i-am citit pe Sartre, Camus, Faulkner, Boris Vian, Simone de Beauvoir sau piese de-ale lui Eugen Ionesco si m-am acomodat! Nu mi-a placut niciodata sa ma consider una dintre victimele sistemului absurd care asupreste oamenii pana la dezumanizare, desi viata traita a fost dura si nu m-a crutat deloc! Cred insa ca din cartile citite am invatat sa ma detasez, adica am deprins tehnici de supravietuire printre sacali! (Ultima fraza este un fel de revelatie matinala!)

Au existat dintotdeauna in jurul meu oameni care au incercat sa-mi controleze viata, sa-mi impuna sistemul lor de valori, dar n-au avut niciun succes! Pornirile lor au fost oprite la o bariera imaginara creata de sistemul meu de protectie intern, sau divin!

Nu invoc foarte des divinitatea, dar ceea ce stiu cu siguranta este faptul ca am avut parte de ajutor supranatural de cateva ori in viata, adica in acele momente critice cand aveam mare nevoie.

Am aflat mai tarziu ca a darui din inima, fara sa ceri nimic in schimb este un dar pe care nu-l au toti oamenii si mi-am dat seama ca am acest dar si nici nu stiam.

Despre bunicii din Romania

Lasă un comentariu

In Romania exista o adevarata psihoza la adresa oamenilor de varsta a treia, care s-au retras (teoretic!) din activitate, dar care se implica activ in cresterea si sustinerea familiilor unde exista copii mici care trebuie ajutati sa creasca mari! Despre acesti oameni care zilnic se scoala de dimineata, alearga prin oras sa-i supravegheze pe cei mici, sa-i duca la gradinita ori la scoala, apoi sa-i aduca acasa in siguranta, sa-i insoteasca si sa-i urmareasca in parc, nu se vorbeste in presa ori la tv, ca si cum nici n-ar exista!
Si de cele mai multe ori acestia presteaza voluntar aceste activitati si nici nu primesc premii ori mentiuni in cadrul galelor organizate de societatea civila! Uneori nici membrii familiilor pe care le ajuta si le sustin, nu le recunosc meritele si nu le arata recunostinta cuvenita!
Am scris aceste randuri deoarece aceasta-i realitatea in Romania, tara in care traiesc!
#cumsecresctinerelegeneratii
#Romaniain2018

Amintiri din copilarie-in varianta mea

Lasă un comentariu

Cand merg in Drumul Taberei pe sosea (adica pe la suprafata!) revad cu placere locurile pe unde am copilarit in prima, dar mai ales in a doua copilarie: Palatul Cotroceni si Gradina Botanica.
La palat mergeam la Cercul de Maini Indemanatice in prima copilarie (venind din Bucurestii Noi), iar in a doua copilarie (cand locuiam in zona Favorit, actual AFI Cotroceni) petreceam vacantele de vara in curtea palatului la evenimentele organizate acolo pentru copii: tabere de vara, carnavaluri costumate, focuri de tabara.
In Gradina Botanica ne plimbam aproape zilnic in special cand eram la liceu.

Frumoase locuri, nepretuite amintiri.

Mi-am amintit de asemenea ca atunci cand eram mica, mama a mers cu mine la un specialist deoarece imi pierdusem pofta de mancare, gandeam exagerat de mult, ma prefaceam ca dorm, dar de fapt visam cu ochii deschisi.

Specialistul mi-a recomandat un sirop cu vitamine pentru pofta de mancare si i-a spun mamei ca sunt un copil inteligent peste medie si trebuie in fiecare zi sa vad locuri noi, sa fac lucruri inedite s.a.m.d. Prin urmare, mama ma scotea la plimbare prin centrul orasului, vizitam magazine, mergeam cu ea la piata, mergeam la spectacole la teatrul de vara din Parcul Bazilescu.

Realizez acum ce mama extraordinara am avut! Dumnezeu s-o odihneasca!

#povestidinBucuresti

 

Povestea mea din 8 Aprilie

Lasă un comentariu

 

Din arhiva de aur a familiei: copiii nostri la casa bunicilor materni din Predeal  
Fiul face parte din generatia X, iar fiica din generatia Y. Cu toata diferenta de varsta, intre ei nu au existat niciodata „gelozii”, asa cum se-ntampla destul de frecvent in unele familii.
Dupa ce a implinit un an, pe fiica noastra am fost obligata s-o las in grija parintilor mei deoarece trebuia sa ma-ntorc la serviciu. A urmat o perioada destul de grea intrucat faceam naveta Bucuresti-Predeal aproape la fiecare sfarsit de saptamana. Le sunt foarte recunoscatoare parintilor mei care au invatat-o sa mearga, sa vorbeasca si o linisteau dupa plecarile mele bruste si inevitabile de acolo…
Maine este ziua de nastere a fiicei noastre Suzana, care ne-a adus intotdeauna multe bucurii culminand cu doi baietzei gemeni nazdravani si inteligenti.
De la fiul nostru avem doua printzese de-a dreptul „brilliante”, cum imi place mie sa spun!
Sa ne traiasca si sa fie cu totii sanatosi, fericiti si performanti!

Fotografia color a fost realizata integral de catre tatal copiilor, respectiv sotul meu, artist fotograf pe atunci.
#deceiubimcopiii

Marturii bazate pe observatii

Lasă un comentariu

Oamenii se cred niste zei a caror existenta unica (in viziunea lor) ar putea fi un model demn de urmat pentru generatiile prezente si viitoare!

Pe zi ce trece realizez de ce exista aceasta intoleranta permanenta intre generatii, intre cei care tot repeta „pe vremea mea…” si ceilalti care traiesc acum, altfel. Este ca si cum le-as reprosa nepoatelor & nepotilor mei ca au tot felul de jucarii sofisticate, in timp ce eu aveam doar papusi de carpa al caror cap cusut de trup era din carton presat si mobila de bucatarie din tabla! 
Ori incerci sa evoluezi prin transformare personala, ori ramai acolo incorsetat in tipare invechite! 
#DilemaExistentiala

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: