Acesta este un fel de „brand”!
Am pictat stanjenei pe panza, pe carton si pe lemn vechi.
Natura este o sursa permanenta de inspiratie!
Export & Import Business Consultant, Online Communication Specialist
aprilie 22, 2017
arta, atitudine, Bucuresti, Elena Niculescu, flori, hobby, natura, pictori romani, pictura, Romania, women atitudine, Bucuresti, femei, imagini frumoase, know-how, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Acesta este un fel de „brand”!
Am pictat stanjenei pe panza, pe carton si pe lemn vechi.
Natura este o sursa permanenta de inspiratie!
aprilie 20, 2017
atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, copii, educatie, Elena Niculescu, know-how, Romania, women atitudine, attitude, comunicare, know-how, life, Romania Lasă un comentariu
Motto: Meseria de parinte este o adevarata arta!
#Parenting:
De multe ori ceea ce doresc parintii pentru copiii lor, nu se suprapune identic peste ceea ce-si propun acestia sa faca in viata!
Iar a face afirmatii publice despre ceea ce vrea un parinte in numele copiilor sai, este un gest hazardat!
#opiniepersonala bazata pe fapte reale.
#ParentingAbsurd:
Am intalnit la un moment dat o mama de fata care sustinea ca numai ea are dreptul sa decida ce-i bun pentru fiica ei! Si m-a asigurat ca fiica ei o iubeste si o pretuieste!
Am foarte mari indoieli ca mama stia ce-i in sufletul fiicei ei…
#opiniepersonala
februarie 11, 2017
atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, Romania atitudine, attitude, know-how, Romania, societatea civila Lasă un comentariu
Nu-mi imaginam ca in Romania zilelor noastre exista atat de multi oameni cu CV-uri impresionante, trebuie sa recunosc!
Atunci cand cineva apropiat incerca sa-mi atraga atentia asupra acestui detaliu, am crezut ca glumeste! Apoi, dupa ce-am participat si eu la niste cursuri de formare si transformare personala, la diverse traininguri unde-am obtinut si diplome, sau la un MBA in economie, aceeasi persoana mi-a spus ca hartiile nu mai servesc la nimic in ziua de azi; eu ce sa-nteleg de aici? Ca numai pentru acea persoana a contat sa-si schimbe statutul din fost sef de cadre in consultant juridic, nu-i asa?
Dar sa revin la CV-urile bogate si la adevarata performanta a fiecaruia. Daca ar fi sa luam in consideratie profesionalismul care rezulta din aceste rezumate ale activitatilor personale, totul ar trebui sa straluceasca in jurul nostru de perfectiune si bunastare! Din pacate, realitatea cotidiana este cu totul alta si incerc sa gasesc niste raspunsuri, sa nu iau de gata ce spun altii!
Astazi de dimineata am avut o revelatie:
Aflasem deja ca politica „iti da aripi”, dar ca te ajuta sa te si clonezi, nu stiam pana acum!
Intrucat in ultimul timp mai studiez cate-un CV „beton” din cand in cand, am ajuns sa constat ca unii oameni sunt precum Fat-Frumos: in numai cativa ani, au adunat atatea realizari personal-profesionale cat multi altii in cateva vieti!
ianuarie 6, 2017
arta, atitudine, Bucuresti, comunicare, consultanta de specialitate, Corneliu Niculescu, Elena Niculescu, flori, hobby, oil paintings, pictori romani, pictura, Romania, stil de viata, terapie prin imagini frumoase, women femei, flori, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, societatea civila, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Motto: „Fiecare OM este liber sa-si traiasca viata cat mai frumos posibil, indiferent de ceea ce se-ntampla in jurul lui, atata timp cat este sanatos si in putere!”
Se recomanda terapii de tot felul, se scriu carti despre secretele fericirii, se vand cd-uri si dvd-uri cu diferite cursuri tematice, exista pagini on-line unde diversi traineri/guru impartasesc experiente de viata in urma carora si-au schimbat modul de gandire, s-au transformat/reinventat/etc., si-au modificat stilul de viata, si-au gasit echilibrul, intr-un cuvant: si-au facut viata mai frumoasa!
Motto2 : „Live Your Life as long as you are Alive! „
Colaj cu picturi 2011 – picturi vechi facute de Corneliu Niculescu si noi facute de mine dupa ce am inceput sa-mi ocup timpul cu pictatul.
Colaj cu primele mele picturi reprezentanf „Flori de nu_ma_uita”
Picturi facute in familie, mai vechi si mai noi.
Imaginile frumoase ne ajuta sa ne relaxam fara adaos de pastile sau alte artificii…
Mai multe detalii si imagini reprezentand picturile mele aici:
octombrie 24, 2016
atitudine, business, Romania atitudine, attitude, business, know-how, Romania, societatea civila Lasă un comentariu
Un amic de pe Facebook fost jurnalist, actualmente revenit in tara dupa studii de specialitate in UK, a postat un articol cu mii de like-uri despre faptul ca intors acasa si pus pe fapte mari, nu se poate desfasura profesional (?) deoarece presa si televiziunile de scandal il ataca permanent punandu-i in CV (carca) tot felul de acuzatii nedrepte: ca ar fi ofiter acoperit, ca i se ofera acum un salariu foarte mare, ca ar fi devotat unor mari companii din domeniul farmaceutic si asa mai departe.
Ii pregatisem un comentariu la acest subiect, dar m-am razgandit si-l scriu aici:
„Acesta este riscul de a deveni persoana publica in Romania, presupun ca stiai deja! Daca ti-ai asumat deja acest risc, acum trebuie sa mergi mai departe! In ceea ce priveste ruinarea imaginii, aceasta strategie face parte din joc. Din pacate, motoarele de cautare vor retine toate informatiile aparute in mediul online despre tine si de acolo este greu sa le faci sa dispara, aproape imposibil!”
Mi-a venit in minte si celebrul proverb: „qui s’excuse s’accuse”, dar in niciun caz n-as intra in dispute pe aceasta tema cu persoana in cauza!
La urma urmei, e problema lui, nu-i a mea!
august 5, 2016
atitudine, comunicare, Romania afaceri, atitudine, attitude, business, coaching, comunicare, income, know-how, life, Romania, societatea civila, viata Lasă un comentariu
Am citit zilele trecute pe #FB un articol despre generatia celor care erau la scoala in momentul declansarii Revolutiei din decembrie ’89 in Romania si faptul ca acestia se considera in marea lor majoritate o generatie „sacrificata”.
Este adevarat ca acestor tineri in anii ’90 li s-au deschis noi perspective, li s-au oferit noi oportunitati, li s-a deschis apetitul de a incerca, de a testa, de a face, de a intreprinde, de a opta si de a-si decide singuri soarta. Nu a fost deloc usor, caci lupta cu birocratia, cu legile stufoase, cu mentalitatile invechite a existat si atunci, dar continua si-n zilele noastre.
Apoi, s-au deschis granitele tarii, iar din 2007 prin aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, toti romanii au putut sa plece in strainatate si sa munceasca in afara tarii; se stie ca inainte de ’90 situatia era total diferita in tara si foarte multi oameni din generatia „baby-boomers” au suferit pentru faptul ca nu puteau pleca in afara tarii.
Aici nu vreau sa fac referiri politice si nici nu vreau sa vorbesc despre coruptie, plagiat, impostura si asa mai departe, caci altii sunt platiti de la buget sa se ocupe de cazurile in spetza.
Ceea ce vreau sa subliniez insa, este ideea ca viata iti poate oferi multe oportunitati si alternative, dar in final totul se rezuma la optiuni si decizii.
iulie 22, 2016
comert, comert exterior, consultanta de specialitate, economie, export, industria textila din Romania, Romania, women afaceri, business, comunicare, know-how, Romania Lasă un comentariu
Studiu de caz:
Am cautat prin magazine produse textile romanesti si am constatat ca au disparut cu desavarsire! Daca in anii ’90 mai existau tesaturi romanesti la vanzare, acum acestea nu mai exista deloc. Am cercetat si oferta online, am gasit tesaturi imprimate din bumbac 140 cm latime importate din Ungaria. In magazine am gasit tesaturi din bumbac importate din China.
Apoi am vorbit cu o fosta colega – directoare a unei fabrici de tesaturi extralate pentru lenjerie de pat si am aflat ca dupa 2007 au vandut in pierdere razboaiele de tesut performante achizionate cu putin timp in urma, deoarece nu mai erau competitivi sa produca tesaturile si apoi sa le confectioneze si sa le exporte. Nu mai aveau oameni pentru patru schimburi, deoarece muncitorii din industria textila au emigrat spre alte zari.
Intrebarea care se pune este de ce au disparut fabricile de textile din Romania? In acestea lucrau zilnic mii de oameni din toate zonele tarii:
Inainte de „90 existau filaturi, tesatorii si fabrici de confectii controlate de Centrala Industriei Bumbacului (C.I.B.)
De asemenea, in cadrul Ministerului Industriei Usoare existau Centrala Inului, Matasii si Canepei (C.I.M.I.C.) , Centrala Lanii (C.I.L.) si Centrala Confectiilor.
Acum, majoritatea fabricilor vechi au fost dezafectate, vandute la fier vechi, specialistii din domeniu au ales alte drumuri, putini dintre acestia s-au privatizat la inceputul anilor ’90, unii au reusit sa supravietuiasca, altii (destul de putini) s-au imbogatit, unii s-au resemnat, multi au emigrat, s-au pensionat, etc.
(va urma).
Despre acest subiect am mai scris de-a lungul anilor:
15 Octombrie – prima zi de lucru
15 Octombrie – la primul meu loc de munca
Daca nu cunosti, intreaba! Daca n-ai pe cine intreba, atunci ai o problema!
Realitatea din Romania
iunie 23, 2016
atitudine, banci, brand personal, business, comunicare, consultanta de specialitate, consum, credit personal fara ipoteca, credite, economie, editorial, escroci financiari, finante, IFN Romania, income, inginerii financiare, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, MBA, profit, retail, Romania, taxe si impozite atitudine, attitude, business, comunicare, credite, income, investitii, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania Lasă un comentariu
Status #FB de astazi:
Daca ar trebui sa fac acum o lucrare de diploma, sau o dizertatie cu subiectul finante-banci mi-as alege tema IFN-urilor din Romania! De cativa ani urmaresc in piata politicile lor abuzive in tratarea clientilor romani care accepta sa primeasca credite de la banci cunoscute, stiut fiind ca acestea intermediaza numai aceste operatiuni contra comisioane de administrare a operatiunilor la ghiseele lor. Dar cui ce-i pasa, nu-i asa?
Poate ma citeste vreun jurnalist de la publicatiile pe teme financiare si preia subiectul! N-am nimic impotriva, nu vreau exclusivitate!
Astazi am auzit si la RRA o analiza pe tema IFN-urilor care-si „coplesesc” clientii cu oferte tentante, in scopul sa-i subjuge, sa-i hartzuiasca pentru ca apoi sa-i doboare din punct de vedere mental si fizic! Omeneste vorbind ma-ntreb cum este posibil asa ceva intr-o tara normala?
Dar daca ma gandesc ulterior ca aceste institutii au ca scop general sa ruleze si sa inmulteasca neconditionat sume imense de bani a caror provenienta poate fi cunoscuta, ori nestiuta, am gasit si raspunsul la intrebare!
Este stiut faptul ca lacomia oamenilor a fost in anumite etape ale istoriei omenirii un real factor de progres! Astfel s-a ajuns la strategii si inginerii financiare menite sa inmulteasca banii in folosul unora si-n detrimentul altora! Cei striviti de sistemul impovarator al creditelor de tot felul reprezinta majoritatea, in timp ce imbogatitii din top sunt minoritatea!
In concluzie, este vorba despre o lupta inegala purtata cu vorba buna si amabilitate pana accepti sa intri in valtoare, urmata curand de realitatea zdrobitoare menita sa te copleseasca prin SMS-uri halucinante din care nu-ntelegi nimic, prin lipsa de dialog (nu ai cu cine relationa, nimeni nu te lamureste, toti te duc cu vorba, te amana s.a.md.)
Ce inseamna IFN si cu ce se ocupa aceste institutii:
Definitie: IFN (Institutie financiara nebancara) – Entitati, altele decat institutiile de credit, ce desfasoara activitate de creditare cu titlu profesional, in conditiile stabilite de lege.
Institutiile financiare nebancare au obligatia de a se constitui ca societati comerciale pe actiuni.
O lista a acestor institutii financiare nebancare putem gasi aici.
Deocamdata am sa evit niste exemple concrete, dar este posibil ca in viitorul apropiat s-o fac!
ianuarie 12, 2016
atitudine, Elena Niculescu, know-how, Romania, stil de viata, women atitudine, attitude, know-how, life, Romania, societatea civila, viata 2 comentarii
Constat cu tristete ca romanii au ajuns o tinta vulnerabila pentru „confiscarile” de copii in lume si incerc sa-mi explic DE CE?
Deoarece mass-media a facut un adevarat mit despre conationalii nostri care-si maltrateaza copiii, sau si-i abandoneaza usor?
Sau este vorba despre faptul ca acestia nu se pot abtine si se poarta urat cu ai lor copii oriunde s-ar afla in lume?
Am inteles ca anul trecut in Norvegia mai multe familii de romani au ramas fara copii si deja mi se pare foarte ciudat!
Cunosc destul de bine tarile nordice deoarece am calatorit destul de des acolo in perioada 1987-2000, dar pe atunci eu n-am intalnit astfel de situatii!
Ceea ce am aflat insa la vremea respectiva a fost faptul ca in Norvegia un parinte este decazut din drepturile parentale daca aplica tratamente rele copilului, ori daca este reclamat de catre altcineva (vecin, cadru didactic, etc.) ca-si agreseaza copilul.
Iar in Suedia un adult care mangaie insistent un copil (in anumite zone ale corpului) poate fi acuzat de perversiune/pedofilie.
Aceste detalii le-am aflat de la cetateni ai tarilor respective, sau de la romani care se stabilisera acolo prin casatorie.
Ceea ce nu-mi este clar in acest moment este daca legislatia din tarile respective se aplica tuturor locuitorilor din tarile respective, indiferent de cetatenie (ori dubla cetatenie)?
Sau ideea de baza este ca atunci cand pentru un copil aflat in intretinere, parintele primeste de la statul in care locuieste o anumita indemnizatie, aceasta inseamna ca automat legea se aplica indiferent de cetatenie?
Update 14.01.2016 – intre timp m-am lamurit cum stau lucrurile si pot sa-mi raspund singura la intrebarile de mai sus: legislatia se aplica tuturor locuitorilor, in consecinta acestia trebuie sa respecte regulile impuse de legislatie, chiar daca acestea sunt uneori de-a dreptul abuzive.
Am gasit detalii aici pentru romanii stabiliti in Norvegia.
Despre copii de alte nationalitati „confiscati” in Norvegia aici.
Despre reguli si motivatii folosite ca argumente atunci cand copiii sunt luati de langa parintii lor aici.
Un articol foarte edificator despre ceea ce se-ntampla in cazul copiilor luati de langa parintii lor, aici.
iulie 7, 2015
comert, comunicare, consultanta de specialitate, economie, Elena Niculescu, Euro, export, finante, Grecia, import, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, management, marketing, MBA, online, politica comerciala, politica externa, Romania, tari straine afaceri, atitudine, attitude, banci, comunicare, criza bancara, criza economica, criza financiara, finante, investitii, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, societatea civila, societatea de consum Un comentariu
Grecia a fost prima tara pe care am vizitat-o in interes de serviciu la sfarsitul anilor saptezeci, pe vremea cand lucram la Romanoexport, cea mai veche companie de comert exterior din Romania, fondata in 1948.
#Grecia este o tara frumoasa cu locuitori harnici si prietenosi. Am cunoscut acolo multi oameni de afaceri-comercianti care importau tesaturi din bumbac, celofibra si amestec din Romania in anii ’80. Pentru greci familia este sfanta, de aceea majoritatea companiilor erau in acea vreme de tip „Kokkinakis si fiul”. Preocupati de soarta familiilor lor, acesti oameni isi ingrijeau depozitele de marfa si magazinele de desfacere cu forte proprii, rar folosind angajati din afara familiei. Atata timp cat am lucrat piata Greciei nu m-am simtit niciodata persiflata sau jignita deoarece proveneam dintr-o tara socialista/comunista, ci dimpotriva am fost intotdeauna respectata si intampinata de catre greci cu entuziasm datorita „eroilor” nostri nationali Hagi si Nadia! Din Grecia am numai amintiri frumoase!
Am simtit nevoia sa scriu aceste randuri astazi, 7.07.2015, deoarece in ultimele zile am citit multe articole si comentarii calomnioase la adresa Greciei si a grecilor.
Oameni necunoscatori si superficiali care scriu orice doar de dragul traficului pe net!
#StatusRealist din 6.07.2015 pe #FB:
Daca ati calcat vreodata pe pamant grecesc, ati gustat ouzo sau retsina, ati mancat tzatzichi in vreo taverna din Plaka, cu siguranta n-ati devenit „analisti economico-financiari” din oficiu peste noapte! — feeling analitica si exasperata de atatia specialisti…
15 Likes
In Grecia am cunoscut prima economie de piata din activitatea mea de economist; deoarece proveneam dintr-o economie planificata a unei tari socialiste unde totul se propaga de sus in jos prin directive si sarcini pe linie ierarhica, la vremea respectiva imi puneam intrebarea cum se controleaza economia si finantele intr-o tara ca Grecia?
Cu timpul am gasit singura acele raspunsuri potrivite si am invatat ca intr-o economie de piata cererea si oferta fac jocurile de obicei, iar cine nu joaca cinstit si performant se autoexclude, adica dispare din peisaj.
(Va urma!)
Comentarii recente