Lupta romanilor contra romanilor s-a accentuat dupa primul tur al alegerilor

Lasă un comentariu

A fost o saptamana plina de insulte, jigniri, acuzatii si in general, vorbe grele.

Aceleasi postari se pot intalni pe multe pagini, fiecare autor revendicandu-si proprietatea intelectuala a continutului. Mimetismul se propaga necontenit.

Comentariile de pe #FB au continuat toata saptamana  pe tema dezbaterilor bilaterale intre candidatii care intra in turul II:
Unii le considera inutile, altii sustin necesitatea imperativa a acestora!
Se repeta obsesiv proverbul cu cocina si porcii, sau mai elevat/adaptat cu margaritarele si ce-o mai fi pe-acolo.
Am descoperit si indemnul voalat cu „sa ne punem cenusa-n cap” toti romanii, deoarece am fi o „natie de oameni fara valori. fara coloana vertebrala, fara idealuri, lenesi, ipocriti s.a.m.d.”
As fi intrebat-o pe autoare daca vorbeste despre ea insasi, ori despre ceilalti, dar evident ca nu vreau polemici.
#AlegeriPrezidentialeInRomania

Trandafiri din gradinile bucurestene in noiembrie 2019

Lasă un comentariu

Fabule cu iz electoral

Lasă un comentariu

„Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois!”
De la inceputul campaniei electorale, proverbul de mai sus pe care l-am scris intre ghilimele, nu-mi da pace, in fiecare zi imi vine-n minte!  Nu are rost sa amintesc de fabule celebre cu iz electoral precum „Lupul moralist”, „Cainele si catelul”, sau „Vulpea liberala”…
#AlegeriPrezidentialeInRomania

„Cainele si catelul” de Grigore Alexandrescu

„Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace,
Cum lupii, urșii, leii și alte cîteva,
Care cred despre sine că prețuiesc ceva!
        De se trag din neam mare,
        Asta e o-ntîmplare:
Și eu poate sînt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n țări civilizate
        Este egalitate.
Toate iau o schimbare și lumea se cioplește,
Numai pe noi mîndria nu ne mai părăsește.
Cît pentru mine unul, fieștecine știe
        C-o am de bucurie
Cînd toată lighioana, măcar și cea mai proastă,
Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.“
Așa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Cățelu Samurache, ce ședea la o parte
        Ca simplu privitor,
        Auzind vorba lor,
Și că nu au mîndrie, nici capriții deșarte,
        S-apropie îndată
Să-și arate iubirea ce are pentru ei:
„Gîndirea voastră — zise — îmi pare minunată.
Și simtimentul vostru îl cinstesc, frații mei.“
— „Noi, frații tăi? răspunse Samson, plin de mînie.
        Noi, frații tăi, potaie!
        O să-ți dăm o bătaie
        Care s-o pomenești.
Cunoști tu cine sîntem, și ți se cade ție,
Lichea nerușinată, asfel să ne vorbești?“
— „Dar ziceați…“ — „Și ce-ți pasă ție? Te-ntreb eu ce ziceam?
        Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mîndria și că uresc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căței.”

     Acestea între noi adesea o vedem,
     Și numai cu cei mari egalitate vrem.

(Ed. 1842)

Panseuri matinale

Lasă un comentariu

Mesajele saptamanii:
“Alea iacta est”, “Rien ne va plus, les jeux sont faits”! In traducere libera: zarurile au fost aruncate, nu se mai poate face nimic, jocurile sunt facute!
Mi-am amintit ca in curand se implinesc treizeci de ani de la Caderea Zidului Berlinului si realizez ca si atunci am trait vremuri de incertitudine si de speranta; suntem prea mici intr-o lume foarte mare plina de provocari, de pericole si de jocuri puse-n scena de la pupitre inalte care se dovedesc a fi de cele mai multe ori obscure.

Trotinetistul cu parul alb

Lasă un comentariu

Intr-o seara ma-ntorceam acasa si pe strada noastra „zbura” in mare viteza un trotinetist cu parul alb chiuind de fericire! In acel moment m-am gandit imediat: sa te fereasca cel de sus sa-i stai in cale trotinetistului exaltat!

In principiu, n-am nimic impotriva acestei mode a trotinetistilor, dar unii sunt un real pericol public!

Trotinetistul

Lasă un comentariu

Zilele trecute in metroul foarte matinal s-a urcat omul „cool&trendy” al zilelor noastre: cu trotineta si cafeaua la purtator. 
Afisa un aer nonsalant, si-a parcat trotineta cu maxima concentrare langa o bara, isi savura cafeaua in pahar de plastic cu o privire pierduta in interior…Parea cam obosit!
#PovestiDinBucuresti

Poveste din Bucuresti – florile de la geam

Lasă un comentariu

Dialog cu o vecina de dimineata:
Ea: vai, ce flori frumoase aveti la geamuri, ca-n Germania…
Eu: da, ne-am creat singuri surse de oxigen!
N-am adaugat nimic in sensul ca se poate si-n Romania, dar trebuie sa le-ngrijesti si sa ai plase la geamuri care nu se deschid in afara! (De fapt, acesta-i secretul!)
#PovestiDinBucuresti

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: