Despre evaluarea națională și bacalaureat

Lasă un comentariu

Am studiat astăzi top-ul liceelor din București și am aflat că pe primul loc se situează Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”unde a studiat fiul meu, pe locul cinci Colegiul Național ”Grigore Moisil” unde am învățat eu pe vremea când se numea ”Liceul nr.33”, iar pe locul 13 se află Liceul teoretic ”Alexandru Ioan Cuza” unde a intrat cu cea mai mare medie fiica mea.
Dimineață am citit ca de obicei comentarii răutăcioase la adresa elevilor care au absolvit clasa a opta după anii pandemici cu școala online, deoarece s-au publicat rezultatele evaluării naționale.
Mărturisesc faptul că am fost întrebată de către nepoata mea la un moment dat cum pot să afirm că mi-a plăcut matematica în școală? Întrebarea m-a pus serios pe gânduri și am realizat că e mare lucru să acumulezi și să asimilezi ceea ce ți se predă la școală.
Pe cei care bagatelizează eforturile elevilor și ale familiei acestora de a promova examenele de evaluare națională i-aș întreba ce medie au obținut la BAC după ce au frecventat școala fără sincope!

Este un privilegiu să retrăiești emoțiile examenelor alături de nepoți!

Lasă un comentariu

Este o vară caniculară cu temperaturi frecvente de 39 grade Celsius și mai mult de-atât!

Ieri îi spuneam nepoatei mele că și eu am dat zeci de examene în timpul verii de-a lungul vieții mele.

Atunci când termini o facultate la douăzeci și trei de ani și apoi pornești în viața ca un carusel cu un loc de muncă foarte solicitant, cu meseria de mamă pe care o înveți din mers, nu mai ai timp de filozofie prea multă deoarece trebuie să performezi zilnic. Ai opțiunea să te menții pe linia de plutire prin eforturi supraomenești, sau poți să cazi în depresie, ceea ce nu este deloc varianta dorită.

De aceea consider că este un privilegiu să retrăiești emoțiile examenelor alături de nepoți!

Articol republicat : Sărbători Pascale liniștite! Happy Easter!

Lasă un comentariu

Statutul meu de angajat după absolvirea facultății de comerț exterior

Lasă un comentariu

Într-un comentariu făcut ieri la articolul unui ”amic virtual” am sintetizat în câteva cuvinte statutul meu de angajat într-o companie românească de comerț exterior: ”Eu am fost mai degrabă aruncată în vâltoare acolo unde pericolul era mai mare, n-am avut timp de contemplare, am învățat să fiu o luptătoare ceea ce s-a dovedit a fi epuizant! Asta e, am obosit mult mai repede decât alții care stăteau, comentau malițios și priveau…”

După mulți ani de când am plecat din compania unde am lucrat peste douăzeci de ani, realizez cât de mulți dușmani mi-am făcut de-a lungul anilor acolo. Căci oamenii slab pregătiți profesional întotdeauna se simt amenințați de cei care se descurcă prin propriile forțe și nu fac niciun fel de concesii ori compromisuri deoarece n-au de ce!

(Va urma)

Articol republicat: La Mulți Ani de 8 Martie – Ziua Femeilor

Lasă un comentariu

Articol republicat: Viața este uneori un puzzle

Lasă un comentariu

Ex-diriginta mea din liceu

Lasă un comentariu

Ieri am considerat că-i oportun să-i telefonez în avans fostei mele profesoare de franceză și dirigintă din liceu pentru a-i transmite urările de sănătate și viață lungă cu ocazia împlinirii a nouăzeci și șase de ani! M-am gândit că astăzi va fi sunată de rudele din Franța (fiica, nepoții și strănepoții) și va avea precis musafiri, ceea ce s-a confirmat când am vorbit la telefon ținând linia telefonică ocupată suficient de mult, ca de obicei!

Femeile ”prețioase”

Lasă un comentariu

Au existat mereu femei care se consideră speciale, inteligente, geniale, strălucitoare, cu o părere foarte bună despre ele, deși n-au dovedit niciodată că ar fi în stare să realizeze ceva palpabil demn de apreciere.

Unele mărturisesc despre ele că au făcut tot felul de activități cum ar fi servitul în cafenea, ori pregătirea camerelor din hoteluri, dar totul s-a petrecut în Occident, nu în România, iar de acolo ele au învățat cum este prețuită munca și remunerată în conformitate, astfel încât să le ofere confortul și bunăstarea necesare vieții. Este cam multă ipocrizie în aceste relatări, deoarece dacă cineva se consideră realizată profesional în Occident ar trebui să încerce și-n țara natală să profeseze.

Există femei care au lucrat în companii importante cu sute de angajați, cu sarcini de serviciu copleșitoare care le determinau să dedice multe ore suplimentare peste programul normal de lucru. Atunci când acestea aveau acasă și copii de crescut/educat totul devenea o cursă continuă contra cronometru.

Cum se spune: fiecare cu viața și destinul său.

Articol republicat: A fost o vreme când mergeam la mare de două ori pe an

Lasă un comentariu

Articol republicat: 15 Octombrie – prima zi de lucru

Lasă un comentariu

Older Entries Newer Entries