Am citit zilele trecute pe #FB un articol despre generatia celor care erau la scoala in momentul declansarii Revolutiei din decembrie ’89 in Romania si faptul ca acestia se considera in marea lor majoritate o generatie „sacrificata”.

Este adevarat ca acestor tineri in anii ’90 li s-au deschis noi perspective, li s-au oferit noi oportunitati, li s-a deschis apetitul de a incerca, de a testa, de a face, de a intreprinde, de a opta si de a-si decide singuri soarta. Nu a fost deloc usor, caci lupta cu birocratia, cu legile stufoase, cu mentalitatile invechite a existat si atunci, dar continua si-n zilele noastre.

Apoi, s-au deschis granitele tarii, iar din 2007 prin aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, toti romanii au putut sa plece in strainatate si sa munceasca in afara tarii; se stie ca inainte de ’90 situatia era total diferita in tara si foarte multi oameni din generatia „baby-boomers” au suferit pentru faptul ca nu puteau pleca in afara tarii.

Aici nu vreau sa fac referiri politice si nici nu vreau sa vorbesc despre coruptie, plagiat, impostura si asa mai departe, caci altii sunt platiti de la buget sa se ocupe de cazurile in spetza.

Ceea ce vreau sa subliniez insa, este ideea ca viata iti poate oferi multe oportunitati si alternative, dar in final totul se rezuma la optiuni si decizii.