Elena Niculescu

Am fost pasionata de targurile de carte aparute in peisajul romanesc dupa anii nouazeci. De la primul organizat la Teatrul National si pana in urma cu cativa ani le-am vizitat aproape pe toate, chiar daca se numeau Bookfest, ori Gaudeamus!

Cu timpul insa, entuziasmul mi s-a diminuat considerabil pe masura ce-am cunoscut multi oameni si povestile lor de viata.

In lumea virtuala si reala am intalnit scriitori, poeti, traducatori, profesori, editori, patroni si directori de edituri, tipografii s.a.m.d. 

Din experienta acumulata in economia de piata romaneasca de dupa anii nouazeci am invatat foarte multe, poate de aceea sunt in masura sa stiu exact care este diferenta dintre o editura pornita de la zero avand capital mic privat si o alta care a pornit din start cu active primite cadou. De aceea cand pasesc in incinta unui targ de carte acum vad diversitatea, dar si nedreptatea; observ standardele inalte atinse de unii si chinurile altora de a supravietui, sunt asurzita de lansarile filmate pentru unii autori sustinuti si hipermediatizati si uimita de unele lansari anuntate pe #FB unde autorul citeste si in jurul lui sunt eventual doi-trei prieteni, sau trecatori.

La inceput aveam impresia ca targurile de carte sunt asemanatoare cenaclurilor literare pe care le frecventam in timpul liceului, dar acum vad totul cu alti ochi!

Poate imi voi recapata entuziasmul la un moment dat, dar deocamdata sunt in „stand-by”!