Trebuie sa recunosc faptul ca iubesc florile si imi place sa le pictez.
Am admirat si „studiat” plantele de cand eram copil si stateam la casa in Bucurestii Noi. In curtea noastra, sau in cea a bunicilor din partea mamei, cresteau foarte multe plante cu flori; unele erau salbatice, altele plantate de catre om. De atunci am invatat sa le deosebesc si sa le pretuiesc.
Mama mea plantase in curte flori de piatra printre dale de marmura.
La bunici in curte cresteau stanjenei si zorele, crini si dalii, crizanteme si multe alte flori…
In clasa a treia ne-am mutat la bloc in Drumul Taberei; vis-a-vis de blocul nostru la inceput era un camp unde se pasteau oile. Se construia o scoala, un complex comercial si alte blocuri de locuit. Pot spune ca acest cartier s-a construit sub ochii nostri de copii curiosi. Eu ma bucuram de campurile cu flori salbatice care mai existau pe atunci…
Mi-am petrecut prima vacanta de vara rascolind pamantul in cautare de cioburi, sau alte „vestigii”.
Bineinteles ca n-am gasit nimic special in cautarile mele, dar ma multumeam sa fac diverse aranjamente sau coronitze din flori.
Imi place sa am tot timpul flori in casa, la geam, pe balcon si asa mai departe…
Cateva dintre florile mele de acum:
In concluzie, omul isi poate face viata mai frumoasa cu mainile sale!
Elena Niculescu 
Lasă un răspuns