martie 14, 2020
Admin
atitudine, brand personal, bunici, business, civilizatie, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, educatie, femei, life, Romania
Globalizarea a fost primita cu entuziasm la sfarsitul anilor 2000, dar acum este blamata si acuzata de toate relele lumii.
Toti locuitorii Europei sunt preocupati in aceste zile de rapiditatea propagarii virusului de la un om la altul si nimeni nu poate estima cu exactitate cat va dura, cate victime va face, cum si cand se va sfarsi.
Se analizeaza ce s-a intamplat in China, in Coreea de Sud, in Japonia, se trag concluzii, se fac speculatii, se fac scenarii. In acest context am plasat mai devreme un comentariu din experienta personala de calator prin multe tari ale lumii:
„Am calatorit in Coreea de Sud in toamna anului 2002. Am observat ca la ei se construieste uscatul pe apa, ca toti copacii sunt inconjurati de garduri de protectie pentru sustinere, ca-si lustruiesc zilnic masinile si incaltamintea; barbatii sunt mult mai ingrijiti d.p.d.v. aspect vestimentar comparativ cu femeile! Dar sa nu va imaginati ca zonele comerciale de tip bazar cu inghesuiala mare, cu locuri unde se gateste si se mananca din mers in aer liber lipsesc! Nu stiu mare lucru despre sistemul medical de acolo, dar coreenii sunt foarte seriosi, disciplinati si politicosi. Si exista situatii din acestea extreme, cand obedienta face diferenta!”
Am fost educata bine de catre parintii mei in spiritul respectului pentru disciplina, munca, valori reale, iar in activitatea desfasurata ulterior m-am format ca om responsabil, luptator si mi-a placut sa urmez regulile in masura in care acestea nu frizau absurdul! Nu mi-a placut niciodata comportamentul dual, n-am cultivat neseriozitatea, fatzarnicia, ipocrizia si fuga de raspundere. N-am avut modele in viata, dar am impartasit intotdeauna celor din jurul meu ceea ce-am invatat, fara a avea pretentia de a fi considerata un model!
Urarea zilei: sa fim sanatosi si sa mergem mai departe, deoarece copiii si nepotii nostri conteaza enorm pentru noi si inca au nevoie de noi!
ianuarie 15, 2020
Admin
amintiri, arta, atitudine, brand personal, Elena Niculescu, hobby, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, motivational, new trends & ideas, Romania, terapie prin imagini frumoase
atitudine, attitude, cultura, educatie, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea de consum, terapia prin imagini frumoase, viata
De Ziua Culturii Nationale as dori sa-mi exprim convingerea ca bagajul cultural al fiecarui roman este o carte de vizita foarte importanta, elocventa si usor de detectat! 🙂
Daca mostenirea genetica nu-i suficienta, fiecare este liber sa adauge cultura si cunoastere in bagajul personal! (Adica, sa nu dea vina pe parinti ca au fost oameni simpli, ca nu i-au dus la teatru, ca n-au avut biblioteci in casa s.a.m.d.)
Am intalnit multi oameni in viata reala, sau in cea virtuala, care nu se mandreau cu parintii lor si-i acuzau de diferite carente in formarea lor ca indivizi scoliti; desigur exista situatii si situatii, uneori parintii nu-si incurajeaza si sustin neconditionat copiii, dar raman la convingerea ca cine vrea cu adevarat sa invete si sa-si largeasca universul cunoasterii, poate s-o faca in conditiile unor eforturi suplimentare! (Nu-i suficient sa se lamenteze si sa-i acuze pe altii de frustrarile personale.)
Eu am citit foarte multe carti pe vremea cand eram in liceu si apoi in timpul facultatii; in afara lecturilor obligatorii din programa scolara, citeam revistele de specialitate unde aflam noutati din domeniul literaturii, aveam abonamente la bibliotecile din Bucuresti, mergeam in librarii si anticariate unde cumparam carti din bursa si astfel mi-am alcatuit o biblioteca personala in plus fata de cea a familiei. Ma refer aici la secolul XX, atunci cand lumea digitala nu aparuse inca la noi in tara.
In anii ’90 lumea s-a schimbat prin aparitia calculatoarelor, iar in anii doua mii internetul a facut posibil accesul la informatii din lumea digitala. Evolutia s-a accelerat pentru cei interesati de cunoastere, nu pentru toata lumea insa! Foarte multi oameni au ales din ceea ce li s-a oferit in plus numai avantajele unei lumi facile si futile.
Intentionam sa-mi public memoriile, dar pana una-alta am pictat peste sase sute de tablouri in perioada 15 iunie 2011 – decembrie 2016. Am studiat Istoria Artelor pe cont propriu in clasa a douasprezecea, am rasfoit albume de arta si am citit vietile marilor pictori ai lumii. Dar am urmat Facultatea de Comert Exterior si am activat ca economist.
Am facut in ultimii ani mii de fotografii, din unele am alcatuit colaje pe care-mi face placere sa le revad:
Terapia prin imagini frumoase m-a ajutat in ultimii ani sa depasesc multe momente dificile si sa-mi recapat echilibrul de care avem cu totii atat de multa nevoie in viata!
septembrie 10, 2019
Admin
alegeri, atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora, diaspora romaneasca, editorial, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, leadership, Romania, stil de viata, tari straine
atitudine, attitude, coaching, comunicare, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata
Despre elite:
In ultimul timp subiectul elitelor apare foarte frecvent in paginile #FB, fiind vorba despre cele intelectuale cu precadere; este accentuata ideea ca cei proveniti din familii nobile, de traditie, scoliti prin universitatile celebre din strainatate ar trebui sa aiba un statut aparte in Romania. In antiteza cu acestia sunt toti ceilalti romani care nu se bat cu pumnii-n piept ca provin din familii nobile, ori nu s-au format/desavarsit la Oxford, Cambridge, Harvard, Sorbona si asa mai departe!
Prin secolul XX se vorbea despre oameni de familie buna, oameni cu origine sanatoasa, oameni proveniti din chiaburi etc.
Am cunoscut de-a lungul vietii mii de oameni de tot felul: unii care au studiat in Romania si au facut aici cariera in diferite domenii de activitate, altii care au facut mai multe facultati (chiar si-n strainatate!) dar n-au reusit sa faca mai nimic in viata.
Nu putem generaliza, de aceea cand citesc pe undeva ca „romanii cel mai bine pregatiti si cei mai harnici” au emigrat din tara, ma apuca dezamagirea, deoarece aceasta jignire la adresa locuitorilor acestei tari este o ofensa de neiertat!
Atat am avut de mentionat, nu taguiesc pe nimeni, nu blochez niciun personaj, dar va sugerez sa reflectati inainte de a posta pe #FB! 
Pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2019 exista o multime de candidati care si-au anuntat dorinta de a candida.
Se poarta discutii aprinse, jignirile sunt la ordinea zilei, fiecare dintre cei peste douazeci si ceva de candidati este activ online si pe ecrane pentru a se promova, pentru a-si atrage adepti/sustinatori/votanti!
Fragment din „O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale:
…
CAȚAVENCU (ridicându-se și el) : Ce vreau? ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi… între fruntașii politici… Vreau…
….
„At the end of the day” ramane deschisa intrebarea caragialiana: noi cu cine votam? 😀 Cu cei care si-au compromis imaginea prin asociere cu figuri controversate, cu cei care sunt in ofensiva virala, sau cu cei care au acoperit orasul cu panouri imense promovandu-si imaginea vehement si persuasiv? Prea multa incertitudine si prea putine repere!
august 26, 2019
Admin
atitudine, brand, brand personal, business, civilizatie, codul manierelor elegante, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora romaneasca, educatie, Elena Niculescu, emigranti, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, tari straine, women
life, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata
Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.
Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.
Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.
M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!
Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!
Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!
Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…
In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!
Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!
iunie 4, 2019
Admin
4 iunie, atitudine, copii, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, parenting, Romania
atitudine, attitude, Bucuresti, business, educatie, Romania, viata
In 4 Iunie am intrat pentru prima data in categoria sociala a mamelor adevarate, implicate in cresterea si educarea copiilor!
Aveam numai douazeci si trei de ani, abia terminasem facultatea si intrasem in „campul muncii” ca economist stagiar.
Imi place sa cred ca mi-am educat copiii cum se putea mai bine, oferindu-le afectiune, incredere in fortele proprii, sustinere si tot ce era mai bun! Am fost intotdeauna mandra de copiii mei si am incercat sa le fiu alaturi, cu unele exceptii impuse de cariera mea „aventuroasa” care-mi impunea deplasari prin lume, de unde m-am intors mereu acasa la ei.
mai 31, 2019
Admin
amintiri, atitudine, bunici, comunicare, consultanta de specialitate, copii, editorial, educatie, Elena Niculescu, Facebook, femei, know-how, nepoti, oameni de varsta a treia, parenting, parenting de Romania, Romania, women
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, educatie, femei, Romania, viata
Dupa votul din 26 Mai multe aberatii circula prin spatiul public, gradul de toxicitate fiind foarte concentrat! Citesc si ma ingrozesc de gandirea absurda a zeci de oameni inraiti si indarjiti, dar ma abtin de la comentarii si discutii directe care nu duc nicaieri; de aceea prefer o alta abordare a problemelor, mai indirecta.
Am intalnit atat in familia largita, intre prieteni, colegi, cunostinte, vecini, foarte multi parinti care-si nedreptateau copiii total, sau partial. Copii proveniti din mariaje diferite primeau tratamente diferite: unii erau uitati sau neglijati, altii erau iubiti excesiv si asa mai departe. Nici nu vreau sa-mi amintesc de copiii abandonati imediat dupa nastere, sau mai tarziu. Comportamentul parintilor in astfel de cazuri este greu de acceptat, de evaluat, dar cert este ca traumele cauzate copiilor in astfel de situatii sunt incomensurabile, indiferent de scuzele si argumentele invocate de parinti.
Stiu ca in societatea romaneasca multi copii ajunsi la varsta adolescentei sau a maturitatii isi desconsidera parintii, se rusineaza de originea lor, respectiv de parintii care i-au adus pe lume! De asemenea, multi parinti nu-si iubesc deloc proprii copii, nu se mandresc cu ei, nu le respecta dorintele si aspiratiile, nu-i sustin neconditionat.
Dar de-aici, pana la a le ascunde actele de identitate parintilor pentru a nu mai vota, cred ca-i o cale lunga pe care O minte normala de OM n-ar trebui s-o mentioneze in spatiul numit Facebook! 
#ParentingDeRomania
#comentariicititepepaginileamicilorFB
mai 29, 2019
Admin
amintiri, brand personal, Bucuresti, comunicare, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, motivational, nepoate, nepoti, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, business, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, societatea civila, viata
Motto: Copiii nu se cresc usor, dar merita orice efort facut in acest sens!
Atunci cand am debutat in activitatea de economist dupa terminarea facultatii si eram in perioada de stagiu, cum era pe-atunci, am aflat la scurt timp ca urma sa nasc un copil. Desigur, colegii n-au primit vestea aceasta cu entuziasm, ci mai degraba cu ostilitate si un comportament abuziv si rautacios, venit mai ales din partea femeilor care erau majoritare!
Au existat tot felul de incercari de intimidare, de intins capcane, de umilire si asa mai departe! Culmea este ca multe dintre femeile care se purtau urat cu mine, aveau la randul lor copii. Dar nu conta acest aspect, deoarece ele se considerau superioare pentru simplul motiv ca aveau vechime. Unele nu aveau pregatire de specialitate si pentru ele eram un pericol social, desi eu nu ravneam la locul lor de munca. O colega mi-a spus la un moment dat in primii ani de activitate ca am un handicap; se referea la faptul ca am un copil mic de crescut si ingrijit…
Dupa ce-am nascut al doilea copil rautatile celor din jur s-au inmultit, dar i-am ignorat pe toti si mi-am urmat drumul cum am putut mai bine, desi nu mi-a fost deloc usor! Nu mi-a placut sa ma autovictimizez niciodata si nici sa ma lamentez inutil, dar am cautat intotdeauna solutii de rezolvare a tuturor situatiilor aparute.
Nu m-am lasat doborata de rautatile celor din jurul meu si mi-am crescut si educat copiii cum am stiut mai bine, i-am imbracat intotdeauna frumos si am fost mandra de ei.
Am facut scoala, facultatea, stagiatura si primii ani de activitate in perioada indoctrinarii, dar cu toate acestea nu m-am „contaminat” deloc! Citisem atat de multa literatura clasica, existentialista, simbolista, absurda, incat am devenit imuna la imbecilitati impuse de altii si atunci, ca si acum! Daca seful de cadre, sau ceilalti sefi emanau pretentii absurde ii ignoram cu succes! Nu mi-a placut niciodata sa fiu obedienta atata timp cat au existat si alte optiuni!
Recunosc faptul ca si eu am absentat motivat de la unele evenimente unice din viata copiilor mei, dar daca ei nu s-au suparat pe mine din acest motiv, inseamna ca am depasit cu succes acele etape ale vietii! Pentru prima zi de scoala a fiului meu am declansat o adevarata campanie de a refuza o delegatie externa, ceea ce pe vremuri ma putea costa foarte scump! Important este ca am reusit sa propun in locul meu o colega de la un alt departament care mi-a ramas recunoscatoare si eu am fost prezenta la scoala!
Acum am nepoate si nepoti si ma bucur sa petrec timp pretios cu ei de cate ori am ocazia!
Daca imbratisarea primita de la un copil mic este o minune, imbratisarea primita de la doi gemeni este un adevarat miracol!
mai 9, 2019
Admin
9 Mai 2019, economia de piata, economie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, Romanoexport, societatea civila, societatea de consum, stil de viata
De ziua Europei multi romani au inceput sa-si „toarne cenusa-n cap” conform defetismului traditional. Multi vorbesc despre sindromul apartenentei la Est dinainte de anul nouazeci, desi multi dintre ei recunosc faptul ca n-au circulat in Vest pana atunci! Prin urmare, ei se folosesc de folclor, de legende povestite/inventate de altii. In acest context as dori sa mentionez ca n-am suferit niciodata de acest sindrom, m-am simtit intotdeauna in largul meu in tarile pe unde-am calatorit in interes de serviciu/export marfuri romanesti si m-am intors intotdeauna acasa, spre disperarea rudelor, colegilor, vecinilor, prietenilor, observatorilor care sperau sa „fac un pas gresit”! 😀
#CuDemnitateSiProfesionalism
Am auzit un discurs electoral in care un politician ne asigura ca partidul lor detine cei mai inteligenti intelectuali profesionisti si ni se explica importanta patriotismului!
L-as fi intrebat daca intelectualii lor ar fi carat genti pline cu zeci de kilograme de mostre prin lume asa cum am facut eu ani de zile fara sa ma laud cu titlul de intelectual!
martie 26, 2019
Admin
alegeri europarlamentare 2019, atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, cultura organizationala, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania
Observ ca multe „influencere” se-ntrec in a o judeca/discredita pe Carmen Avram pentru decizia pe care a luat-o in scopul de a ajunge la Bruxelles. La urma urmei, fiecare este liber sa-si aleaga strategia in viata, tacticile folosite fiind uneori surprinzatoare (chiar neortodoxe!). Cu riscul ca unora sa le placa, sau altora nu! Doar ca exista persoane dominante care-ar vrea sa aiba exclusivitate in toate, sa aiba drept de veto permanent, sa debiteze zilnic o aberatie si sa primeasca sute-mii de like-uri de la admiratoarele din lista. Acest cult al personalitatii omniprezent pe #FB.
Carmen Avram este deja un nume cu rezonanta in mediul jurnalisticii de investigatie din ultimii ani. Nu stiam ca face politica, dar imi amintesc ce-mi spunea un antreprenor – reprezentant al generatiei X cu ani in urma si avea dreptate: daca intri-n politica alaturi de cei care detin controlul, atunci poti avea o sansa reala sa reusesti in cariera, altfel este foarte dificil!
Exista oameni dedicati politicii, iar altii care-au decis sa nu intre niciodata in culisele acestei activitati, caci a face politica inseamna sa stai in sedinte prelungite, sa studiezi legi, sa iei decizii; eu asa vad aceasta activitate consumatoare de timp si energie, dar este posibil ca altii sa faca superficial si aceasta „meserie”, ca-n orice alt domeniu!
#AlegeriEuroparlamentare
Nu stiu daca s-a scris vreo carte despre arta compromisului, dar stiu sigur ca unii traiesc din compromis in compromis, n-au scrupule de niciun fel; unii reusesc astfel sa-si atinga culmile devenirii in mod senzational, iar altii isi plang de mila in continuare ca nu le-a iesit pasentza!
Se cunosc doar atatea cazuri devenite deja celebre!
Unii oameni sustin ca nu sunt adeptii compromisului, de exemplu n-ar face un pas la dreapta ori la stanga ca sa-i permita si altuia sa urce-n tramvai! 
😀
Fiecare interpreteaza compromisul in conformitate cu viziunea personala asupra lumii!
In tot cazul, una e sa accepti compromisul si altceva sa te compromiti cu buna stiinta!
#ArtaCompromisului
martie 14, 2019
Admin
atitudine, banci, Bucuresti, comunicare, economia de piata, educatie, Elena Niculescu, Facebook, fake news, know-how, Romania
afaceri, atitudine, attitude, banci, Bucharest, Bucuresti, business, Romania, societatea civila, societatea de consum
Ieri am asistat la doua „panici” majore: in lumea virtuala #FB a functionat defectuos in majoritatea tarilor, iar in lumea reala a fost panica la bancomate in cursul dupa-amiezii la Bucuresti. Oamenii asezati in fata bancilor repetau ceea ce auzisera pe la tv, ori citisera prin ziare: nu sunt bani, bancomatele nu functioneaza si asa mai departe. In realitate, bancomatele se blocau, nu eliberau banii/cardul; mai mult decat atat afisau altceva decat le cereai prin comenzile din meniul afisat. Nu-mi dau seama daca masinariile se contaminasera cu angoasele oamenilor din preajma lor!? Cert este ca de multi ani n-am mai intalnit atat de multa lume panicata!
Iar mass-media ar trebui sa nu mai alerteze oamenii zilnic deoarece efectele se vad in strada cu ochiul liber!
Older Entries
Newer Entries
Elena Niculescu 
Comentarii recente