Who’s Who

Lasă un comentariu

Ieri vorbea la radio un profesor de economie al carui nume imi era cunoscut! L-am retinut deoarece mi-a creat mult disconfort emotional cu ani in urma, cand a procedat gresit si a „lovit” in mine in loc sa loveasca in cine trebuia; l-am cautat pe google si mi-am dat seama ca el este. Are un CV bogat „avant et apres ’89), destul de controversat, o avere considerabila, acum preda si acorda consultanta de specialitate, cu alte cuvinte barbatul ideal! 🙂
Sper sa nu-l mai aud curand vorbind la radio, deoarece ma obliga sa-mi amintesc detalii neplacute pe care m-am straduit sa le uit de-a lungul anilor.
De altfel, nu a fost singurul om care mi-a creat neplaceri in viata profesionala, au fost si altii, dar unii dintre ei au plecat spre alte lumi…
Reclame

Cum se facea corespondenta la extern cu ani in urma

Lasă un comentariu

La inceput au existat scrisorile si telegramele, apoi au aparut mesajele transmise prin telex, prin fax si mai tarziu acestea s-au transmis prin posta electronica, respectiv e-mail.

Inainte existau dactilografe in toate birourile, unele scriau numai in romaneste, altele numite „poliglote” traduceau si redactau corespondenta comerciala in limbi de circulatie internationala: franceza, engleza, germana. Pentru limba rusa era nevoie si de o masina de scris speciala adaptata la alfabetul respectiv.

Cu timpul, dactilografele de meserie s-au reprofilat, au aparut mai multe masini de scris in birouri si toti angajatii au invatat sa-si dactilografieze singuri corespondenta. Cu unele exceptii, desigur, caci unele persoane refuzau sa scrie la masina, iar directorii aveau secretare.

La noi in tara modalitatile moderne de comunicare veneau cu intarziere comparativ cu ceea ce se-ntampla in lume, dar apareau la un moment dat!

Imi amintesc de exemplu ca-n a doua parte a anilor optzeci in alte tari europene aparusera deja telefoanele care se instalau in automobile, iar la noi se vorbea cu strainatatea numai prin comenzi facute la Palatul telefoanelor prin centrala. Conexiunile directe au fost posibile mai tarziu. Tot in acei ani, in companiile straine se instalasera computerele personale si angajatii faceau cursuri interne pentru a invata cum sa le foloseasca.

In a doua parte a anilor optzeci in strainatate toti angajatii aveau pagere si erau astfel tot timpul monitorizati si era necesar sa raspunda urgent mesajelor primite; apoi au aparut telefoanele mobile, care la noi in tara au ajuns mai tarziu. Prin ’94 existau niste telefoane mobile conectate la o centrala proprie, iar din ’97 a aparut telefonia mobila GSM.

 

Dupa ’90 au aparut si in Romania calculatoarele personale, dar unele companii au inteles tarziu necesitatea de a investi in noua tehnologie.

 

 

Amintiri despre un ex-coleg de serviciu

Lasă un comentariu

Ieri am aflat ca ne-a mai parasit un fost director, un fost coleg cu care am lucrat multi ani de zile in aceeasi companie. Era omul de la care am invatat foarte multe despre transportul maritim, despre note de comanda conosament, despre dispozitii de transport si vamuire, despre containere, vagoane, autocamioane si multe altele. Eu intrebam si fostul coleg imi raspundea la intrebari, astfel incat i-am fost intotdeauna recunoscatoare pentru spiritul colegial si pentru usurinta cu care imi impartasea din experienta personala. Chiar daca eu absolvisem o facultate de profil, niciodata nu m-a apostrofat ca nu m-am nascut invatata, sau nu m-a jignit ca-l „deranjez” cu intrebari! Era un om jovial, cu simtul umorului, dar un temperament foarte coleric. Desigur, cei care-au activat in comertul exterior al Romaniei nu au devenit persoane publice, cu unele exceptii, de regula personaje „negative” pe care toti jurnalistii romani le-au judecat si apoi au extrapolat cu usurinta asupra intregului sistem de comert exterior. Dar nu-mi propun eu sa-i luminez acum pe cei care traiesc inchistati in tipare absurde, caci e problema lor sa investigheze corect si sa afle adevarul.
Dumnezeu sa-l aiba in paza sa pe Grigore Oana, fostul nostru director si coleg!

Despre femei si literatura

Lasă un comentariu

Anna Karenina – „live fast, die young”. Se marita la 18 ani cu un barbat minunat din toate punctele de vedere. Nu-l iubeste, dar i se ofera totul. Are totul. Cand simte ca incepe sa imbatraneasca, pe la 28 de ani, se indragosteste de Vronski. Se indragosteste urat de tot si, cu toate astea, stie ca Vronski nu are stofa ei. Ar fi preferat sa-l iubeasca la fel pe Karenin. De fapt, Karenin este singurul care, pana la urma, o intelege asa cum a fost ea. Dar ea merge pana la capat cu Vronski, desi intrevede sfarsitul. Nu vrea altceva pentru ca stie ca, peste 10 ani, se putea trezi ca Alexei Karenin are o amanta. Nu voia sa treaca prin asta. Asa ca: „live fast, die young”. 

Postat de Arthur Suciu pe Facebook.

 

Comentariul meu:

De multe ori femeile se plictisesc de ceea ce au si isi doresc altceva; cred ca in zilele noastre femeile plictisite si dornice de schimbari majore sunt foarte multe, dar putine o recunosc! Unele sunt prea ocupate zilnic si n-au timp de schimbari, altele se resemneaza, unele isi cauta amanti, iar altele se apuca sa publice romane despre amantlacuri si succesul este garantat! Astfel ne dam seama ca a face „literatura” din subiecte de alcov inseamna sa vinzi femeilor vise indiferent de varsta…

Niciodata nu mi-am dat seama daca Anna Karenina si-a dorit fericirea sau nefericirea!

Oricum, motto-ul meu este „live your life as long as you are alive”! O cu totul alta perspectiva asupra vietii.

Best of J.D. Salinger:

” Barbatilor le place sa creada ca ti-ai petrecut toata viata vomitand ori de cate ori s-a apropiat de tine un barbat. Si, crede-ma ca nu glumesc. Ah, poti sa le spui verzi si uscate. Dar niciodata ceva sincer. Daca le povestesti ca ai cunoscut odata un baiat frumos, va trebui sa adaugi cu aceeasi suflare ca era prea frumos. Sau daca le marturisesti ca ai cunoscut un baiat inteligent, trebuie sa precizezi ca era totusi un tip care facea pe desteptu’ sau smecheru’. Daca nu, o sa-ti dea in cap cu bietul baiat ori de cate ori o sa aiba ocazia. Eloise se opri sa bea un pahar si sa reflecteze. Ah, zise ea, o sa te asculte cu un aer matur, poti fii sigura. O sa faca chiar niste mutre al naibii de inteligente. Dar nu te lasa trasa pe sfoara. Crede-ma. Viata o sa-ti fie un adevarat iad daca acorzi vreun credit inteligentei lor. Asculta-ma pe mine.”

Fragmentul meu preferat din “Sarmana glezna scrantita”.

Copiii dau un sens vietii noastre

Lasă un comentariu

Noi ne-am crescut copiii intr-o lume colorata, iar acum ne straduim sa le oferim nepotilor o lume frumoasa in care sa se formeze; in zilele cand petrecem mai multe ore cu ei ne incarcam pozitiv pentru restul saptamanii si ne bucuram de istetimea si de inteligenta lor!  
Astfel, tot ceea ce este urat si reprobabil in jurul nostru se estompeaza, dar nu dispare, din pacate!

„Frau G.C.” passed away

Lasă un comentariu

I se spunea „frau” deoarece a lucrat intotdeauna tari in care se vorbeste cu precadere in limba germana, precum Austria, Germania.

Era mica de statura, plina de energie, calculata si foarte determinata.

Uneori era dura, dar de cele mai multe ori amabila si inteleapta.

Isi iubea familia si tinea foarte mult la eticheta. Sotul facea cafeaua dimineata si apoi o conducea la birou cu masina. Erau nedespartiti, iar la toate intalnirile cu fostii colegi de birou din ultimii ani veneau impreuna.

In a doua parte a anilor nouazeci si-au amenajat o casa la tara si acolo-si petreceau sfarsiturile de saptamana si concediile. Cultivau legume, plantau flori, ingrijeau pomi fructiferi si apoi transformau roadele culese in sucuri, gemuri, bulioane si zacusca.

Cu timpul, copiii au inaintat in varsta, nepotii au crescut, iar cei doi s-au retras din activitate.

Ne-am intalnit la inceputul lui noiembrie 2018 cu fostii colegi, iar ieri am primit un telefon si am aflat c-a fost pentru ultima data cand am vazut-o pe „Frau G.C.”.

#OnThisDay

Lasă un comentariu

Ce scriam in 16.01.2011:

Dintre accesoriile feminine cel mai mult imi plac esarfele…pentru ca pastreaza in ele toate parfumurile amestecate.

Poseta unei adevarate doamne se cunoaste dupa miros. Amestecul mirosului de piele (ecologica) si parfum este unic.

Manusile de piele sunt un accesoriu care n-ar trebui sa lipseasca pe vreme rece din poseta doamnelor. Frigul si chiar vantul irita pielea mainilor.

16.01.2018

#PanseuMatinal:
Niciodata nu m-au pasionat idilele ori certurile altora! Acum, cu atat mai mult sunt imuna la can-canuri, scenarite, dezvaluiri senzationale, barfe media, comploturi malefice si alte asemenea! Am invatat sa fac abstractie de toate acestea, de aceea nu-mi plac nici victimizarile, nici exagerarile!

In jocul de sah, daca sacrifici inteligent pionii, ataci cu nebunii doar in momentele esentiale, scoti caii la inaintare numai atunci cand se impune si folosesti turele cu prudenta, cu siguranta eviti sahul la rege si la regina!
#regulilejocului

 

#TOP-ul vorbelor prostesti la romani:
1. Romania este o tara frumoasa, pacat ca-i locuita!
Si cand te gandesti ca multi care-o folosesc frecvent locuiesc chiar aici, inca n-au emigrat!
De unde rezulta faptul ca ei nu dau doi bani pe ei insisi!
#tipareingandiresiexprimare

Older Entries Newer Entries

%d blogeri au apreciat asta: