iulie 14, 2020
Admin
atitudine, business, economia de piata, economie, Elena Niculescu, export, income, industria textila din Romania, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, marketing, moda, Romania, Romanoexport, tari straine
afaceri, business, economie, jurnalul unei femei de afaceri, tari straine
In urma cu treizeci de ani eram la Neptun, la tratative. Incepand din 1987 pana-n 1994 am organizat in fiecare an tratative de contractare la Neptun – Olimp pentru sezonul de toamna-iarna al anului urmator cu parteneri din Suedia si Norvegia.
#LeQuatorzeJuillet d’antan:
Eram la Neptun, la restaurantul de la celebra resedintza de vara (deschisa pentru public in 1990), fara distantzare fizica/sociala si culmea: partenerii de la aceeasi masa venisera din Suedia si Norvegia sa vizioneze colectii de tricotaje produse in Romania si sa plaseze comenzi care se transformau in contracte de export. Parca se-ntampla in alta lume si acum spun povesti!
februarie 1, 2020
Admin
brexit. Marea Britanie, diaspora, diaspora romaneasca, Romania, turism, UE
afaceri, business, comunicare, economie, investitii, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine
Ieri, 31 ianuarie 2020, a fost acea zi cand s-au repetat cuvintele: Brexit, Marea Britanie, dupa patruzeci si sapte de ani, iesire din UE, drept de sedere si asa mai departe…
Sa nu cumva sa uitam!
S-au derulat pe parcursul zilei multe momente memorabile pe care le-am salvat: aici si aici.
Un articol detaliat despre cati cetateni din Uniunea Europeana au aplicat pentru dreptul de a trai si a munci in Marea Britanie se poate citi aici.
Am extras un fragment din articol:
„Din totalul subscrierilor primite până în prezent de autorităţile Regatului Unit, cele mai multe (512.300) au fost făcute de cetăţeni polonezi, care sunt urmaţi de români (435.700) şi italieni (291.000), potrivit Agerpres.
Potrivit schemei de înregistrare a statutului, cetăţenii UE care trăiesc continuu în Regatul Unit timp de cinci ani pot primi statutul de rezident permanent (settled status), în baza căruia beneficiază de aceleaşi drepturi de a munci şi a studia şi acces la sistemul de ajutoare sociale la fel ca în prezent. De asemenea, cei eligibili pot solicita obţinerea cetăţeniei Regatului Unit.
Înregistrarea trebuie să fie făcută până la finalul lui iunie 2021 în cazul unui Brexit cu acord sau până la 31 decembrie 2020 în eventualitatea unui Brexit fără acord.”
#Brexit
#MareaBritanie
decembrie 4, 2019
Admin
Bucuresti, educatie, Elena Niculescu, parenting, parenting de Romania, Romania
attitude, Bucuresti, comunicare, educatie, societatea civila, societatea de consum, tari straine
1 decembrie 2019 – Ziua Romaniei sarbatorita in toata lumea.
2 decembrie 2019 – zi cu soare la Bucuresti:
3 decembrie 2019: #temazilei este din nou analfabetismul functzional la nivelul tinerei generatii si se extrapoleaza la greu, se trag semnale de alarma si asa mai departe! Faptul ca unii dintre noi traim printre copii inteligenti, analitici, foarte bine pregatiti, cu rezultate foarte bune la invatatura, cu diplome obtinute la concursuri scolare, la limbi straine, pare sa nici nu mai conteze in aceasta lume a stirilor negative si distructive.
Astfel, turnatul cenusii in cap devenit sport national in societatea romaneasca isi continua drumul ascendent!
4 decembrie 2019:
Deoarece se apropie sarbatorile de iarna, se inmultesc stirile legate de copiii abandonati si lasati in grija bunicilor/rudelor/statului, copii defavorizati care-si doresc o viata mai buna, cadouri, imbracaminte, incaltaminte, dulciuri etc., cum este firesc!
Eu sunt nedumerita si ma-ntreb de ce nu se precizeaza si numele parintilor care-si abandoneaza astfel copiii, sa-i cautam daca n-au conturi si sunt activi pe #FB, Instagram s.a.md.!
Pe de alta parte exista multi oameni, comunitati, ONG-uri, biserici, primarii care organizeaza colecte si donatii in aceasta perioada a anului; unii mediatizeaza ceea ce fac pentru semenii lor, altii mai putin, dar este bine ca generozitatea romanilor reuseste prin fapte frumoase, efort si devotament sa compenseze indiferenta celor care fac copiii si-i abandoneaza in grija altora!
#ContrasteleSocietatiiRomanesti
septembrie 10, 2019
Admin
alegeri, atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora, diaspora romaneasca, editorial, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, leadership, Romania, stil de viata, tari straine
atitudine, attitude, coaching, comunicare, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata
Despre elite:
In ultimul timp subiectul elitelor apare foarte frecvent in paginile #FB, fiind vorba despre cele intelectuale cu precadere; este accentuata ideea ca cei proveniti din familii nobile, de traditie, scoliti prin universitatile celebre din strainatate ar trebui sa aiba un statut aparte in Romania. In antiteza cu acestia sunt toti ceilalti romani care nu se bat cu pumnii-n piept ca provin din familii nobile, ori nu s-au format/desavarsit la Oxford, Cambridge, Harvard, Sorbona si asa mai departe!
Prin secolul XX se vorbea despre oameni de familie buna, oameni cu origine sanatoasa, oameni proveniti din chiaburi etc.
Am cunoscut de-a lungul vietii mii de oameni de tot felul: unii care au studiat in Romania si au facut aici cariera in diferite domenii de activitate, altii care au facut mai multe facultati (chiar si-n strainatate!) dar n-au reusit sa faca mai nimic in viata.
Nu putem generaliza, de aceea cand citesc pe undeva ca „romanii cel mai bine pregatiti si cei mai harnici” au emigrat din tara, ma apuca dezamagirea, deoarece aceasta jignire la adresa locuitorilor acestei tari este o ofensa de neiertat!
Atat am avut de mentionat, nu taguiesc pe nimeni, nu blochez niciun personaj, dar va sugerez sa reflectati inainte de a posta pe #FB! 
Pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2019 exista o multime de candidati care si-au anuntat dorinta de a candida.
Se poarta discutii aprinse, jignirile sunt la ordinea zilei, fiecare dintre cei peste douazeci si ceva de candidati este activ online si pe ecrane pentru a se promova, pentru a-si atrage adepti/sustinatori/votanti!
Fragment din „O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale:
…
CAȚAVENCU (ridicându-se și el) : Ce vreau? ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi… între fruntașii politici… Vreau…
….
„At the end of the day” ramane deschisa intrebarea caragialiana: noi cu cine votam? 😀 Cu cei care si-au compromis imaginea prin asociere cu figuri controversate, cu cei care sunt in ofensiva virala, sau cu cei care au acoperit orasul cu panouri imense promovandu-si imaginea vehement si persuasiv? Prea multa incertitudine si prea putine repere!
august 26, 2019
Admin
atitudine, brand, brand personal, business, civilizatie, codul manierelor elegante, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora romaneasca, educatie, Elena Niculescu, emigranti, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, tari straine, women
life, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata
Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.
Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.
Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.
M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!
Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!
Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!
Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…
In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!
Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!
februarie 7, 2019
Admin
Uncategorized
afaceri, business, comunicare, economie, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine
La inceput au existat scrisorile si telegramele, apoi au aparut mesajele transmise prin telex, prin fax si mai tarziu acestea s-au transmis prin posta electronica, respectiv e-mail.
Inainte existau dactilografe in toate birourile, unele scriau numai in romaneste, altele numite „poliglote” traduceau si redactau corespondenta comerciala in limbi de circulatie internationala: franceza, engleza, germana. Pentru limba rusa era nevoie si de o masina de scris speciala adaptata la alfabetul respectiv.
Cu timpul, dactilografele de meserie s-au reprofilat, au aparut mai multe masini de scris in birouri si toti angajatii au invatat sa-si dactilografieze singuri corespondenta. Cu unele exceptii, desigur, caci unele persoane refuzau sa scrie la masina, iar directorii aveau secretare.
La noi in tara modalitatile moderne de comunicare veneau cu intarziere comparativ cu ceea ce se-ntampla in lume, dar apareau la un moment dat!
Imi amintesc de exemplu ca-n a doua parte a anilor optzeci in alte tari europene aparusera deja telefoanele care se instalau in automobile, iar la noi se vorbea cu strainatatea numai prin comenzi facute la Palatul telefoanelor prin centrala. Conexiunile directe au fost posibile mai tarziu. Tot in acei ani, in companiile straine se instalasera computerele personale si angajatii faceau cursuri interne pentru a invata cum sa le foloseasca.
In a doua parte a anilor optzeci in strainatate toti angajatii aveau pagere si erau astfel tot timpul monitorizati si era necesar sa raspunda urgent mesajelor primite; apoi au aparut telefoanele mobile, care la noi in tara au ajuns mai tarziu. Prin ’94 existau niste telefoane mobile conectate la o centrala proprie, iar din ’97 a aparut telefonia mobila GSM.
Dupa ’90 au aparut si in Romania calculatoarele personale, dar unele companii au inteles tarziu necesitatea de a investi in noua tehnologie.
noiembrie 3, 2018
Admin
export-import, Romania, Romanoexport, tari straine
afaceri, atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, business, economie, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, societatea de consum, tari straine
Anul acesta s-au împlinit șaptezeci de ani de la înființarea celei mai mari companii de export-import din România.
În decursul anilor aici au lucrat și s-au format sute-mii de specialiști in activitătile de comerț exterior din țară. Foarte mulți oameni au fost absolvenți ai Facultății de Comerț exterior de la A.S.E., bine pregătiți, cunoscători de una, doua sau chiar mai multe limbi străine, cu atestate obținute prin examene.
Compania Românoexport și-a desfășurat activitatea în mai multe locuri din Bucuresti de-a lungul anilor: la început într-o clădire din Piața C.A. Rosetti, apoi într-o clădire de la intersecția străzii Lipscani cu Calea Victoriei, iar din anii șaptezeci până-n 2016 a avut sediul în strada Doamnei.
Piața C.A.Rosetti (sursa google):
Din Românoexport s-au desprins mai multe companii cu diverse obiecte de activitate precum Arpimex, Vitrocim si altele.
Românoexport s-a ocupat de importul de materii prime, coloranți pentru industria textilă din România și exportul de țesături, covoare, tricotaje si confecții produse integral in fabricile românești situate în toată țara. Mărfurile se exportau în țări din Europa de Vest si de Est, în SUA, în Australia, în Africa și în țări arabe.
În perioada anilor șaptezeci-optzeci s-au inregistrat cifre importante ale exporturilor românești, dar după nouăzeci situatia s-a schimbat.
Articole publicate anterior:
https://elenaniculescu.com/2010/06/22/cum-se-faceau-afaceri-inainte-de-90-partea-i/
Articole din presa ultimilor ani:
Cum s-a destramat covorul de Cisnadie
Cladirea Romanoexport transformata in primul Moxy by Mariott din Romania
Bumbacul romanesc, o industrie moarta
august 7, 2018
Admin
atitudine, business, comunicare, consultanta de specialitate, copii, diaspora romaneasca, educatie, Elena Niculescu, femei, parenting, provinciali, provincialisme, Romania, women
atitudine, attitude, educatie, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata
Daca ai o minte antrenata sa gandeasca, sa discearna, sa ia decizii mai mult sau mai putin inspirate/corecte, atunci ai aflat deja ca nu trebuie sa-ti educi copilul in ura si dispret pentru tara in care s-a nascut! Teoriile preluate la indigo din mass-media nu te-ajuta daca le repeti si pe pagina ta de #FB! Aduni like-uri cu postari lacrimogene, defetiste si teribiliste, dar nu te ajuta sa le oferi copiilor tai o viata mai frumoasa! Incearca alte strategii de supravietuire in lumea aceasta dura si nemiloasa!
Aveam colege care aveau cate un copil si erau nemultumite ca nu le pot oferi un viitor copiilor lor in Romania! Una era inginer textilist venita de la Crinul si cealalta era dactilografa la noi in companie de cativa ani. Ele se considerau femei „cu pretentzii”, nascute in mediul rural si stabilite in Bucuresti. De exemplu una dintre ele si-a mutat copilul de la scoala din cartier, deoarece acolo se preda limba rusa!
Cealalta si-a trimis copilul intr-un orasel de provincie din Belgia ca sa se formeze mai bine, mai occidental! Am intalnit-o dupa ani de zile si mi-a povestit ce realizari a avut acolo copilul ei: si-a cumparat o casa cu banii trimisi de parintii din Romania!?!
O alta cunostinta care lucra intr-o banca din Bucuresti si-a trimis copilul la studii in strainatate ajutand-ul sa obtina mai multe burse.
Intre timp copilul s-a casatorit acolo si s-au nascut doi copii. Nu stiu care au fost realizarile profesionale in acest caz, dar s-a intemeiat o familie mixta, cu nunta la Bucuresti si cu predica preotului bilingva.
La sfarsitul clasei a opta, fiul meu mi-a marturisit destul de derutat ca majoritatea colegilor de clasa vor sa emigreze la un moment dat. Atunci am realizat ca este momentul sa discutam despre subiect si i-am explicat urmatoarele: cand mergi in strainatate depinde cine esti, ce reprezinti si mai ales cum esti perceput si intampinat de cei de-acolo, caci altfel este destul de grea viata pretutindeni in lume!
Dupa cativa ani a-nceput sa vada strainatatea el insusi in direct si s-a convins ca exista „the bright side and the dark side of the world everywhere”!
#ParentingDeRomania
iulie 14, 2018
Admin
amintiri, atitudine, business, comert, comert exterior, comunicare, cultura organizationala, Elena Niculescu, export, femei, import, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, monden, Romania, Romanoexport, women
atitudine, attitude, business, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, societatea de consum, tari straine, viata
In anii optzeci industria textila din Romania producea marfuri pentru piata interna si pentru export. Marfurile erau exportate prin companiile de comert exterior existente. Romanoexport a fost infiintata in 1948 si anul acesta ar fi implinit saptezeci de ani de la aparitie.
Legenda fotografiei: la tratativele organizate la Neptun, cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.
iulie 5, 2018
Admin
atitudine, stil de viata, SUA, tari straine
atitudine, attitude, comunicare, life, societatea civila, societatea de consum, tari straine
In fiecare an, de Ziua Americii, realizez ca o natiune destul de eterogena isi iubeste locul unde traieste si il numeste „home – sweet home”.
Desi multi dintre americani traiesc doar un vis frumos, celebrul „American Dream”, care inseamna in primul rand traiul pe datorie, in case inchiriate sau chiar in rulote…in cartiere asa-numite ghetouri, americanii nu uita de 4 Iulie sa fredoneze „God bless America”.
Nu mai amintesc de furtunile si uraganele devastatoare care-i lasa pe drumuri foarte frecvent pe americani…si cu toate acestea ei isi onoreaza tara unde traiesc. Poate-mi explica si mie cineva „DE CE” si mai ales daca ceea ce vedem in filme este adevarat.
Publicat in 4 iulie 2013.
Spre deosebire de americani, multi dintre conationalii nostri sunt cei care trolleaza spatiul virtual vorbind urat despre tara in care s-au nascut si despre poporul roman! Chiar si atunci cand le este bine, cauta motive de nemultumire din orice.
Older Entries
Elena Niculescu 
Comentarii recente