Despre targurile de carte din Bucuresti

Lasă un comentariu

Am fost pasionata de targurile de carte aparute in peisajul romanesc dupa anii nouazeci. De la primul organizat la Teatrul National si pana in urma cu cativa ani le-am vizitat aproape pe toate, chiar daca se numeau Bookfest, ori Gaudeamus!

Cu timpul insa, entuziasmul mi s-a diminuat considerabil pe masura ce-am cunoscut multi oameni si povestile lor de viata.

In lumea virtuala si reala am intalnit scriitori, poeti, traducatori, profesori, editori, patroni si directori de edituri, tipografii s.a.m.d. 

Din experienta acumulata in economia de piata romaneasca de dupa anii nouazeci am invatat foarte multe, poate de aceea sunt in masura sa stiu exact care este diferenta dintre o editura pornita de la zero avand capital mic privat si o alta care a pornit din start cu active primite cadou. De aceea cand pasesc in incinta unui targ de carte acum vad diversitatea, dar si nedreptatea; observ standardele inalte atinse de unii si chinurile altora de a supravietui, sunt asurzita de lansarile filmate pentru unii autori sustinuti si hipermediatizati si uimita de unele lansari anuntate pe #FB unde autorul citeste si in jurul lui sunt eventual doi-trei prieteni, sau trecatori.

La inceput aveam impresia ca targurile de carte sunt asemanatoare cenaclurilor literare pe care le frecventam in timpul liceului, dar acum vad totul cu alti ochi!

Poate imi voi recapata entuziasmul la un moment dat, dar deocamdata sunt in „stand-by”!

Poeti contemporani – Emil Brumaru

Lasă un comentariu

Emil Brumaru

Cezar Paul-Badescu: interviu realizat cu poetul Emil Brumaru

Femeia a fost în Rai, a făcut figura cu mărul… O figură necesară, vă daţi seama ce se întâmpla dacă nu-i alunga din Rai, rămâneau doar Adam şi Eva, contemplându-se mereu. Fără diavol nu prea exista şansa de a ne iubi trupeşte.“ „Întâi a fost amorul si după-aceea a venit poezia. Eram în Iaşi, stăteam lângă Teatrul Naţional, eram o gaşcă – gaşca teatrului – şi a venit o fată de la Bucureşti cu codiţe negre, foarte ochioasă, care avea rude chiar în curtea teatrului. Am cooptat-o foarte repede în gaşca teatrului. A stat doar vreo zece zile ,dar în timpul în care am stat acolo ne-am îndrăgosit, o dragoste absolut reciprocă. Toţi erau invidioşi, cum am reuşit asta. Îmi arunca bileţele de sus, de unde stătea. A mai venit în zonă, dar nu a fost lăsată să vină în Iaşi, eram un pericol. I-am scris scrisori şi atunci am început să scriu şi versuri. Dar scriam penibil. Ea a făcut un gest necugetat că mi le-a adus. Erau penibile.“Citeste mai mult: adev.ro/n6do4b

 

Femeia a fost în Rai, a făcut figura cu mărul… O figură necesară, vă daţi seama ce se întâmpla dacă nu-i alunga din Rai, rămâneau doar Adam şi Eva, contemplându-se mereu. Fără diavol nu prea exista şansa de a ne iubi trupeşte.“ „Întâi a fost amorul si după-aceea a venit poezia. Eram în Iaşi, stăteam lângă Teatrul Naţional, eram o gaşcă – gaşca teatrului – şi a venit o fată de la Bucureşti cu codiţe negre, foarte ochioasă, care avea rude chiar în curtea teatrului. Am cooptat-o foarte repede în gaşca teatrului. A stat doar vreo zece zile ,dar în timpul în care am stat acolo ne-am îndrăgosit, o dragoste absolut reciprocă. Toţi erau invidioşi, cum am reuşit asta. Îmi arunca bileţele de sus, de unde stătea. A mai venit în zonă, dar nu a fost lăsată să vină în Iaşi, eram un pericol. I-am scris scrisori şi atunci am început să scriu şi versuri. Dar scriam penibil. Ea a făcut un gest necugetat că mi le-a adus. Erau penibile.“Citeste mai mult: adev.ro/n6do4b
Femeia a fost în Rai, a făcut figura cu mărul… O figură necesară, vă daţi seama ce se întâmpla dacă nu-i alunga din Rai, rămâneau doar Adam şi Eva, contemplându-se mereu. Fără diavol nu prea exista şansa de a ne iubi trupeşte.“ „Întâi a fost amorul si după-aceea a venit poezia. Eram în Iaşi, stăteam lângă Teatrul Naţional, eram o gaşcă – gaşca teatrului – şi a venit o fată de la Bucureşti cu codiţe negre, foarte ochioasă, care avea rude chiar în curtea teatrului. Am cooptat-o foarte repede în gaşca teatrului. A stat doar vreo zece zile ,dar în timpul în care am stat acolo ne-am îndrăgosit, o dragoste absolut reciprocă. Toţi erau invidioşi, cum am reuşit asta. Îmi arunca bileţele de sus, de unde stătea. A mai venit în zonă, dar nu a fost lăsată să vină în Iaşi, eram un pericol. I-am scris scrisori şi atunci am început să scriu şi versuri. Dar scriam penibil. Ea a făcut un gest necugetat că mi le-a adus. Erau penibile.“Citeste mai mult: adev.ro/n6do4b

Elena Niculescu:

Domnul Brumaru Emil face poezie din orice este legat de femeie, chiar daca uneori nu exista nicio legatura fireasca intre subiect si predicat! Atunci inventeaza dansul ceva delicat, ingeresc, sau concret, terestru, vizual, olfactiv, etc.”

Doru Castaian: „Am făcut imprudenţa să iau din raftul bibliotecii mele unul din volumele de opere ale lui Emil Brumaru de la Polirom, “ca să citesc doar una, două..”. Evident, am fost resorbit în universul hipnotic al celui mai senzual poet român din câţi cunosc. Am lăsat orice altă lectură pentru moment şi ştiu că voi devora (iar!) cele câteva sute pagini ale volumului, fără să respir (prea mult). E cumva straniu: la nivelul temelor şi al anvergurii poetice, Brumaru nu pare unul dintre patriarhi, nu este un inovator şi nu ştiu câtă sevă nouă a dat limba română în versurile lui. Şi totuşi, rareori limba a tors mai frumos sub creionul cuiva, rareori s-au cântat mai frumos pliurile femeii în pliurile limbii, rareori s-a sedus mai onest (ce oximoron!), rareori s-a imaginat o slujbă de iertare mai convingătoare pentru toţi păcătoşii lumii. Emil Brumaru este, cred, un maestru olandez al limbii române.”

Elena Niculescu:

„Oniric, sau nu, are o anume muzicalitate a cuvintelor din a caror potrivire ies triluri gingase! Asemanarea cu pictura olandeza care slefuieste detaliile pana la perfectiune este foarte potrivita!”

Despre targurile de carte din Romania

Lasă un comentariu

In ’95 am vizitat pentru prima data Targul de carte din incinta TNB, la etaj. Atmosfera era incitanta, dar si sufocanta.
In 2005 am participat la prima editie Kilipirim de la Dalles. A fost interesant de urmarit apetitul oamenilor pentru achizitionarea cartilor cu discount.
In anii urmatori am luat parte la cateva editii Bookfest si Gaudeamus. Incerc sa fiu echidistanta si sa nu fac aprecieri personale, in afara de aceea ca in timp costurile de participare au crescut, iar puterea de cumparare a romanilor a scazut…de unde si intrebarea: cum se descurca editurile si tipografiile, dar mai ales cum se poate trai din scris in Romania?
Le urez succes tuturor celor care isi lanseaza carti la Bookfest!
Cu mentiunea ca succesul nu ajunge pentru plata facturilor curente…

IMG_7226

%d blogeri au apreciat: