Prin București de dimineață

Lasă un comentariu

Despre serbările școlare

Lasă un comentariu

Ieri dupa-amiaza o mare parte din familie a fost la serbarea de absolvire a clasei 0. Deoarece n-am avut șansa de a sta in primul rând, am făcut multe fotografii, dar toate sunt printre…si toată lumea filma/fotografia, etc.
Am ales o imagine foarte elocventa a #Sarei absolventă, iar in cadru apare si surioara nonșalanta care se hidrata de zor! 

Textul este datat 17.06.2016

Despre școală în România

Lasă un comentariu

Mi se pare foarte ciudat că mulți oameni care se autointitulau ca făcând parte din elita intelectuală românească, în ultimele zile au recunoscut pe #FB că n-au fost niciodată printre primii la școală. Nici nu știu ce să mai cred? Este foarte adevărat că în ultimii ani se exagera în unele școli prin acordarea de multe diplome elevilor din clasele mici, dar nu-i adevărat că înainte de anii nouăzeci un copil care învăța bine nu putea obține note mari. Am citit în ultimele zile multe aberații despre acest subiect și îmi amintesc că până acum se spunea că un om nu are nevoie de școală ca să răzbească în viață. Deoarece au existat niște cazuri izolate, imediat s-a extrapolat asupra întregii societăți.

Au existat mereu profesori care promovau unii elevi și-i nedreptățeau pe alții, dar nu putem generaliza! Există și cadre didactice dedicate meseriei lor, ca-n orice alt domeniu!

Eu am mers cu plăcere la școală, mi-a plăcut să învăț, am citit foarte mult în plus față de programa școlară, nu am ce să le reproșez părinților mei care au muncit foarte mult să ne crească, să ne educe și să ne susțină la școală și apoi la facultăți, deoarece am fost trei copii.

Oportuniștii, profitorii și meschinii nu mi-au plăcut niciodată!

Lasă un comentariu

Întotdeauna au existat astfel de oameni cu un caracter îndoielnic, dar în ultimii ani ei activează prin lumea virtuală și au devenit foarte vizibili.

Unii dintre ei se consideră adevărați influenceri/guru/formatori de opinie și profită de oamenii slabi, fără principii, fără preocupări serioase, fără cunoștințe solide și fără discernământ.

Colaje cu imagini din 11 iunie

Lasă un comentariu

Despre clasa pregătitoare in România

Lasă un comentariu

Am aflat că la o școală cu predare in limba germană, pentru departajarea copiilor la clasa pregătitoare, s-a dat un test/examen cu 300 (trei sute) de intrebări la care viitorii elevi (unii dintre ei incă n-au implinit șase ani pâna acum in mai!) au fost obligați să fie performanți și să răspundă corect la cât mai multe intrebări!

Citisem mai devreme un articol postat pe #FB despre invățământul românesc și după ce-am aflat această informație, mă tot intreb de ce trebuie să fie traumatizați copiii de la vârstă fragedă?

Mulți români dau exemplu sistemul de invățământ finlandez care le asigură copiilor un regim destul de relaxat la școală, fără teste și teme pentru acasă care să le consume tot timpul liber. Nu pot să mă pronunț, dar sunt convinsă că un mediu prietenos la școală le-ar oferi copiilor posibilitatea de a fi mai devotați școlii și le-ar fi mai bine!

#CopiiidinRomânia

Noaptea Muzeelor deschise in București, 14-15 Mai 2022

Lasă un comentariu

Pentru informații specifice evenimentului puteți accesa această adresă.

Despre #MeToo in România – 2022

Lasă un comentariu

Atunci când o femeie indrăznește să-și spună pe scenă la o gală a premiilor Gopo off-ul vieții personale, se vor găsi intotdeauna bărbați care se vor strădui din răsputeri s-o jignească, s-o ridiculizeze, s-o reducă la tăcere, s-o umilească, să-i demonstreze că supărarea acesteia legată de faptul că se teme de prezentul și viitorul ei, nu-i interesează pe cei care au fost actori cu contract și in plus europarlamentari!

Despre fenomenul #MeToo in Romania nu este oportun să se vorbească in spațiul public deoarece acesta nu există, afirmă unii oameni pur și simplu!

E mare lucru in zilele noastre să te bucuri de bani care vin din mai multe surse!

Primavara la terasa

Lasă un comentariu

BabyBoomers v/s War

Lasă un comentariu

Aparțin generației Baby Boomer și am fost din copilărie educată in spiritul păcii, armoniei, empatiei, dragostei pentru frumos, pentru natură, a respectului de sine și față de ceilalți oameni din jur.

Bunicul matern a luptat pe front in timpul celui de-al doilea război mondial și a rămas cu multe amintiri traumatizante pe care ni le impărtășea in copilărie.

Părinții mei erau in București in anii de după război, dar mama fiind născută in acest oraș a trăit sub bombardamente impreună cu familia ei, având tatăl pe front.

In copilărie am ascultat multe povestiri despre ororile războiului, despre victime, despre foamete și mi-am creat propriile temeri și convingeri pe această temă.

Cea mai dureroasă experiență a mamei mele s-a produs in timpul bombardamentului din 4 aprilie 1944 asupra Bucureștiului. Familia compusă din mama (respectiv bunica maternă) si trei copii (două fete si un băiat, respectiv surorile și fratele mamei mele) locuia in cartierul Bucureștii Noi.

Mama mea in vârsta de numai paisprezece ani, lucra deja la un patron evreu care deținea un magazin pe strada Lipscani, in centrul vechi al Bucureștiului. In ziua bombardamentului din zona Gării de Nord aflată nu atât de departe de cartierul Bucureștii Noi, a plecat din Lipscani in fugă pe jos pentru a vedea ce se intâmplă cu familia ei. A ajuns acasă epuizată după ce trecuse de mormane cu victime și dărâmături…Și-a găsit familia ascunsă sub pat, in viață!

De atunci, din copilărie, am urât războiul din toată inima și mi-am dorit ca astfel de istorii sângeroase să nu se mai repete NICIODATĂ!

Older Entries

%d blogeri au apreciat: